Iarăși vremea ne îmbie la leneveală dimineața și abia pe la 15.00 pornim la drum, mereu cu ochii spre înnegurata creastă a Crăiesei. Ne mai cere o zi de așteptare. Facem ceva pauze de poze cu culorile potrivite (unele cu altele!) de toamnă undeva în zona Călinețului și mai apoi sub Piatra Mică. Și de aici ne hotărâm să mergem în Peștera. Pentru asta ocolim Măgura Branului prin pasul Predeluș, traversăm Branul și din Moeciu de Jos urcăm fainul (și solicitantul drum, pentru șoferi începători) spre Peștera. Primul ”obiectiv” (din punctul meu de vedere e foarte interesant) este Peștera Liliecilor, cea aflată în dealul Bisericii, ați ghicit chiar sub peștera satului. Scoatem mașina din durm ca să nu încurce pe alții și mergem spre peșteră, doar cu frontalele ca echipament specific :).
Peștera este interesantă și intrăm în toate galeriile pe care le cunosc și în care știu că suntem în siguranță. Ca și cu alte ocazii ne oprim la puțul de după galeria îngustă, puț despre care se spune că ar da într-o sală cu o colonie foarte mare de lilieci. De aici teoretic ar veni numele peșterii...
La ieșire, pe drumul umed spre mașină admirăm șaua Măgurii Branului și o salamandră care se ascunde prin frunzele tomnatice ferindu-se de noi. Dar ea nu știe, cel mai probabil, ce frumusețe naturală are și că noi doar o observăm și nu avem nimic cu ea.
Ne e cam foame și Rebeca mă întreabă unde am putea sta să mâncăm. Hai cu mașina sus, în centrul satului, și găsim pe acolo. Trecem de biserică și plouă ușor. Ceva mai încolo, la magazin, vedem că este o terasă de lemn și niște mese. La fix s-a oprit și ploaia și facem aici pauza de masă. Este, de altfel, destul de târziu și înțeleg bine foamea Rebecăi. Nu că mie nu mi-ar fi foame! Așa că ne potolim foamea și, înainte de a coborî din sat, mai facem o oprire ”culturală” la biserică. Ne vede o tanti cu vacile și le mână ca să putem ieși din mașină și să intrăm în curtea bisericii!
Cu ochii spre ultimele peisaje (pe care le vedeți și voi aici!) urcăm în mașină și coborâm pe același drum pe care am venit. Vom merge tot la locul de parcare de la intrarea în Prăpăstii, unde am stat zilele trecute. Fusesem doar cu mașina Rebecăi și a mea ne aștepta liniștită acolo. Și ne vor aștepta amândouă pentur următoarele două nopți, după ce mai dormim o noapte aici. De ce ne vor aștepta? Vedeți în postarea următoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu