Bucegi 15-16.09.2012

Bucegi 15-16.09.2012

Colegi de tura: Iulia Stroe, Cezar Partheniu

Alt we dedicat Bucegilor, alte trasee strabatute! Cum eu plec in fiecare we, daca vrea sa vina cineva cu mine chiar ma bucur ca nu merg singur. Pe de alta parte, singur imi pot stabili eu pauzele de poze, de masa, de apa! Deci independenta totala! Dar uite acum cu Iulia am mers in acelasi ritm foarte bun si am reusit sa parcurgem foarte multe trasee cu viteza mare!

Ziua 1 - sambata, 15.09.2012

Cu ruta stabilita plec cu IR la 6.15 din Bucuresti, cam pe la 7.30 urca Iulia din Campina si la ora 8.00 fara cateva minute debarcam in Sinaia. Nu avem prea mult timp de stat si pornim la drum pe langa parc si apoi pe scarile pe care mai urcasem pe 24 august cu Emil. Scurtam drumul pana la restaurantul Furnica si putin mai sus in sensul giratoriu  vom intra pe banda rosie BR. In dreapta giratoriului se coboara spre palatul Pelisor (pentru cine are acces!), in dreapta troitei merge drumul auto spre Cota 1400 si in stanga vom urca noi pe scurtaturi.

Traversam de cateva ori drumul de Cota, scurtam prin padure cat de mult ne permite marcajul si putin dupa ora 9.00 ajungem la cabana Bradet de la cota 1300. Povestim una-alta, ne bucuram de fereastra data de linia de telegondola si in suntem intampinati la cabana de o intreaga haita de catei nu tocmai simpatici. Ei de fapt isi apara locul, dar nu e nevoie sa se dea la noi! Continuam pe poteca in sus si la 9.20 ajungem pe platforma de la cota 1400. Aici sunt statia intermediara de telecabina, statia finala de telegondola, statia inferioara de telescaun, hotelul "Cota 1400", o terasa mai veche si alta nou aparuta, restaurantul "La Sami" (cred ca ilegal dupa cum citisem pe www.buceginatura2000.wordpress.com) si un mic monstrulet de cabana a Salvamontului. Parca ies cabanele astea ca ciupercile dupa ploaie! Se ascund multe in spatele acestor "baze" Salvamont! Nu zabovim prea mult si in 5 minute pornim in sus pe BR spre cabana "Valea cu Brazi" de la cota 1500. Doar urc pana pe terasa cabanei, mangai Saint-Bernard-ul de acolo si ceilalti catelusi si pornim mai departe pe marcajul BR. Acesta merge prin padure pe varianta de iarna pe sub stana Tarle. Vara se merge pe partia "Drumul de vara" pe care eu nu tin minte sa fi vazut marcaje. In fine mai cercetez aspectul asta! Urcam putin pana la stana Tarle care este inchisa, dar aspectul imi aduce aminte de frumusetea statiunilor alpine, revenim in poteca si continuam pe BR in sus cam pana pe la cota 1650 cand iesim in "Drumul de vara" (cca 10.20).

De aici taiem doua serpentine ale partiei urmand stalpii indicatori, trecem pe sub Piatra Turcului, lasam in stanga marcajul PR ce merge spre saua si valea Vanturis si ajungem deasupra Pietrei Turcului in saua unde e fosta cabana "Varful cu Dor" (acum o ruina cu un schelet metalic deasupra) si statia inferioara a fostului telescaun de pe Varful cu Dor. De aici schimbam marcajul: BR si TG urca in saua Dorului si apoi sub cabana "Valea Dorului" se despart spre saua Laptici si Padina, respectiv Bolboci si noi vom merge pe BG spre Piatra Arsa, Babele si Omu. Sfatuim doi turisti cum sa ajunga cel mai rapid/cel mai usor spre Scropoasa unde e tinta lor si pornim mai departe spre Miorita unde ajungem in circa 10 minute. Tare m-am bucurat aseara (4.10.2012) cand m-am intalnit cu tipul respectiv si am povestit despre urmarile acelei ture (pentru ei si pentru noi!). Stam doar cateva secunde sa ne punem pe noi cate o haina de vant si sa ben cateva guri de apa. Urcam ca acceleratul pana la statia de telecabian de la cota 2000 si apoi in sus pe Furnica (si aici exista o varianta de iarna si una de vara!). Dupa varf (pe care sunt o borna geodezica, o statie meteo si un punct de paza vechi!) coboram pana in saua Calugarului unde un grup mai putin echipat ne intreaba pe unde e mai usor sa ajunga la telecabina. Desi le-am indicat varianta de vara pe sub muntele Furnica, i-am vazut in spatele nostru ca urca spre varf. Decizia lor! Noi continuam pe curba de nivel prin estul varfului Piatra Arsa, curand vedem BA care vine pe piciorul Pietrei Arse, trecem de intersectia cu acest marcaj mai jos de terenul de atletism si ajungem la complexul sportiv printre zecile de masini parcate aici (cca 12.15). Mancam cate o ciorbita si cate un papanas, luam apa si pornim mai departe la drum (12.40) pe BG. As fi vrut sa fac o mica iesire pana la Cantonul Schill, dar nu am gasit intrarea in marcajul TRIUNGHI ALBASTRU (nu triunghi rosu cum apare pe harti!). Veti vedea mai jos ca pana la urma am ajuns pe acest traseu duminica. Vorbim de toate fiindca avem ce povesti si parca nici nu ne dam seama cand ajungem la PA care coboara spre cabana Caraiman. Facem aceasta scurta iesire de 20 de minute pana la cabana Caraiman (restanta dintr-o tura recenta!) si ne bucuram de abruptul Caraimanului si de adancimea vaii Jepilor langa crucea din spatele cabanei.

Revenim in BG scurtand un pic poteca pe care am venit si la 14.30 ajungem pe marcajul principal la statia de telecabina Babele. Chiar daca mai fusesem si saptamana trecuta pe la Monumentul Eroilor, planul nostru acum e mult mai lung si avem sufucient timp pana se insereaza. Asa ca pornim pe CR pe curba de nivel si din vorba-n vorba ajungem pe curba de nivel de sub vf Caraiman pana deasupra platformei Crucii. Asa frumoasa era zona asta plina de flori de colt! Coboram pana in seuta dinaintea Crucii si consideram ca meritam o scurta pauza de masa si de patrundere spre valea Alba pe partea nemarcata a Branei Caraimanului.

Stiu ca pe aici au fost de cateva ori colegii de la "Floare de Colt" Bucuresti si nu am reusit sa merg cu ei din diferite motive. Acum doar coboram cateva zeci de metri pe brana, ne clatim ochii cu abrupturile ce se arunca de sub noi in Valea Alba si pe partea cealalta (cel putin mie!) imi fug ochii spre traseele celebre din peretele Vaii Albe si spre jumatatea sudica a BMC pe care nu am parcurs-o inca. Ne intoarcem la rucsacii lasati in saua Crucii, urcam pe platoul varfului Caraiman si facem o pauza de cateva secunde la intrarea in Valea Alba (16.35) (rememorez cateva ture facute pe aceasta vale). Continuam pe CR pe poteca si apoi pentru o scurta distanta pe drumul ce urca la releul Costila, vad in dreapta spre creasta Morarului vaile Priponului si Caldarilor si in stanga valea Sugarilor. Retin in aparatul foto "baba" si "sfinxul" de pe Spinarea Costilei si coboram rapid pana in saua Sugarilor unde intalnim marcajul BG dintre Babele si Omu.

Saua Sugarilor sta la obarsia vaii omonime si a vaii Caldarilor. Sper sa le parcurg pe amandoua cat de curand fiindca am inteles ca nu sunt deloc grele, dimpotriva! Urcam pana la inceputuli Cerdacului si pe curba de nivel mergem pe varianta de vara a BG pe sub peretele de stanca. Exact cand sa iesim in sa, niste valuri de ceata se ridica spre noi din valea Cerbului. E vremea perfecta pentru zona asta si urcam pana sub varful Gavanele pentru a merge pe BR exact din punctul unde aceasta se uneste cu BG (varianta de iarna).

E ora 18.15 si noi abia acum pornim spre refugiul Batrana. Stim ca nu e departe si drumul e lejer. Norii nabadaiosi se tot joaca in spatele si in jurul nostru dandu-ne impresia ca vor sa ne inconjoare! Vedem prin ferestre de lumina franturi din valea Gaura, din valea Obarsiei, din muntele Obarsia, din muntii Scara si Gaura, din culmea pe care coboram. Trecem pe sub calcarele ce formeaza creasta sudica a vaii Gaura si urcam usor pe varful Doamnele. Fiindca e un varf cu oarsece legende, tin sa urc si pana langa "trepiedul" metalic de pe varf. De aici vedem fereastra Tiganestilor si Turnul Scarii in toata frumusetea si albeata lui calcaroasa. Revenim in traseul marcat, coboram in saua Doamnele unde lasam in stanga marcajul PR pe care vom urca maine, ocolim varful Gutanu acoperit de o mare de jnepeni. Patrundem la apus in mare si in dungile rosii ale lasarii serii ajungem in saua Batrana la refugiu. Suntem fericiti ca am reusit sa ajungem aici pe lumina. Pana sa ne schimbam cu haine uscate si sa mancam in refugiu, oprim clipa apusului in superbe dungi si nuante ce ar face invidios orice pictor! Undeva in jurul orei 22.00 ne bagam in saci si adormim repede fiindca avem ceva drum de facut in ziua urmatoare.

Ziua 2 - duminica 16.09.2012

Asa cum ne propusesem de aseara, ne trezim destul de matinal (nu foarte!) pe la ora 7.30, mancam, strangem toate bagajele si ceva pungi cu gunoi lasate de altii in refugiu (ca parca aici ar veni lucratorii de la vreo firma de salubrizare!) si cam peste o ora ne urnim la drum. Asta fiindca avem ceva de mers astazi! Afara ne trezim intr-o mare de ceata in care cunosc bine directia! Coboram pe sub varful Batrana (2181m) pe est si ajungem in cateva minute la stalpul unde lasam BR spre Strunga si noi vom cobori pe TG in stanga pe valea Doamnele. Era sa imi uit aici unul din bete cand mi-am pus manusile! Pe poteca clara si suficient de bine marcata coboram pe curba de nivel pana in firul vaii si de aici in jos spre valea Obarsiei. Putin sub 2000 de metri iesim din patura albicioasa si facem o mica pauza de merisoare. Iulia aduna cu multa dragoste o punga de merisoare pentru nepoatele ei Ana si Alexandra, niste mici ingerasi de care te indragostesti la prima vedere! Mai coboram un pic, din stanga primim firul sec al vaii Tapului si pana in intersectia cu valea Spinarii, gasim vechea stana din valea Doamnele.

Duc o craca de jneapan pentru acoperis si ne miram/bucuram de biletelul de la stana (nu sunt chiar cuvintele de acolo, dar ideea este): "Dear shepard! Thank you for staying in your beautiful home. With love" semnat de de un grup de evrei! Sunt probabil cei cu care s-a intalnit Iulia de curand in Fagaras!
La unirea vaii Spinarii cu valea Doamnele (in stanga-fata, spre nord) se formeaza culmea Doamnele pe care urcam putin mai incolo! Coboram tot pe firul vaii si marcajele ne coboara prin marea de jnepeni pe un culoar pietros peste treapta glaciara in care gasim cascada Doamnele. Pe versantul drept al vaii ajungem sub cascada, mai ne uitam o data in spate ("Acolo in ceata aia vom urca acum?"), ne intrebam unde duce drumul forestier in dreapta vaii (logica imi va fi curand confirmata: la stana din Horoabe!), trecem apa Doamnelor si coboram pana sub stana la noul indicator (9.50).

Aici incepe partea noua si pentru mine, si pentru Iulia. Nu vom cobori (deocamdata) cum e normal la Pestera, ci vom urca pe noul traseu marcat de Salvamont Dambovita pe culmea Doamnele! Schimbam marcajului in PR si urcam direct pe langa stana (la circa 50 de metri amonte de stana) dirct pe linia marcajelor. Se vede ca e poteca noua ca nu este batuta!

Marcajele se furiseaza prin dreapta primelor stanci, face apoi o serpentina la stanga pana intr-o sa pentru a relua directia crestei pana in a doua sa mai larga. De aici iarasi in stanga ajungem la marignea platoului alpin la curba de nivel de 2000 de metri.

 De aici panta scade si tot ami avem ceva de urcat. Imediat recunosc in dreapta hornurile ce cad direct in valea Obarsiei si parca-parca m-ar tenta o incercare pe vreme buna. Nu acum caci umezeala incepe sa se simta. Iulia isi dorea dintr-o tura recenta pe Obarsie sa mearga pe deasupra acestor pereti! Unde se mai linisteste panta alege sa simta mai bine energia muntilor si pentru o perioada de timp merge in picioarele goale! Am zis ca fac si eu asta pe o panta lina de la baza vaii Obarsiei, dar acolo nu m-a mai lasat viteza mersului!

Dupa circa o ora si jumatate de la plecarea de la intersectie ajungem la intersectia cu BR pe care o vazusem aseara (11.30). Concluzia: un traseu nou frumos si relaxant! Mai avem de coborat pe valea Obarsiei! Avem parte de o noua bucurie! Valea Gaura cu muntii Gaura, Scara si Omu sunt in soare si putem sa admiram crestele lor in voie!

E prea frumoasa Gaura sa plecam de aici! Ceata se ridica totusi spre noi si pornim mai departe pe drumul cunoscut de ieri (si nu numai) pana sub vf Gavanele la stalpul indicator. Ne cam bate vantul si ceata si nu stam prea mult pe ganduri. Bem doar cateva guri de limonada, punem inca o haina pe noi si la vale! Pe indicatorul asta scrie BA si acelasi timp ca prin toata zona: doua ore pana la Pestera! Fiindca vremea nu ne indeamna la nimic, coboram la vale cu mult elan si intr-o jumatate de ora trecem pragul cascadei Obarsiei. Stiu ca e secata si Iulia imi arata un alt prag unde ar fi cascada. De fapt singura cascada e formata acum pe paraul Sistoaca (sursa: www.aradeanca.com) si e ascunsa in ceata. Coboram prin marea turma de oi de pe versantul stang al vaii pe cel drept, revenim pe cel stang si balaurim printre o gramada de "pietricele" aruncate parca de niste titani ca zarurile de la table.

Inainte sa iesim pe ultima culme inierbata (cea pe care ziceam eu sa merg descult), vedem un cerc din pietre cu inscriptia Kogayon langa ea. Pana la urma care e Kogayonul dacilor: Gugu, Omu sau Toaca?
Coboram pe panta lina si inierbata linistind niste turisti care sperau sa ajunga la Omu: doar aici e asa lin, mai sus incepe mai abrupt! La 13.30 ajungem la drumul auto pentru stana unde e stalpul cu indicator spre TR si PR. Iulia se odihneste un pic si ciugileste ceva si eu ma duc pana la indicatorul de separare a TR si PR. Fiindca sunt semne noi, vroiam sa parcurg integral toate traseele! Revin la Iulia si coboram amandoi pe sub piciorul Babelor pana inainte de hotelul Pestera pe langa o intreaga cireada de vaci (Milka doar in alb si negru!!!). Dintr-o tura recenta (cred ca de prin august) Iulia imi spune ca a coborat cu Cristi pe aici si au venit pe drumul de TAF. E si in spatele hotelului in semn, dar nu e sigura ca e semnul bun. Urcam pe drumul de TAF prin tristul cimitir (defrisare) si dam de primele marcaje. Intr-adevar o banda albastra venea pe un culoar dinspre hotel (n.r. am verificat pe 14.10.2012 si pe aici e traseul oficial). Mai urcam cateva zeci de metri pe drum si facem stanga pentru a scapa de cimitirul padurii. Taieri controlate...povesti de adormit naivii! Prin padure facem dreapta, traversam Plaiul lui Pacala prin partea superioara si pe curba de nivel ajungem cam pe la 15.20 la limita platoului. mai avem cateva zeci de metri pe curba de nivel pentru a iesi la capatul drumului asfaltat spre Piatra Arsa. Ma intriga faptul ca desi e semn interzis, vin ceva masini dinspre Babele. Nu apuc sa scot aparatul si sunt un pic dezamagit de viteza mea de reactie scazuta. Ajungem la Piatra Arsa la 16.00, stam cateva minute si pe TA in 15 minute suntem langa cantonul Schill. Eu mai vreau sa mai fac un mic traseu ramas restant si Iulia ramane sa ma astepte aici. Pe asa zisul TR bag viteza spre BG dintre Piatra Arsa si Babele. De unde TR ca doar triunghiul de pe primul stalp e rosu! Restul sunt triunghiuri ALBASTRE! Intreb un cioban daca aista-i drumul bun si ma asigura ca da si ca sunt doua drumuri intre Piatra Arsa si Babele: unul inainte de dealul din fata spre valea Urlatorii Mari si altul dupa deal spre valea Izvorului Dorului (cel ce merge spre saua Vanturis!). Ajung in primul drum la indicator, mai fac vreo suta de metri pana la al doilea si ma intorc rapid la Iulia, nu inainte de a strange un pic oile ciobanului. E tare suparat ca stapanul ii pune sa urce cu oile acum sus ca jos nu mai au ce manca si ce bea! Cam la 16.45 pornim in jos pe TA pe valea Urlatorii. Coboram in viteza destul de mare toata zona cu cabluri, depasim o pereche in adidasi (sunt fericit cand ii vad in gara ca au scapat de traseul greu pentru ei), aproape alergam printre firele Comorilor si pe sub firul vaii Seci a Jepilor. La 18.05 suntem jos la punctul de pornire pe CA pe valea Jepilor. Pentru mine e un timp record pentru care o felicit pe Iulia! Pe scurtatura "prin cimitir" si pe la piata ajungem la gara la timp sa ne luam bilete si la 18.47 sa pornim spre Bucuresti.

Stiu ca am mers ceva in tura asta, am vazut locuri noi, le-am revazut pe altele vechi si ne-am bucurat de tot ceea ce ne poate oferi Muntele! Multumim, dragi Bucegi pentru darurile pe care ni le-ati oferit!