Citisem recent pe net o știre cum că s-ar fi deschis pentru vizitare Cazinoul din Constanța. De când mă știu (și am peste 40 de ani de când am ajuns prin Constanța!) nu am prins niciodată Cazinoul deschis. Și este unul din simbolurile Tomisului cosmopolit de la sfârșit de sec. XIX - început de sec. XX! Până la urmă chiar nu contează cât costă intrarea, un astfel de monument istoric și de cultură nu trebuie ratat! Și, anticipez, merită fiecare bănuț!
Mă urc într-unul din trenurile estivale, la 14.45 traversez Dunărea cu privirea spre podul Anghel Saligny, capodoperă inginerească la vremea lui și peste încă o oră sunt în Constanța. Fascinant oraș care a atras foarte multă lume de peste 2000 de ani! Știu, pentru cei mai mulți constănțeni pare un oraș banal. Cum de altfel pare locul unde trăiești pentru cei mai mulți. Dar nu este chiar așa: nici nu ne dăm seama cât de binecuvântați suntem cu ceea ce avem la doi pași de casă sau de unde suntem nevoiți să ne trăim viața. Dacă vrem să o trăim, nu doar să o vegetăm!
Scopul meu e să fiu cât mai repede pe faleză și iau un autobuz 101 care mă duce la intrarea în port (Cap Linie Poarta 1). De aici îmi fac drum spre Cazino: statuia lui Saligny și placa pentru primul export de produse petroliere din România (1904). Trec prin fața muzeului de sculptură Ion Jalea (da, acel sculptor cunoscut pentru foarte multe lucrări!), la parcul arheologic de lângă catedrala episcopală ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, la statuia Timonierului și cea a reginei Elisabeta - Carmen Sylva și a fetei cu Harpa (tot Ion Jalea sculptor) și merg pe faleza care mă duce la Cazino. Acvariul este închis și doar îmi aduce aminte de anii copilăriei, până în anii '90.
Biletul la cazino costă 53 de lei și aparent este mult. Dar vă asigur că merită! Sunt două uși, una folosită pentru intrare și a doua e doar cu săgeți de dirijare. Las prima sală (cea unde este casa de bilete) pentru final. Sunt niște exponate extrem de interesante. O domnișoară care verifică biletele îmi recomandă sensul de vizitare. Chiar dacă de obicei eu îmi aleg drumul meu și folosesc indicațiile doar ca recomandări, acum chiar urmez ordinea pe care mi-a indicat-o.
Holul de intrare este foarte fain, cu scări impozante. Urc pe ele pentru a vizita întâi expoziția dedicată lui Anghel Saligny. Era să scriu ”urc la etaj” și mi se pare un pic deplasată expresia. Ca și cum ai putea urca la subsol sau la parter!!!
Vizita începe cu sala de festivități cu scoica reprezentată în două geamuri imense. Unul este cel dinspre oraș și al doilea desparte sala de festivități (sau spectacole, cine știe!) de sala unde este expoziția Saligny cu fain peisaj spre mare. A se vedea la un moment dat, pe geam, spre mare, un vas turistic, oarecum din perioada navei școală ”Mircea”. Expoziția este superbă și sunt foarte multe informații și poze despre multe dintre proiectele inginerului Anghel Saligny, om de încredere al lui Carol I: podul peste Dunăre, silozurile de beton armat și formă hexagonală la Constanța, Brăila și Galați, căi ferate, poduri și viaducte prin țară, îmbunătățire a porturilor de prin țară, Pavilionul Real sau Cuibul Reginei... Cariera profesională a lui Anghel Saligny este impresionantă. Vizitați că merită! Și nu doar pentru poze, ci pentru informație!
Cobor pe aceleași scări monumentale la parter și intru în sala principală în care e amenajată o expoziție interactivă dedicată istoriei cazinoului și multor detalii picante. Știați, de exemplu, că au fost trei cazinouri? Eu nu! Și că viața socială era foarte animată la cazino? Nici asta nu știam! Sau că Mița Biciclista, Jean Constantin, Jean Moscopol, George Pantazi/Boulanger sau familia Dinicu au avut viața legată de Cazino? Nici asta nu știam! Sau că la refacerea cazinoului după război au fost folosiți un lot de 100 de deținuți politic de la Poarta Albă? Nici asta nu știam! Sau despre simbolurile Art Nouveau de pe Cazino? Sau că Mamaia sau Mamay Chioi ar veni de la numele unui han tătar care s-a stabilit aici? Sau de la românca Mama Lia care luptase să își salveze fata de la înec? Nici astea nu îmi erau cunoscute! Și multe alte informații care fac plăcere unui om interesat în multe domenii. Chiar dacă în pantaloni scurți și tricou nu prea aș părea atât de interesat... Opriți-vă la poze și la panouri. Atmosfera cu muzică în surdină este extrem de faină!
Pe drumul spre subsol se poate observa într-un colț o mostră din structura de rezistență a Cazinoului, mostră ce amintește de podul Saligny...
La subsol sunt două expoziții foarte faine. Prima este ”Povești din adâncurile Mării Negre”. Este interactivă, chiar mai mult decât cea de la parter! Putem vedea puțin din geologia Mării Negre și multe legende și informații legate de ea. O altă parte interactivă este Submarinul Argo unde putem afla multe informații auditive și mai ales vizuale legate de orientare și de percepție a luminii și a culorilor în lumea apelor.
Mai este o posibilitate de a trăi prin realitate virtuală ”În căutarea Arcei lui Noe”. Cum sunt și copii aici, le las lor distracția asta! Mai ales că este posibil să văd filme mai faine și să aflu informații mai multe chiar de la fața locului, în viitorul apropiat! Dau detalii la momentul respectiv!
Și, în final, avem parte de un film excelent despre transformările survenite în timp la țărmul Mării Negre: ”Un poem despre transformare”. Sunt interesați mai mult copiii și ”moșul Cezar” care stă turcește pe jos, absorbit de frumusețea filmului și a întregii interacțiuni virtuale 3D: Ovidiu, Augustus, prezentări metamorfoza lumii de la creația lumii până la domnia lui Augustus (Cărțile lui Ovidiu): Facerea lumii (episoade din Biblie/științifice), Vârsta de aur (personaje mitologice), Vârsta de argint (marea glaciațiune, răceala unei epoci), Vârsta de bronz (Agricultura, eroism), Vârsta de fier (dezvoltarea uneltelor și armelor din fier), Potopul și refacerea lumii, Zeii și Nimfele, Apollo și Daphne (zeii romani), Nașterea lui Bachus (plăcerile fizice, materiale), Filomela transformată în privighetoare, Orfeu și Euridice, Fondarea Romei, Încoronarea lui Cezar, Tristele - Ovidiu exilat la Tomis... Filmul se termină cu scoica celebră de pe frontonul Cazinoului și expresia latină celebră: Ars: spes omnis in illa! Su-perb! Din păcate filmul are mărime foarte mare să îl arăt aici. Așa că rămâne ca invitație pentru voi să îl vedeți live la Cazino!
Cum spuneam, înainte de ieșire vizitez expoziția de faruri și sisteme de navigație din sala de la intrare și, încă o dată, holul impunător cu scările ce m-au dus mai devreme la etaj!
Fiindcă l-am văzut pe Jean Constantin printre personalitățile legate de Cazino, ce ar fi dacă aș merge până la bustul lui înainte de a mă întoarce acasă? E prilej de a re-vedea faleza fain amenajată, până la Comandamentul Flotei!
De la Digul portului turistic, exact cum îi spune și numele, începe zona turistică cu restaurante pe faleză. Și o mare roată albă care parcă te trimite la Golden Eye-ul londonez, roata din parcul Tineretului din București sau cea din zona parcului Tei din același oraș. Sau, mai arhaic, la scrânciobul din Muzeul Satului fiindcă nu cred că mai este vreunul în funcțiune prin țară.
Ajung la parcarea de sub vila Șuțu. Chiar dacă vila e monument istoric, bălăriile de sub ea o prezintă ca pe o mare ruină. Traversez parcarea și de aici începe plaja Modern. Nu merg pe plajă, ci văd niște scări metalice care urcă spre esplanadă/strada Mircea cel Bătrân. Scările urcă pe deasupra unui buncăr despre care nu am reușit să aflu informații la o simplă căutare pe internet. Dacă e să fie pe undeva informații, îmi vor apărea la timpul potrivit :D! Pe strada Dr. Aristide Karatzali ies la biserica greacă ”Schimbarea la Față”. Are un istoric interesant și îl puteți citi mai jos sau la fața locului.
Urmez strada amintită pe lângă Bistro Esplanada și sculpturile de dinainte blocului ”Creion” rotund, emblematic pentru Constanța. Îl țin minte de când eram mic fiindcă pe aici mergea autobuzul de la gară spre capătul de la Pescărie și spre Mamaia. Pe strada Ștefan cel Mare fac dreapta spre restaurantul și punctul de belvedere Zorile lăsând tot pe dreapta recentul descoperit mormânt Hypogeu. Scopul meu e să ajung la bustul lui ”Ismail” ;)!
Care bust se află vreo sută de metri mai în față, într-un mic giratoriu aflat pe strada Smârdan. Mă bucur să îl găsesc și sper că la un moment dat va fi curățat de mizeria lăsată de păsări pe el. Păsări care nu au nici o vină1 Doar administrația orașului/Primăria care nu are grijă de monumente atât de importante. Bine, poate Jean Constantin nu o avea importanță prea mare, el spunând la un moment dat ”Pe toată America nu-mi dau eu Constanța mea!”
Pe strada Smârdan revin apoi pe strada Ștefan cel Mare cu bucuria că nu mai este șantierul pe care îl găsisem data trecută. Deci un plus pentru administrația orașului! Mă opresc la Gyros & Doner pentru masa de seară, un meniu puțin difertit față de clasica șaorma ;)!
Găsesc ceva pasaj care mă duce la Parcul Primăriei unde sunt expuse foarte multe piese arheologice în aer liber. Doar câteva poze la ele și la harta Dobrogei, mozaic fain și loc de întâlnire în noul Tomis/Constanța.
Nu mai știu dacă merg cu un autobuz 43C sau un 5-40 până la gară... Cam asta a fost plimbarea la malul Mării Negre. Ceva poze în gară, îmi iau bilet spre casă și, până la tren mai pozez o dată locomotiva expusă lângă gară. Simpatică tare! Pe drum spre casă abia mai am baterie să văd parte din pozele făcute în după-amiaza dobrogeană!
Să fim iubiți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu