Hai că reușim ce ne-am propus ieri: Istvan și cu mine să mergem la o tură scurtă pe schiuri! Dacă ar fi după mine eu aș merge 10-15 kilometri, dar Istvan e a doua oară pe schiuri de fond și atunci stau cu el (sau în apropiere), cum este și normal. Ne luăm schiurile potrivite de la magazinul de închirieri al companiei și la 12.30 suntem pe schiuri, la intrarea în parc. Facem dreapta spre Laanila, trecem de Vanhaselkä unde facem și o scurtă pauză. Și până aici și după aia exersăm mișcarea astfel încât să devină cât mai relaxantă și pentru colegul meu de cameră. Am făcut un kilometru și mai departe alunecăm schi după schi încă doi kilometri. Am simțim prea multă concentrare la Istvan și oboseala în consecință. Propun un drum de compromis. Suntem la Laanipalo și de aici avem 0.8 kilometri până la Prospektor Gold Mine. Hai un dus-întors până acolo (e suficient pentru Istvan și eu sunt bucuros că văd un loc noui și că fac mișcare) și apoi înapoi spre Saariselkä. Sunt niște ondulări faine ale reliefului și o coborâre și urcare (traversare de vale) pe care Istvan simte bucuria alunecării. Și eu, bineînțeles! Îl aștept după acel segment și mai avem puțin până la panoul pe care e descris istoricul minei. De fapt nu a fost găsit aur aici niciodată! Dar e motiv de explorare turistică. Nu mai urcăm acolo unde sunt, probabil, ruinele clădirilor, facem ceva poze și înapoi la Laanipalo.
Câteva poze și aici ca să ne rămână amintire. Bine, poate vouă nu vă spun multe, dar pozele astea peste ani vor însemna mult. Revenim pe un crepuscul superb la Vanhaselkä și mai departe spre Saariselkă. Înainte de a urca spre casele noastre propun ceva: e aceeași distanță și ar fi interesant să mergem direct în centru, pe pârtia pe care mersesem parțial cu piciorul. Sunt 800 de metri până în centru. Oricum trebuie să predăm schiurile la magazinul de lângă sediu și hotelul Riekonlinna. Mai merg un pic, îl mai aștept pe Istvan, mai merg, mai aștept și tot așa. Mi se pare să fac așa că doar am plecat împreună în tură, chiar dacă uneori poate distanța dintre noi ajunge și la 80-100 de metri. În general stau cam la 20-30 de metri sau chiar mai puțin, în fața lui Istvan. În caz de orice s-ar întâmpla să pot interveni rapid. La prima stradă îl aștept după ea. Este un pic incomod să treci strada și e motiv de căzătură. Dar hai sus că mai avem câteva sute de metri! Vreo 200 de metri și facem dreapta printre case și apoi stânga și ieșim printre discretele case cu lemn pe exterior chiar la drumul principal la intersecția Lutontie cu Saariseläntie. Istvan a obosit și renunță la schiuri mai ales că acum mergem pe trotuar și e mai comod doar în clăpari. E tare ciudat să simți deodată viteza mult mai mică. Convenim că e ok să vină în urma mea și eu cobor pe trotuar pe schiuri până la trecerea de pietoni de la Riekonlinna. Aștept pe Istvan și mergem la intrarea magazinului nostru. Abia aici decuplez clăparii și intrăm să predăm schiurile. Bucuria mișcării! Și mai ales e interesant că poți ajunge pe schiuri chiar până în centru!
Mergem puțin până acasă și apoi la 15.30 suntem la stația de la hotelul atât de menționat pentru a lua autobuzul Ski bus care ne urcă pe Kaunispää. Uf, îmi pare rău că am uitat cu cine am mai mers, o colegă care încă mai este în zonă. Ei doi vor coborî cu săniile/toboggan pe pârtia special amenajată, cea mai lungă de acest gen, 1.8 kilometri. E o bucurie de copil pe care eu nu am curajul să o fac. Prefer să cobor pe picioare pe marginea pârtiei. Îi las pe ei să coboare și voi vedea la picior pantele și mai ales serpentinele strânse care duc la Saariselkä Ski Resort. Ne vom vedea acasă ceva mai pe seară.
Sincer la curbele acelea cred că aș fi avut ceva emoții la posibilele căderi pe laterale. Dar văd mulți oameni ”maturi” făcând asta. Până la urmă este vorba de distracția copilului din fiecare și nu poate fi judecată. Este bucuria saniei și a copilăriei recuperate pentru câteva minute! Nu ne potrivim la oră când ajungem jos și atunci eu merg pe drumul Kullanhuuhtojantie pe sub podul pentru schiori și ajung sub biserică. Hai să mai intru o dată fiindcă să cuvine să mulțumesc încă o dată bunului Dumnezeu pentru tot acest sezon extrem de fain. Mulțumesc!!!
Urșii de lemn mă întâmpină în drum spre casă. Încă o dată și cu sisu finlandez în ei. E bine la cald și mă relaxez cu o saună faină și ceva timp de chilling...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu