Avem chef de leneveală și nu simțim cum trece dimineața. Și nici vremea nu ne îmbie la prea multe. Dar nici să stai degeaba o zi întreagă nu se poate! Cum suntem la intrarea în Prăpăstii, măcar să facem o plimbare până la Curmătura și apoi mai vedem. Așa că mergem pe jos până la Botorog pentru puțină încălzire și de aici pornim la deal spre Curmătura, în jurul orei 15.00. În trei sferturi de oră suntem în poiana Zănoaga și ne lămurim că nu este de urcat în creastă și nici măcar pe Piatra Mică. Așa că urmăm curba de nivel care ne scoate într-o jumătate de oră la terasa cabanei. Îmi e dragă cabana fiindcă am fost de zeci de ori și, peste ani, mă bucură de fiecare dată când ajung aici și simt atmosfera de cabană.
Portocala, poveștile, prăjiturile cu răvașe, mini-expoziția montană de pe pereți și atmosfera dată de cabana de lemn mă atrag aici indiferent de sezon!
Nu simți cum trece timpul decât atunci când te uiți la ceas și îți dai seama că este ora 18.00 și avem de coborât spre Prăpăstii. Așa că ne simțim nevoiți să părăsim frumoasa cabană și să pornim la vale. Mai întâi prin poiana Curmătura și apoi, să fiu sincer, nu mai știu pe care variantă am abordat-o să ajungem în Prăpăstii. Cert este că începe și o bureală ușoară care ne face să mergem sdirect fără prea multe poze sau povești. Doar, la un moment dat, ne oprim fiindcă văd plăcile comemorative în amintirea a doi mari oameni ai muntelui: Traian Flucuș și Valentin (Buți) Garner.
Ca să facem puțină variație, ne mutăm în seara asta în parcarea de la Plaiul Foii. Măcar să vedem muntele și de pe partea cealaltă, cel puțin mâine dimineață!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu