Elveția 2024, z3, 14.09

Trezire pe la 9.30. Rebeca ieșise mai devreme puțin din cort și îmi spune că este un băț rupt. Ies și eu pentru evaluare. A rezistat bine cortul și cu bățul ăsta rupt putem totuși improviza câteva zile, cât este nevoie. Undeva pe la 10.00 sau un pic mai târziu apar primele grupuri și se uită un pic ciudat la cortul pudrat. Trec mai departe și noi avem de mâncat, de alimentat cu apă, de șters și de strâns cortul înainte de a porni la drum. Și nu avem grabă fiindcă vrem să fie cât mai uscat. Așa că abia pe la 12.30 avem bagajele strânse și suntem gata de drum. Recunosc, mă mișc un pic mai încet în temperatura scăzută :)! Dar nici nu e grabă fiindcă suntem într-un loc atât de fain cu linia Stecknadelhorn, Nadelhorn, Lenzspitze, Dom, Täschhorn în spate, Alphubel, Allalinhorn în lateral, Spechhorn, Latelhorn/Punta di Saas, Sonnighorn, Pizzo d'Andola/Portjengrat, Weissmies, Lagginhorn, Fletschhorn, Senggchuppa, Böshorn în față și frumosul Saas Fee sub noi. Și nu avem prea multe ore de urcat, doar că este un traseu semi-alpin, cu o scară și multe cabluri! Urcăm din valea Triftbach până în șaua Schönegg la 2420m. Mai avem un pic și ne depășim altitudinea maximă din țară, puțin mai sus de noi unde începe creasta stâncoasă. Zona se numește Unteres Distelhorn (circa 2580m)!

Urmează ușor, tot în urcare, potecă ce ne duce până pe la 2640 de metri. Și apoi câteva serpentine și mergem mai pe stânga zone cu cu grohotiș acoperite cu iarbă din loc în loc. Fix deasupra noastră este o turmă de ibecși care pasc liniștiți pe pante. Posibil să fie mai mult femele și pui fiindcă masculul alfa își etalează coarnele stând jos, undeva pe creastă. Îl admirăm și la un moment dat se ridică în picioare arătându-și silueta superbă! La primele pete de zăpadă vedem trei marmote dolofane care se tot plimbă prin iarbă în speranța de a mai găsi ceva de mâncare. Urmăm serpentinele, una lungă la dreapta ducându-ne sub șaua de deasupra vârfului Oberes Distelhorn (2805m). Petele de zăpadă sunt din ce în ce mai dese și încă nu se simte gheață. Alte prime serpentine și urcare ușoară cu primele cabluri (acum nu sunt neapărat necesare) și o curbă de nivel ne duce la circa 2800 de metri în linia crestei. Am atâta energie în mine fiindcă Muntele îmi transmite vigoare. Aici începe linia de cabluri continue și ceva scoabe metalice în trepte!

Este ora 15.30 și de aici începe partea alpină. Adică partea frumoasă! Este cățărătură foarte faină pe mixt, cu cabluri și marcaje BA care ne dirijează din loc în loc. Creasta este expusă și sigură în același timp. Doar o trecere peste o stâncă cu scoabe pentru picioare și cablul forțat pe stâncă dă ceva emoții. Și mai sunt câteva zone unde stânca este udă și trebuie să fim foarte atenți. Noi avem bocanci de trei sezoane și înțelegem de ce în aceste zile se pot face ultimele rezervări și apoi se închide cabana, rămânânînd doar spațiu de bivuac. Pe 14 septembrie este ultima noapte în care se pot face rezervări și deja toate locurile sunt rezervate. Se face ceva petrecere de închidere de sezon. Cei din SAC și CAI au aici un fel de festivitate de închidere. Când am ajuns noi, unii din ei, cu echipament tehnic, coborau de pe Lenzspitze! Ajungem la scară și apoi continuăm mai departe pe aceeași creastă expusă și foarte faină. Nu mai sunt locuri cu emoții și la 17.15-17.20 suntem la cabană. Un amănunt ne-tehnic: ultima zonă are ceva serpentine și parcă ne-ar veni să înjurăm: am urcat atât și încă mai este până la stâlpul de la cabană! Dar nu înjurăm de fel și urcăm pas cu pas pe ultimele serpentine cu zăpadă înghețată până la platforma cabanei de jos (folosită ca bivuac iarna). E superb locul și tare mult dorit de amândoi! Dar avem de urcat pe treptele metalice până la cabana de sus pentru a rezolva cu cazarea și cu o bere ceva de sărbătorit. Primim reducere ca membri CAR 43 CHF în loc de 55! Este ceva reducere! Ne dă două locuri în camera C Lager Fuhrer :) din clădirea de jos. Este perfect! Coborâm, ne instalăm în cameră și apoi la poze. Doar pe înserat ne facem supe și felul doi cald și admirăm apusul până pe la 19.50. Undeva pe la ora 21.00 facem ceva poze nocturne la Saas Fee și la superbul Allalinhorn luminat de lună înainte de a ne băga la somn. Hm, e record de altitudine la care dormim: 3340m! Să nu uit că dăm semn unor faini colegi de club cu care povestisem de Mischabel!