Ciucaș Dălghiu - Mâna Dracului 26-27.07.2025

Ciucaș Dălghiu - Mâna Dracului 26-27.07.2025

Colegi de tură: Emil Engel, Valentin Scheip, Cezar Partheniu

Pentru week-end Emil îmi propune o tură în nordul Ciucașului, pe un traseu mai puțin umblat: din Poiana Dălghiu spre Mâna Dracului și vârful Ciucaș. A vorbit cu Vali și poate veni el cu mașina. Așa că ne vedem la Emil la bloc și ne pornim la drum. Vali are o singură doleanță: merge oriunde doar că duminică trebie să fie acasă înainte de înserare. E perfect! Așa facem!

Ziua 1 - 26.07.2025

Din București mergem pe autostradă până la Ploiești și apoi pe ocolitoare (DN1) ajungem la DN1A care merge prin Vălenii de munte și Cheia. Vom opri după drumul spre Muntele Roșu într-o curbă unde este un izvor fain și rece. Pauză și de masă, și de aer, și de ceva povești cu alți călători care veniseră să ia apă de aici. Continuăm dirijați de GPS prin Săcele, Târlungeni, Budila, Teliu, Brădet, Vama Buzăului și Dălghiu. Ieșim pe drumul de pământ și mergem mai încet până la barieră și apoi puțin mai departe până la niște poieni pe partea dreaptă. 

Găsim locul bun unde să ne montăm corturile, le ridicăm, ne asigurăm că nu avem mâncare în ele să nu atragă ceva vietăți și la 14.00 pornim la drum spre Mâna Dracului. După niște lătrături de prin tufișuri lăsăm CA ce merge la dreapta spre Poiana Tesla pe unde gândeam un circuit. Dar asta se poate face doar dacă ai o zi întreagă la dispoziție, nu jumătate de zi până se întunecă! Urmăm tot înainte marcajul CR care trece pe lângă cantonul silvic Valea Dudului și imediat după el marcajele fac dreapta pentru a urca susținut prin pădure. Copacii parcă ar fi coloane spre cer, deasupra covorului verde... 

Fiecare merge în ritmul lui și ușor ușor prind avans. Știu că Emi și Vali au un ritm mai încet și cam la fel și știu că merg împreună. Mie nu mi se pare că grăbesc pasul, dar curând, după o serpentină la stânga și următoarea la dreapta, îi pierd din vizor. Caut să țin un ritm decent care mă duce la ora 16.00 la stâlpul de la mijlocul traseului dintre poiana Dălghiu și vârf. Transpirasem și iau o pauză de vreo 20 de minute până îmi ajung colegii, cu tricoul pus la uscat pe rucsac.

Vin colegii în ritm mai domol și de aici mergem toți trei la deal. Cumva este bine că suntem toți trei fiindcă astfel mă mai potolesc și eu și merg mai încet. Sunt ceva zone cu pietre, mai alunecoase și înclinate și mult grohotiș. Ieșim destul de repede la golul alpin dominat de jnepeni și clasicele stânci de Ciucaș. Este 16.45 și iau decizia că ne oprim aici, deasupra Mâinii Dracului. Este prea mult să mergem până pe vârf fiindcă avem de coborât înapoi până la mașină până să se întunece. Așa că vreo oră ne odihnim și povestim pe un mic platou pietros, inclusiv cu relaxat pe spate și aproape ațipit în muzica fină a Muntelui, a vântului, a păsărilor...

Vedeți pintenul stâncos din ultima poză? Pe sub el este poteca pecare am venit și care ne e ”ghid” la coborâre. Emil spusese să vin și eu fiindcă am parcurs potecile astea și le pot fi ghid. Motiv de respirat munte! Ne facem ceva poze într-o fisură din acel pinten și apoi ne lăsăm la vale până în poiana unde i-am așteptat și mai departe pe serpentinele care ne coboară în pădurea cu uriașele coloane vegetale. E o plăcere să mergem chiar dacă ora pare destul de târzie. Chiar nu avem nici o grabă mai ales că la coborâre merg ceva mai încet! La 19.30 ieșim în poiana și drumul din amonte de canton și de aici este o simplă promenadă până la mașină (19.50). Cu mersul agale de rigoare (bine, eu având picioarele mai lungi decât colegii îi cam alerg :D)!

Avem timp destul de pregătit masa, apoi povești și pregătit pentru somn după întunecare. Asta înseamnă legat pungile cu mâncare undeva în copac, la 2-2.5 metri înălțime și 50-100 de metri de corturi și apoi fiecare cu tabieturile de somn. Poate și pentru animale sălbatice am luat măsura de precauție cu mâncare și mai ales pentru câinii de la stâna din apropiere care pot fi tentați de mirosuri. Ar fi mers Emil spre stână pentru niște lapte, când am ajuns la corturi, dar lătrătorii l-au făcut să revină spășit la corturi. Nu e bai, chiar ne descurcăm și fără lapte!

Ziua 2 - 27.07.2025

Vali are obiceiul să se trezească devreme și eu abia după 7.00 sunt în picioare. ”Ursul” Emil mai moțăie puțin... Scoatem sacii la uscat pe o ”poartă de fotbal” (sau mai bine zis de pus ceva piei la uscat în soare), ne îndeletnicim cu masa pe o buturugă foarte faină, savurăm cafeluța, strângem corturile și la 8.45 suntem gata de drum, la mașină. Cu un foarte curat și liniștit aer de munte adunat în plămâni pentru a-i proteja cumva de poluarea zilnică a orașului. Nu mai spun de liniștea adunată pentru protecția fonică dintre betoane...

Le propun o vizită la cascada Urlătoarea. Pentru asta ieșim în Dălghiu la asfalt, facem dreapta până în Vama Buzăului și apoi iar dreapta pe drumul cunoscut de mine și confirmat de GPS. Vom lăsa mașina în parcara special amenajată și mergem pe jos circa 800 de metri până la cascadă. Acum este liniște și la întoarcere vor fi multe familii venite în zonă la picnic. Și așa este bine față de stat doar între betoanele orașului!

Cascada este faină și o admirăm din toate colțurile și unghiurile pentru vreo 20 de minute. Și eu nu stau locului chiar dacă mai văzusem cascada. Este un alt fel de cascadă față de cele clasice, o scurgere pe o suprafață mare de calcar. La explorarea prin poze și invitația de a merge și voi la cascadă când aveți ocazia!

De aici, ca de fiecare dată, pentru variația de traseu propun DN10 spre Buzău și apoi București. Așa că va mai fi o singură pauză de poze pe malul lacului Siriu într-una din zonele-parcare pentru poze.

Pentru masă mergem la restaurantul Nohai din Nehoiu unde avem parte de o pizaa și o atmosferă extrem de faină înainte de a ține direct drumul spre casă.