Liniște după Crăciun 26.12.2013 Silence after Christmas

E Crăciunul, sărbătoare și odihnă în partea mea de lume! Aici Crăciunul are semnificație religioasă doar pentru creștinii din sudul țării (și puținii din alte zone cum ar fi prietenul Arun din Dehra Dun venit din Tamil Nadu din sud) și e zi liberă pentru toți indienii cu serviciu. Așa că în Lodhi Garden, singurul loc unde îmi propun să merg azi, e mare aglomerație. Până la plecare merg cu George la micul dejun la un restaurant tibetan pentru o supă și niște momos! George nu știe exact cum se ajunge la grădinile Lodi, nu a fost niciodată acolo deși e o grădină în stil britanic! Mă uit pe harta metroului și cea mai apropiată stație îmi pare JLN Stadium. Nici pe departe! Cobor aici, întreb de Lodhi Road și Lodi Garden și sunt ghidat spre Lodhi Road. De aici mă ghidez pe harta fotografiată de pe Google Maps și mă descurc să ajung pe Max Mueller Marg pe lângă sediul WWF India până la intrarea principală a grădinilor Lodi. Mă plimb pe aleile curate ale grădinilor extrem de liniștite din centrul orașului. Trec peste podul Athpula, ultima construcție din timpul conducerii mogule (ath vine de la cei opt stâlpi care susțin podul), pe lângă mica moschee ajung la turelă, ultimul turn din zidul de apărare al grădinilor și mă îndrept spre celălalt capăt al grădinii unde e Mormântul lui Muhammad Shah, ultimul conducător din dinastia Sayyid. Deși sunt mulți localnici, e tare liber și liniște! Găsesc alei pe care ajung la complexul Bara Gumbad format din Bara Gumbad (poarta spre moschee), moscheea cu trei domuri și mai depărtat mormântul lui Sheesh Gumbad (remarcat prin ceramica albastră de pe exterior). Mi se cam  termină bateria de la aparatul foto și abia reușesc să mai fac câteva cadre la Mormântul lui Sikander Lodi. Pe zidurile de apărare ale acestuia sunt foarte multe veverițe alpiniste și un tânăr pictor care reconstruiește pe hârtie imaginea intrării în ansamblul arhitectural. Câteva secunde îi admir penelul în desfășurare! Ies pe lângă lac pe intrarea pe care am venit și întreb de cea mai apropiată stație de metrou. E Khan Market și până acolo un șofer de auto ricșă mă duce pentru 10 rupii! Merg până la stația Moolchand (venisem pe la Kailash Colony) și de aici mă descurc să ajung la George acasă. Îi spun că e musai să meargă în grădinile Lodi, îi mulțumesc pentru tot și merg spre gară. Seara am tren spre Varanasi la vagon sleeper! Voi dormi singur pe un pat aflat sus între cele trei paturi. Jos stă o femeie de 70 și ceva de ani, la mijloc alta de vreo 45! Vagonul de dormit e deschis, sunt 8 paturi în "separeuri", câte trei suprapuse și alte două pe laterala trenului. Și mult timp indienii vorbesc între ei, mănâncă sau beau ceaiuri (ceea ce voi face și eu pentru înviorare dimineață). La finalul drumului e foarte multă mizerie în vagon față de curățenia de la plecare!

It's Christmas, feast and rest in my part of the world! Here Christmas has a religious significance only for the Christians from south (and a few from other zones as my friend Arun from Dehra Dun who also came from south) and it's free day for working Indians. So, in Lodi Gardens, the only place I want to visit today, I'll have a lot of crowd! Before leaving, I go with George to a Tibetan restaurant for a soup and some momos! George doesn't know exactly how to reach Lodi Gardens, he has never been there although it's a British style garden! I look on the metro map and it look like the closest station is JLN Stadium. Totally wrong! I get of the metro, I ask for Lodhi Road and Lodi Garden and I am guided to Lodhi Road. I use a map pictured from Google Maps and I reach the main Lodi Garden entrance on Max Mueller Marg next to WWF India central offices. I walk on the clean alleys of the quiet gardens from the center of the city. I walk over Athpula bridge, the last building from mogul rulers (ath mean the eight pillars of the bridge), next to a small mosque I reach the Turret, the last tower from the gardens defense walls and I go to the other end of the gardens where you find Muhammad Shah Tomb, the last of Sayyid rulers. There's a lot of place and quiet despite of all locals! I find some alleys and reach Bara Gumbad complex formed of Bara Gumbad (gate to the mosque), the three domes mosque and at some distance Sheesh Gumbad Tomb (you can see the blue ceramic tiles from the outer side). The camera battery is almost finished and I hardly make some pictures at Sikander Lodi Tomb. On the defense walls I see a lot of climbing squirrels and a young painter who rebuilds on paper the entrance of the architectural assembly. I admire his working brush for a few seconds! Next to the lake I go out of the gardens on the exit I entered and I ask for the closest metro station. It's Khan Market and a auto rickshaw driver takes me there for 10 rupees! I take the metro to Moolchand station (I came to Kailash Colony) and I reach George's home quite easy. I tell him that he must visit Lodi Gardens, thank him for everything and go to the main station. I have a night train to Varanasi at sleeper couch! I will sleep alone on the upper bed (from three beds). There's an old 70 years old in the lower bed and a 45 year old one in the medium one! The sleeping couch is open, there are 8 beds in each compartment, three on each size and two on one side of the train! The Indians speak one to others, eat and drink tea for a long time (I will drink one tea for refreshment in the morning!). In the morning there will be a dirty couch comparing to the one in the evening!

Întoarcerea acasă de Crăciun 25.12.2013 Back home for Christmas

De aseară știam că ziua îmi începe foarte devreme. Pe întuneric cobor la recepție și un băiat mă duce cu mașina la gară. Încă e noapte când ajung în gară. Îi mulțumesc și îmi confirm locul în vagon. Trenul vine și pleacă mai departe cu vreo jumătate de oră mai târziu decât planificat. Normal pentru India! Prilej de a mânca de dimineață în gară și de a cumpăra două cărți ("The power of the subconscious mind" și "The monk who sold his Ferrari" - Robin Sharma) editate special pentru indieni (oare de ce?). În tren îmi iau două ceaiuri, încep să citesc din cartea lui Robin și linia dreaptă merge câteva ore prin câmpia indiană spre capitală. Înainte de prânz ajung în Delhi și vreau să mă plimb prin oraș până să merg seara la Gunwar. Pornesc pe jos spre Connaught Place (C.P.), centrul comercial al Noului Delhi. La marginea C.P. intru câteva minute prin moscheea Aulia Masjid. Ca în toate moscheile în care am intrat, e așa de curat și liniște! Connaught Place este un parc în jurul căruia sunt trei bulevarde circulare din care pleacă radial alte șapte bulevarde. Imaginați-vă un Arc de Triumf parizian în mijlocul unei îngrămădeli nesfărșite de case de toate felurile! Reușesc să ajung la parcul central Rajiv Chowk trecând peste bulevardele cu 6 benzi și abia în zona unde începe bazarul subteran Palika găsesc intrarea în parc. Formal se verifică bagajele și lipsa cuțitelor sau a drogurilor prin porți detectoare. Nici nu dau să mă așez bine și intră în vorbă cu mine un tip, probabil ghid. Vrea să mă sfătuiască ce să vizitez. Ca orice alt vultur de străini! Îi spun că vreau să merg în Rajahstan după Varanasi și mă las dus la o agenție de turism a Guvernului. Că tot am menționat Guvernul, să nu fiți iritați ca mine când vi se vorbește de Guvern. Pentru tot ce nu merge bine sau ce nu pot explica, ei dau vina pe Guvern! La agenție îmi prezintă diferite oferte pentru circuite în Rajahstan! Două săptămâni, o săptămână, cu aranjamente pentru cazare și masă, doar mașină cu șofer, combustibil și asigurare... Evident că prețul e cu atât mai mare cu cât sunt mai multe servicii. Îmi fac socotelile în gând și aleg pachetul care îmi convine: 33.000 rupii, mașină cu șofer, combustibil și asigurare fără hoteluri pentru două săptămâni! Semnăm un contract scris de mână, îi plătesc banii (jumătate cash, jumătate cu cardul VISA), am ceva îndoieli personale că am făcut o mare gafă și le voi păstra până în Agra când mă întâlnesc cu șoferul. Tânărul meu ghid a plecat mai devreme fiindcă avea ceva treabă. Cezare, ai plătit, acum poți doar să ai încredere că va fi bine! Plec spre Poarta Indiei și un indian de la agenție se miră că vreau să merg pe jos. Ei nu pot concepe așa ceva despre turiști! Plus că nu știu ce e aia călător! Merg pe Kasturba Gandhi Marg ca o mare ciudățenie: un turist mergător cu rucsac mare! La casa Baroda nu sunt lăsat să fac poze. Parcă e după ei! Tot pe KG marg ajung la monumentul boltit din gresie construit tot de Lutyens, arhitectul Porții Indiei. E Crăciun și parcul pietonal al Porții Indiei e plin de turiști sau localnici până spre Rashtrapati Bhavan, palatul prezidențial. Merg puțin pentru o poză la Poarta Indiei și caut să ies cât mai repede din aglomerație. Nu îmi place deloc! Îl sun pe Gunwar, îi spun unde sunt și că ajung mai pe seară la el. Mai vreau să mai vizitez câte ceva. Nu crede că Purana Quila e deschisă. De fapt când ajung acasă îmi dau seama că băuseră (el și George) ceva alcool și probabil de aici reacțiile mai neobișnuite și buna lor dispoziție. Pe Shershah Road ajung la Grădina Zoologică prin care îmi propusesem să merg spre Purana Qila (Fortul vechi). Nu vreau să plătesc intrarea la animale și mă îndrept spre Purana Quila la stânga pe Mathura Road. Pe dreapta (vis-a-vis de intrarea spre Fort) este moscheea Khairul Manzil construită de Maham Anga, una din doicile împăratului mogul Akbar (cel mai cunoscut dintre împărații moguli). Se spune că Maham Anga a condus imperiul mogul când Akbar era tânăr. Intru apoi în Purana Quila după ce plătesc cele 100 de rupii pe bilet. La casa pentru străini e liber față de casa pentru indieni unde e coadă mare! Fortul Vechi, construit pe un deal, se remarcă prin cele patru porți în patru direcții cardinale, fiecare construită cu alt scop, prin moscheea imensă din fort și prin băile termale ale împăraților. Muzeul de arheologie m-a dezamăgit fiindcă nu am fost lăsat să fac poze în interior. "Mai învățați de la londonezi care au majoritatea muzeelor gratuite și poți face câte poze vrei!" Pe Mathura Road și apoi pe Dr Zakir Hussain Marg ajung la Sabz Burj Circus unde e intrarea spre Mormântul lui Humayun. Prin parcul sec merg la intrare: alte 100 de rupii! E peste limita mea de suportabilitate! Nu plătesc degeaba atâția bani! Nu intru, mă învârt pe exteriorul zidurilor pe lângă Monumentul lui Isa Khan și moscheea Isa Khan și un paznic mă gonește: "Zonă periculoasă!" Îmi iau o înghețată ca să schimb bani de ricșă (adică bicicletă cu bancă în spate, nu autoricșă motorizată!) și merg spre casa lui Gunwar pe înserat. Pe un pod indianul slab nu poate trage ricșa și cobor până în vârful podului (banii îi dai la sfârșit!). Mă duce până în Najpat Nagar pentru 80 de rupii! Cu Gunwar și George povestim, bem până seara târziu. Gunwar are o întâlnire și nu pot rămâne la el. Așa că îmi iau rucsacul și merg cu George la el acasă. Pe drum îmi ia un hamburger de la Mc Donald's și ne minunăm de coada de la cinematograf. Mai stau la povești cu vecinul lui din Varanasi despre esența vieții și spre miezul nopții mă bag la som!

I knew from the last evening that this day starts early in the morning. I come down to reception during night and a boy takes me with a car to railway station. It's still night when I reach the station. I thank him and confirm my place in the couch. The train leaves half an hour later than scheduled. So normal for India! I take this time to eat my breakfast in the station and to buy two books ("The power of the subconscious mind" and "The monk who sold his Ferrari" - Robin Sharma) - special edition for Indians (why?). I drink two glasses of tea in the train, start to read from Robin's book and the straight line goes for a few hours in the indian plain to the capital. I reach Delhi before noon and I want to walk around before going to Gunwar in the evening. I start to walk to Connaught Place (C.P.), the commercial center of New Delhi. At the margin of C.P. I enter for a few minutes in Aulia Masjid mosque. As in all mosques, everything is so clean and quiet! Connaught Place is a park with three circular boulevards around and seven other radial boulevards. Imagine a parisian Trimph Arch in the middle of a crowd of all kind of houses! I manage to reach central park Rajiv Chowk by passing boulevards with six lanes and I find the entrance in the park in Palika underground Bazaar area. Formally they check bagagges and lack of knives or drugs in some detecting gates. I don't sit and start to talk with a guy, probably a guide. He wants to give me some advices. As any other foreigners hawk! I tell him that I want to go to Rajahstan after Varanasi and I let myself guided to a Government travel agency. As I mentioned the Government, don't be moody as I was when they speak about Government. They blame the Government for all bad things or the things they can't explain! At the agency they present me all kind of offers for Rajahstan circuits! Two weeks, one week, arrangements for housing and food, only car with driver, fuel and insurance... Obviously the price is bigger as the services are more! I make my calculations and I choose the package I like: 33.000 rupees, car with driver, fuel and insurance without hotels for two weeks! We sign a hand written contract, I pay him the money (half cash, half on VISA card), I have some personal doubts that I did a big mistake and I will keep them until I meet the driver in Agra. My young guide left earlier because he had something to do. Cezar, you payed, now you must trust thast it will be ok! I leave to India Gate and an Indian man from the agency wonders why I want to walk. They don't have this concept about tourists! More, they don't know what a traveller is! I walk on Kasturba Gandhi Marg as a big weirdness: a walking big-packpack tourist! Ițm not allowed to take pictures at Baroda house! Yeah, sure! On KG Marg I reach the canopy built by Lutyens, the builder of India Gate. It's Christmas and all the park from India Gate to Rashtrapati Bhavan, the residential palace, is full with tourists or locals. I go to India Gate for a picture and go as fast is I can from the crowd. I don't like it at all! I give a call to Gunwar, tell him where I am now and that I will reach his home later. I want to make some more visits. He doesn't think Purana Qila is open. When I reach home I realize that Gunwar and George drank some alcohol which gave them the unusual reactions and their cheerfulness. On Shershah Road I reach the Zoo Garden that I proposed to pass to Purana Qila (Old Fort). I don't want to pay the fee for animals and I go to Purana Qila on Mathura Road. On the right (vis-a-vis with the fort entrance) you find Khairul Manzil mosque built by Maham Anga, one of the wet nurses of moghul emperor Akbar (the most famous of the moghul emperors). It is said that Maham Anga ruled the moghul empire when Akbar was a boy. I enter Purana Qila paying 100 rupees for the entrance fee. There's no line at the foreigners cassa comparing to the locals one! Purana Qila, built on a hill, has four gates in cardinal directions, each built with different reason, a huge mosque and the emperors' thermal baths. The archeology museum dissapointed me because they didn't let me make inside pictures. "Learn from the londoners who have most of the museums for free and you can take as many pictures as you want!" On Mathura Road and Dr Zakir Hussain Marg I reach Sabz Burj Circus where I find the entrance to Humayun's Tomb. I go to the entrance: other 100 rupees! It's more than my supportability limit! I don't pay so much money for nothing! I don't go inside, I walk around the outer walls near Isa Khan's Tomb and Isa Khan Mosque and a guardian rids me: "Dangerous area!". I eat one ice cream to change money for the rickshaw (a bike with a bench in the back, not an auto rickshaw!) and I go to Gunwar's house after dawn. On a bridge the skinny Indian biker can not drive and I walk near the rickshaw to the top of the bridge (you pay him at the end of the trip!). He takes me to Najpat Nagar for 80 rupees! We talk a lot with Gunwar and George, we drink later in the night. Gunwar has a meeting and I can't stay with him. So I take my backpack and go with George at his home. On the way he takes me a hamburger from Mc Donald's and we wonder of the cinema line. I talk with his neighbor from Varanasi about the essence of life and i go to sleep before midnight!

Chandigarh, orașui lui Corbusiere 24.12.2013 Chandigarh, the city of Corbusiere

Într-un oraș organizat în stil american (sau englezesc) cu străzi perpendiculare și numerotate îmi propun să văd centrul, Grădina de Trandafiri și Grădina de Piatră a lui Nek Chand. Dacă ajung și pe lângă lacul Sukhna e mai mult decât suficient! Și cine știe ce mai descopăr pe drum! Cu o autoricșă ajung până la intrarea în Grădina de Trandafiri. E un mare parc-grădină botanică în care majoritatea plantelor sunt trandafiri: trnadafiri regali roșii, prințese albe, bucle galbene ce se acoperă una pe alta, alei învăluite în ceață, fântâni arteziene, raze de soare, mandale desenate pe alei, grupuri de indieni care își fac poze, curățenie și ordine... Mă uită Dumnezeu pe aici pentru vreo trei ore! Abia îmi vine să ies din Grădina de Trandafiri și prin Valea de Agrement mă îndrept spre Grădina de Piatră a lui Nek Chand. E ușor să te orientezi în orașul ăsta. Toate străzile și intersecțiile sunt numerotate, ai hărți la fiecare stație de mașină. Nu ai cum să te încurci! La Nek Chand plătesc o intrare formală (20 de rupii) și mă învârt prin galeriile, prin camerele (e în aer liber!), printre exponate, prin peșteri, printre cascade artificiale, pe lângă râuri etc până la nivelul 3. Fac un filmuleț începând de la micul canion și până la plimbările cu cămila. Mănânc niște momos și beau un suc de fructe, mă uit la peștii din acvarii și continui plimbarea printre expoziții. Mai e încă jumătate de văzut. Poze cu alte grupuri, mulțumiri, zâmbete! De la ieșire (care e de circa un metru înălțime ca și multe alte uși) merg spre Sukhna. Văd la stânga un indicator spre Rezervația Naturală și merg într-acolo. Mă notez într-un caiet, pornesc pe aleea principală și nu mă pot abține să nu explorez jungla din laterale. În dreapta lângă o baltă (loc de migrație a păsărilor), mă cheamă o gazelă indiană într-o totală liniște. Așa că merg după ea prin junglă și reușesc să filmez întreaga familie. Revin la poteca principală, pe stânga merg prin plantație și ajung la intersecție și apoi la barajul de la capătul lacului. Mă opresc pe un istm și mă ghidează doi indieni spre gară. De pe baraj cobor la un parc al tăcerii cu statuia lui Buddha în mijloc, îmi găsesc drumul pe lângă terenul de golf, ajung în Bhagwanpura și apoi după vreo doi kilometri sunt la gară chiar când se întunecă. Rezervarea biletului se face la un ghișeu care nu este în gară și cu ajutorul unor militari îmi iau bilet. Nu mai au loc la clasa a doua și îmi iau la vagon cu aer condiționat. Mi-a părut că plătesc mult, dar vroiam și experiența asta. Cu o altă autoricșă mă tocmesc să mă ducă la hotel. Șoferul nu știe locurile, se învârte mai mult și în final mă duce la hotel. Mai cercetez un pic zona și după o altă masă indiană mă retrag în cameră. Nu merge dușul (ce lux să ai duș în cameră)! Personalul nu reușește să îl repare și îmi dau altă cameră! Fac duș, mai scriu puțin în jurnal și la somn. Mâine am tren dimineață și am vorbit la recepție să mă ducă cu mașina la gară (gratis). 

In an American/English organized city with perpendicular numbered streets I propose myself to see the center of the city, Rose Garden and Nek Chand Rock Garden. If I reach Sukhna lake, is more than enough! And who knows what I might discover in my way! I take an auto rickshaw and reach the entrance of Rose Garden. It is a huge park-botanical garden where most of the plants are roses: red royal roses, white princesses, yellow curles covering one another, mist alleys, arthesian fountains, sun beams, pavement painted mandalas, groups of Indians taking pictures, cleanliness and order... God lets me here for about three hours! I hardly go out of the Rose Garden and I go through Leisure Valley to Nek Chand Rock Garden. It is easy to handle around in this city. All the streets and junctions are numbered, you find maps at every car stop. You can't lose yourself! At Nek Chand I pay a formal fee (20 rupees) and I wander in all the galleries, the rooms (it is outside!), between the statues, in the caves, between artificial waterfalls, near the rivers up to level 3. I make a short movie starting from the small canyon to the camel riding. I eat some momos and drink a natural fruit juice, I watch the fish from the fish pools and continue my walk between expositions. There is still half to see! Pictures with groups, thanks and smiles! From the out door (about one meter height as other doors) I go to Sukhna lake. I see a sign to left to Sukhna natural reservation and go to that park. I write my name in a notebook, start on the main alley and I can't help myself for not exploring the right side jungle. Near a pond (migration place for birds), an Indian gazelle calls me in a perfect silence. I follow her in the jungle and I make a movie with all her family. I go back to the main path, go on the left side through the plantation and reach the intersection and the dam at the end of the lake. I stop on an isthmus and two Indians guide me to the railway station. From the dam I go down in a Silence Park with Buddha statue in the middle, find my way near the golf field, reach Bhagwanpura and reach the railway station when it gets dark. I must make the reservation at an office outside the station and take my ticket with the help of some soldiers. They donțt have second class tickets and I buy an air conditioned coach ticket. It seems to pay a lot and I wanted this experience too. With an auto rickshaw driver I deal for the price to the hotel. He doesn't know the palces, drives around and finally gets me to the hotel. I walk around for a while, eat some indian food and go to the hotel. The shower is not working (what a luxurt to have a shower)! The stuff doesn't fix it and they give me another room! I take a shower, write in the journal and go to sleep. I have a morning train and the guy from reception will take me to the station with his car for free.