Piatra Craiului Drumul lui Deubel/La Lanțuri-Creasta Nordică 22-23.07.2017
Colegi de tură: Valentin Scheip, Adi Brezeanu, Claudia Damoc (parțial), Cezar Partheniu
Planul celor două zile este ca din Plaiul Foii să urcăm pe Drumul lui Deubel/La lanțuri pe BR până la refugiul Grind II, să dormim acolo și a doua zi după partea nordică a crestei principale (mai pe scurt Nordică între vârful ”La om” și refugiul Lehman/Ascuțit, creasta nordică de fapt se termină în șaua Crăpăturii) să alegem varianta de coborâre înapoi în Plaiul Foii. Acum știm că sunt mai multe marcate: brâul Ciorânga, ramura de sus, Padina Popii și Brâna Caprelor. Vom vedea că, în conformitate cu vorba noastră ”socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”, va fi o cu totul altă coborâre, mai ușoară și mai ocolită.
Ziua 1 - sâmbătă 22.07.2017
Cam pe la 9.30 ieșim din București (Vali cu mine) și pe autostradă ajungem la Ploiești Sud, îl luăm pe Adi care venise dinspre Buzău cu vreo jumătate de oră înainte și pornim spre valea Prahovei. Puțin după Câmpina e blocaj. Ufff, nu avem ce face, altă variantă mai rapidă nu este. Nici DN1A nu ne mai este accesibil, nici varianta de Târgoviște. N-avem decât să așteptăm sau să mergem ca melcul... Așa facem vreo două ore și jumătate până la Comarnic, treabă care ne dă planurile peste cap. Clar nu mai avem timp să ajungem pe lumină la Grind II și, mai ales că e drum nou și dificil pentru Adi, optăm pentru ideea de a rămâne în seara asta la Șpirlea și urcăm duminică dimineață. Continuăm apoi pe ruta Azuga-Pârâul Rece-Râșnov-Zărnești-Plaiul Foii unde ajungem la ora 16.00! Ce de timp pe drum... Lăsăm mașina și pornim pe valea Bârsei și apoi pe valea Șpirlei în sus până la izvor, luăm apă și tot pe BR ajungem la Șpirlea la 18.30. Bun, strângem ceva lemne, pregătim focul, mâncăm de seară și la somn că mâine avem zi lungă de tot...
Ziua 2 - duminică 23.07.2017
Cam pe la 8.30 avem bagajele strânse, mâncăm, luăm gunoiul făcut, admirăm puțin creasta Crăiesei și la 9.10 pornim la drum. Tot îi spuneam lui Adi că mâine urcăm peretele și logica îi spunea că e imposibil. Doar încrederea în noi îl făcea să creadă și vorbele noastre...
În 35 de minute suntem la intersecția celor trei marcaje BR și facem stânga lăsând în dreapta traseul spre Umeri, șaua Tămășel și Marele Grohotiș. De notat că avem rucsaci mari și ca urmare și timpii sunt mai mari. Și în plus mai este și o frică de altitudine la Adi care, cu siguranță după ziua asta, a rămas pierdută pe stânci și nu a mai putut urca cu el :D!
Mai urcăm puțin cu bețele și le strângem când începe zona mai dificilă. Eu încă le mai folosesc până la Zaplaz și de acolo le pun pe rucsac (asta înseamnă încă 45 de minute). La Zaplaz facem o pauză de vreo 10 minute, ne depășește un grup din care un băiat se va opri la primul cablu (rău de altitudine) conștient și va coborî înapoi, colegii lui se întorc cam de la intrarea în Brâul de Mijloc spre Umeri. Fiecare pas, fiecare cablu înseamnă mult pentru Adi și pentru fiecare din noi. Chiar dacă eu și Vali am mai fost de multe ori pe aici! Orice pas în plus e o mică ”victorie” a războiului cu sinele, nu cu Muntele! Trecem cablu cu cablu, emoțiile cresc la cablurile mai expuse și mai facem o pauză la căldarea în care e și grota, pe stânga cum urcăm noi. Doi din celălalt grup se întorseseră din acel punct.
Cu energia refăcută continuăm tot în sus, mai întâi pe cablul semi-vertical și apoi pe celelalte până în zona Brâului de Mijoc unde o bună parte este mai ușoară, e doar potecă fără cabluri. Pas cu pas, metru cu metru suntem mai aproape de creastă. O brână în urcare la dreapta, apoi curbă la stânga, iar urcare pe brână expusă și am ajuns la Brâul de Sus, sub hornul final. Pe el vom urca prima parte la liber și eu continui pe linia lui până sus. Vali și Adi folosesc cablul pentru a ieși în Șaua Grindului (13.30). Mergem lângă refugiu unde merităm o pauză mai serioasă (adică o oră) pentru masă și relaxarea picioarelor. A fost destul de solicitant pentru picioare, chiar și dacă suntem obișnuiți cu asta!
Refăcuți, în cinci minute suntem pe vârful La om/Piscul Baciului (2238m) și ne învăluie ceața. Nu e rece, doar e alb! Facem câteva poze pe vârf și pornim mai departe pe nordică.
Eu merg în față, Adi la mijloc și Vali în spate. Ocolim pasajul expus de deasupra Căldării Ocolite pe deasupra potecii marcate, continuăm pe marcaj PR spre vârful Zbirii, apoi spre Țimbale... Nu mai știu exact unde pe creastă sunt două pasaje care, până și mie care sunt obișnuit cu asta, îmi dau ceva emoții sau mai bine zis îmi solicită concentrarea la maxim. Prizele de picior lipsesc și prizele de mână constau doar în lipirea totală a palmei pe stâncă. Sub tine e imensul hău al westwand-ului! Îl atenționez pe Adi să facă exact așa cum fac eu și să nu se uite în spate. Știu că i-a cam țâțâit c...l aici, nu avem ce face, trebuie să trecem. După aia vom vorbi despre asta și concluzionăm că frica de moarte/dorința de viață/supraviețuire sunt mai importante și mai mari decât orice altă frică! Mai rețin câteva pasaje expuse, un horn pe partea nordică (vreo 5-6 metri, ușurel) și unul pe partea sudică ceva mai lung. Are vreo 15-20 de metri și coborârea se face pe trepte de stâncă, cele mai multe lipite de peretele stâng al hornului. Doar ultimii pași sunt pe mijloc/dreapta!
Ajungem pe zona îngustă și expusă a Țimbalului Mic, coborâm în șaua Călinețului și mai avem un urcuș important pe Țimbalul Mare. Din direcția asta urcușurile pe cele două Țimbale par imposibile și totuși sunt accesibile. După vârf, așteptând colegii, văd două capre tinere pe un perete expus și le fac semn (colegilor) să vină în liniște. Din spate mai vine o tipă solitară, cu bagaj mic. Admirăm cu toții caprele și mergem împreună mai departe. Mărise pasul să ne ajungă fiindcă îi era cam târșă să meargă singură noaptea prin pădure. Inițial se gândea și ea ca și noi la coborârea pe Ciorânga și, puțin înainte de Lehman/Ascuțit propun o variantă mai ușoară fiindcă văd oboseala colegilor: să coborâm la Curmătură și Botorog și cu un taxi ceva să ajungem în Plaiul Foii. Propunerea e acceptată și vom porni la vale pe TA spre Curmătură. Doar doi bărbați urcaseră să doarmă la refugiu în noaptea asta. Sunt amândoi pensionari și nu sunt presați de timp!
Nu mai știam toate pasajele traseului. Mai țineam minte doar hornul cu cablu și ceva grohotiș mai jos. Între ele sunt distanțe mai mari decât credeam. Până la horn ne întâlnim cu doi nemți care urcau și care întreabă dacă se cazează ”for free” sus la refugiu. Bineînțeles că da! Coborâșul este destul de susținut și nu forțăm ritmul. Trebuie să ajungem toți în regulă la Curmătură și jos la Botorog. Nu contează timpul în care ajungem. De vreo două ori avem nevoie de niște pauze de odihnă până la terminarea grohotișului și intrarea în pădure. Grohotiș care ne termină și nouă genunchii :D! Răsuflăm ușurați când ajungem la pădure și, chiar și pe bucata asta până la drumul auto, avem un mic incident cu câinii care latră spre noi (vreo 4-5). Noroc că e ciobanul aproape și cu câteva înjurături îi gonește de nu se văd. Aplicasem și noi metoda ”Ni la oi!” până să vină ciobanul. Mai vorbim de spray-uri și aparate cu ultrasunete pentru câini și Claudia ne mulțumește că mergem împreună. Ar fi fost mai complicat pentru ea singură în situația asta... Tot se lungește traseul și în final ieșim la drum și apoi în 10 minute suntem la cabană (circa 19.30).
Acum că mergem împreună, e mult mai sigur. Facem pauză pentru niște ceaiuri, o ciorbă de legume (care e mai mult o ciorbă de varză cu legume), felul doi îl mâncăm din pachet și la 20.30 pornim la vale după câteva poze ”de adio”. Cândva vom reveni aici (eu în 18 ani am ajuns de multe ori la Curmătura)... Cum știm bine poteca, mergem întins vreo 20 de minute până în poiana Zănoaga și după traversarea ei intrăm în pădure. Reușesc să găsesc pe net un număr de taxi (0727515880), sun și ne spune că ne poate duce de la Botorog la Plaiul Foii pentru 80 de lei și e ok în lipsă de altceva. Îi voi confirma jos la Botorog și în timp ce îl așteptăm (10-15 minute), avem timp să ne spălăm și să ne răcorim puțin. E un băiat fain și până în ora 22.00 suntem la Plaiul Foii, toți mulțumiți de reușită. Claudia merge spre cort (pleacă mâine acasă) și noi pornim la drum ajungând undeva în jurul orei 2.00 în București (drum liber și condus pe timp de noapte).
Ăsta este Craiul în toată puterea lui :D!
