15 ianuarie este Ziua Culturii Naționale. Cu această ocazie se promovează cultura pe toate planurile și câteva muzee din București au intrare gratuită. Bine, acum fiecare, dacă dorește, poate vizita ceea ce este în domeniul său de interes. Și, cum la mine domeniul de interes este interdisciplinar, am de ales ce să vizitez. Mai mult ca sigur că fiecare dintre voi, cei care citiți pe aici, cunoașteți una sau câteva laturi ale mele. Este imposibil să le cunoașteți pe toate. Ca exemplu știe cineva că o importantă lucrare din anul I de la Biologie, Facultatea de Ecologie și Protecția Mediului a fost tocmai o documentare complexă a Muzeului de Științe Naturale ”Grigore Antipa”? Înainte ca acesta să fie modernizat!
Deocamdată primul loc pe care vreau să îl vizitez este palatul Cotroceni. Știu că mai fusesem cu muuuulți ani în urmă și nu mai țin minte mare lucru. Pentru asta merg cu metroul la Politehnică (ce ani faini am trăit aici, pe vremea când abia apărea telefonia mobilă și unde mi-am susținut licența cu proiector, foițe transparente și multe alte lucrări premergătoare pe hârtie milimetrică și cu zeci de pagini și calcule, ”de mână”!) și acum doar cobor pe bd. Iuliu Maniu până la piața Leu. De aici mai departe șoseaua Cotroceni coboară la intrarea la muzeu.
Cuvintele de sub ”Leu” și statuile luptătorilor pentru reîntregirea neamului spun enorm de multe. Fiindcă o parte importantă din cultură sunt istoria și geografia! Cine nu le cunoaște nu poate avea o bază intelectuală. Și mai ales cine nu cunoaște greșelile istoriei este condamnat (ca neam!) să le repete!
Aștept la coada de la intrare și sunt surprins plăcut să văd oameni de toate vârstele. E adevărat că majoritar sunt oameni de peste 40-50 de ani care apreciază orice face parte din cultură. Prezența tinerilor este foarte binevenită, indiferent de motivele pentru care sunt aici.
Fac o precizare: Cotroceni nu înseamnă doar Administrația Prezidențială! După cum puteți vedea, istoria Palatului se duce până la 1679-1681 cu lucrări de construcție până la sfârșitul sec. XIX. Domină stilul eclectic francez și cel neoromânesc în partea nordică a palatului și în cuhnie se poate observa construcția pivnițelor caselor lui Șerban Cantacuzino. Chiar în cuhnie vom vedea că este o faină expoziție temporară.
La intrare (bilet gratuit) se face o verificare ca la aeroport pentru metale și apă. Este oarecum normal! Și de aici aleea urcă spre palat printre cruci și alte monumente foarte vechi. Unele sunt acoperite de zăpadă ținând cont de ninsorile bogate din ultima perioadă. Din păcate nu se poate vizita și biserica din fosta mănăstire Cotroceni, aceasta fiind deschisă pentru public, din câte am înțeles, duminica și la slujbe importante. Un punct pozitiv: dacă până recent accesul era restricționat pentru public, de puțin timp grădinile palatului Cotroceni și biserica sunt vizitabile. Doar partea vizitabilă din clădiri are regim de muzeu! Așa că intru în muzeu, îmi aduc aminte de scara monumentală și urmez circuitul de vizitare. În sala ”Grigore Cerchez” voi prinde un grup cu ghid și mă ”lipesc” de ei. Ghidul este foarte documentat și astfel aflu multe detalii interesante. Dar etica meseriei de ghid de turism nu îmi permite să dau mai multe detalii. Așa că mergem prin sălile Palatului prin câteva poze și vă invit să veniți și voi la Muzeul Națioal Cotroceni. Me-ri-tă!
Chiar dacă am terminat vizita muzeului, ghidul insistă către grup să meargă și în cuhnie/bucătărie unde este expoziția ”Lumini și umbre” care prezintă cuplul regal Ferdinand și Maria dincolo de rolul istoric, sub aspecte legate de felul lor de a fi ca oameni și parteneri de viață. Ghidul recunoaște că nu este foarte bine pregătit, dar va da dovadă de multe cunoștințe mai mult sau mai puțin scrise pe panourile explicative. Jos pălăria! (tot așa, las câteva poze să vorbească, expoziția fiind mult mai vastă decât ceea ce vedeți mai jos)
Cu o trecere scurtă pe la magazinul de suveniruri și pe holul masiv (a se remarca modul de acoperire a sistemului de încălzire asemănător zalelor de la armuri sau poate chiar formațiunii de infanterie romană/tactică militară numită ”țestoasă”) ies din muzeu încântat de vizită. Și cu gând spre cei care stau la coadă cum am stat și eu că au multe de văzut!
Nepotul meu, sora mea și cumnatul îmi spuseseră de faina expoziție de tarantule ”8” de la Muzeul de Științe ale Naturii ”Grigore Antipa”. Este foarte faină și nu o pot rata. Mulțumesc anticipat pentru gând! Muzeul ”Grigore Antipa” este fascinant prin complexitatea lui și veți vedea o mini-expoziție în cadrul lui despre doi mari oameni de știință români: Grigore Antipa și Emil Racoviță. După vizita gratuită a expoziției ”8” vreau să văd și expoziția de fotografie din Bhutan. Pentru asta voi vizita, pentru a nu știu câta oară și prima dată de când s-a modernizat muzeul, toată expoziția permanentă a muzeului.
De precizat că fiecare sală este o lume în sine. Pornind de la tarantulele pentru care s-a pregătit un mediu specific, tropical, trecând apoi la dioramele fascinante prin ele însele și prin explicațiile moderne, digitalizate, la peștera și tot domeniul speobiologiei (unul din multele domenii de excelență ale lui Racoviță!), expoziția de roci sau cea de fosile, expoziția legată de humanoizi sau cea legată de corpul uman, marele schelet de mamut emblematic pentru muzeu, expoziția fotografică de pe scări legată de munca muzeistică întinsă pe o perioadă foarte mare, expoziția de fosile marine și nu în ultimul rând fascinanta expoziție fotografică temporară cu poze din Bhutan, muzeul nu poate plictisi și de fiecare dată aduce ceva nou. Mai în vară vom merge, în familie, la o expoziție de fluturi vii... Muzeul este mereu în ”mișcare” și împrospătare, totul fiind aici un deliciu intelectual interdisciplinar.
Este aproape ora 18.00 și, fiind ianuarie, este întuneric de ceva vreme. Dar se vede foarte fain luminată clădirea Guvernului/Palatul Victoria construit între 1937 (după planurile arhitectului Duiliu Marcu) și 1944 și finalizat în 1952 în urma distrugerilor din bombardamentele din al Doilea Război Mondial. În 2004 a fost inclus în lista monumentelor istorice.
Vis-a-vis este Casa Oromolu, o faină clădire care m-a fascinat mereu prin arhitectură. Este adevărat că nu știu multe informații despre ea și preiau pentru voi de pe Wikipedia. De menționat că în spatele ei a fost construit un complex comercial de birouri și magazine, multe cu pereți imenși de sticlă. Nu se potrivește deloc arhitectural, dar nu spunem mai mult.
”Casa Oromolu este un monument istoric în Piața Victoriei din București, pe Bulevardul Aviatorilor. Numele provine de la Mihail Oromolu (1875-1945), personalitate a perioadei interbelice. Casa a fost restaurată, fiind apoi construit lângă ea un bloc cu mai multe etaje.
Proiectată de arhitectul Petre Antonescu, casa Beaux-Arts are fațadele ornamentate cu ghirlande (aka festoane), console cu gute, meandre (aka chei grecești), putti (aka îngerași sau amorași) ținând rame ovale numite cartușe, și vase de tipul caliciu-crater. Interiorul casei e decorat cu stucaturi. Tipic pentru arhitectura Beaux-Arts, casa are la intrare o marchiză de metal și sticlă în formă de scoică, deasupra ușii.
Numele casei amintește de Mihail Oromolu (1875-1945), personalitate a perioadei interbelice: a contribuit la înfăptuirea României Mari, a fost prefect de Dolj, ministru în guvernul Take Ionescu (1921), și guvernator al Băncii Naționale.”
La intrarea principală văd mai multe ornamente care dau de înțeles că acolo ar fi un sediu Avon...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu