Zi de totală relaxare și recuperare. Bine, pentru mine mereu se găsește motiv de ieșit pe afară. Fie și doar să duc gunoiul...
Revin și am câteva ore de relaxare. Caut/căutăm să nu îl împiedicăm pe Samuele că își face bagajul. Azi pleacă. Ca o ultimă surpriză a iernii, pe unul din butucii ce formează exteriorul cabanei vine, aproape de geam, o veveriță roșiatică. Și acele câteva secunde de apariție schimbă starea noastră.
Prea am stat în casă. Ies pe la 18.00 puțin, cu gând stabilit. Istvan are nevoie de timp pentru el și poate mâine, dacă e starea necesară, reușim să facem o tură pe schiuri. Eu aș mai vrea măcar câțiva kilometri de mișcare. Vedem mâine! Deocamdată merg la intrarea în parcul național și de aici trec apa pentru a intra în traseul de 2.1 kilometri, în circuit, Aurorapolku. Merge prin pădure și trece pe la cabana Aurora de unde se pot vedea luminile nordului, în anumite condiții. Acum este înnorat, dar chef de mișcare este. Așa că urc spre cabană și urmez apoi circuitul în sensul invers acelor de ceasornic. Știți că îl mai parcursesem pe jumătăți, cea de jos sau cea de sus și acum vreau să îl parcurg cu totul. Ce înseamnă 2.1 kilometri pentru mine? O reală și simplă plimbare!
După podul de lemn unde e simbolul parcului național m-aș putea duce acasă. Dar hai să fac stânga pe o potecă plată să văd unde duce. Bănuiesc că undeva pe la ”podul triunghiular”. Și așa este! Poteca e feerică: e o liniște totală, lună plină și milioane de ”steluțe” care lucesc pe zăpadă. De câteva ori mă opresc doar ca să mă încadrez cât mai mult în natura ”stillness”!
Și de aici, după mai bine de o lună prin zonă, este o simplă formalitate să merg pe lângă complexul Porakka și apoi la dreapta spre casă. O altă zi relaxantă, foarte faină! Uf, îmi doresc să fie așa pentru toată lumea, dar ține de fiecare din noi să ne facem zilele plăcute prin optica personală. Unii, mai ales cei care au nevoie de socializare, fie și puțină, sunt triști că suntem din ce în ce mai puțini din grup. De pe 26 au plecat mulți. Cred că mai suntem vreo 10 din 50... Acum fiecare își știe programul. Important este să trăim fiecare zi la maximum! Cine știe dacă și când voi mai ajunge aici, deși am în plan și anul viitor pentru o perioadă mai scurtă. Vom vedea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu