Din obișnuința de sus mă trezesc pentru răsărit. Evident că este un alt unghi, dar este interesant și din chepengul pe unde se iese pe terasa blocului...
Am treabă prin apropierea mănăstirii Cașin/Pieței Domenii și, evident, îmi fac drumul prin Herăstrău.
Treaba de care spuneam este să dau mai departe, în proiectul ”Capace cu suflet”, ce am strâns în câteva luni, personal sau prin prieteni. Da, proiectul merge mai departe chiar dacă uneori se pun piedici. Banii obținuți prin reciclarea capacelor sunt folosite pentru ajutorarea în cazuri grave din spitale, în special copii. Și copilul în spital nu știe de piedicile și orgoliile oamenilor, el doar știe că vrea să se facă bine și să plece acasă! Și mulțumesc cu ocazia asta ambasadorilor dedicați ai proiectului, indiferent de condițiile date!
Revin în intersecția de la Cașin și merg la ceea ce știam eu ca ”mănăstire”. De fapt aflu/aflăm din istoricul de lângă intrare că este biserică parohială și a fost construită în 1935-1938 ca fiind necesară locuitorilor din cartierul nou înființat după Primul Război Mondial numit Parcul Domeniilor prin parcelarea moșiei Herăstrău în locuri de casă cumpărate de funcționarii Ministerului de Agricultură și Domenii. Hm, am trecut de zeci de ori pe la piața Domenii și nu m-am întrebat niciodată de unde vine numele... Al Doilea Război Mondial întrerupe lucrările și vor fi reluate în 1946-1956. Următorii patru ani biserica va fi închisă de către regimul comunist și apoi redeschisă. Hm, tot în timpul comuniștilor? Se remarcă multele icoane din mozaic. Interesant cum tocmai denumirea cunoscută de ”Mănăstirea Cașin” sau Biserica Mănăstirii Cașin care se datorează localității omonime din județul Bacău este prezentată cu asterisc, ca informație suplimentară...
Pe lângă Arcul de Triumf ajung pe Șos. Pavel D. Kiseleff la Piațeta Regelui și de aici intru prin parcul cu același nume, cel al generalului rus cu rol important în Războiul ruso-turc din 1828-1829. Mai multe despre Pavel Kiseleff putem citi aici. Parcul central este liniștit, sub mantia albă a zăpezii...
Și la final, înainte de a intra la metrou, spre casă, fac câteva poze la clădirea Institutului de Istorie ”Nicolae Iorga” (Institutul pentru Studiul Istoriei Universale ”Nicolae Iorga”), monument istoric din 1939, construit în stil neoclasic simplificat. De multe ori este ”ascuns”de vegetația bogată din curte sau de pe bd. Aviatorilor pe care este situat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu