Trezire la 7.15 pentru răsărit și alte poze. Bună dimineața din locul mult visat! Așa fain te simți în acest cuib agățat pe stânci la 3340m! Vreo jumătate de oră ne tot rotim cu poze și apoi mergem sus unde continuăm cu aceleași operațiuni ;) până pe la 10.30 când ne pornim pe drum, la vale!
Să nu uit că înainte de plecare văd doi băieți din personalul de la cabană că pun obloanele și închid geamurile pe exterior. Pregătire pentru iarnă! O parte vor coborî pe jos (o faină elvețiancă ce e capră neagră pe lângă noi!) și o parte cu elicopterul care vine ca să ia toate resturile ceva mai târziu!
De data asta coboară Rebeca prima ca să simtă cablurile și fiecare pas. Nu ne grăbim fiindcă avem mult mai mult timp la dispoziție și vom face 4 ore până la Schönegg fiindcă ne lungim mult la poze! Pe o vreme așa de faină este și păcat să te grăbești! (de fapt tot cam atât am făcut și la urcare, mers lejer)
Deja aici este vreme de toamnă și mai poposim ceva pentru poze înainte de a coborî în valea Triftbach. Hm, de aici, din vale, parcă se vede că ar fi un mic ghețar deasupra unei trepte glaciare. De fapt este unul mare de câțiva kilometri. Bine, nu ca Aletsch care este cel mai lung ghețar alpin!
Peste un picioruș de munte suntem în valea Torrenbach (pe hartă îmi apare numele de la confluența celor două în jos; mă poate lămuri cineva mai exact?) și apoi urcăm la ultima serpentină a drumului care duce la Hannig.
Știu și sunt conștient că acei câțiva care citesc ce scriu eu pe aici (nu mă interesează acel număr ca pe alții; scriu pentru a avea informații în viitor și poate, măcar unei persoane îi va fi de folos sau sursă de insprație!) tot zic că ce atâtea denumiri... Vă spun că esența este să cunoști pe unde mergi și ce ai în stânga și în dreapta, dar mai important este să mergi cu picioarele tale, nu să faci doar drumeție online (bine, unoeri doar așa se poate și este de înțeles)! Cea online de fapt ar trebui să fie doar prima drumeție din cele trei ”ale” unui prieten cu multă experiență în munte: documentarea, drumeția propriu-zisă și călătoria prin amintiri! Pot face o comparație (puteți spune ”misogină”) între ”la montagne” și ”femeie”: una este documentarea fizică și mentală și eventual glumele ieftine, alta este atingerea și senzația de căldură a pielii și a vocii (acolo unde este!) și alta este amintirea momentelelor frumoase trăite în cuplu! Tot trei etape, ca și în domeniul MUNTE!
Ajungem la Hannig unde facem câteva poze înainte de a ne documenta pe săgeți (că oricum am făcut o cercetare anterioară, chiar de mai multe ori) de drumul spre Mällig. Acum doi ani Cezar (alt Cezar, nu eu!) cu prietena lui urcaseră direct vreo sută de metri diferență de nivel deasupra stației de la Hannig (2350m). Pe stâlp scrie 2340m și pe hărți am găsit și 2339m, deci înțelegem puțin relativitatea altitudinii :D! Ca informație tehnică menționez schimbarea marcajului din BA (aici cred că înseamnă traseu tehnic) în BR (cred că înseamnă traseu de drumeție sau în general traseu marcat!).
Pe traseul ăsta Rebeca mai fusese într-o zi liberă (până pe Mällig sau poate Gibidum, din câte am reținut, să fiu iertat dacă greșesc!) și mi-l prezintă ca Ibex Trail, așa cum se găsește pe net. Este un traseu foarte fain pe care există posibilitatea (după cum îi spune și numele) să găsim ibecși/capre Ibex și marmote! Uite aici două descrieri online:
1. https://www.valais.ch/en/explore/activities/hiking/hikes/ibex-trail-and-ascent-to-the-maellig
2. https://www.alltrails.com/trail/switzerland/valais/hannig-mallig-saas-fee
Ne pornim la deal pe serpentinele unui drum îngust, accesibil totuși cu vreun utilaj mic, printre parazăpezile montate pentru a proteja zona Hannig și Saas Fee de eventuale avalanșe. Îmi vin în minte parazăpezile de pe fața estică a muchiei Bâlii care unora pot declanșa multe amintiri. Desigur, mă refer la căldările glaciare superioare ale văii Bâlii/Bâlei/Bulea (varianta germană fără litera ”â”)!
Serpentine după serpentine și ajungem curând la altitudinea de 2500 de metri, cumva limita superioară a munților românești! Se termină drumul și continuăm pe o frumoasă potecă amenajată cu pietre plate. Ne oprim pe un platou ca să admirăm ghețarul despre care vorbeam. Se numește Hobalmgletcher și se întinde pe vreo doi kilometri și jumătate, cam de pe la 4000 de metri, de sub giganții Lenzspitze (4293m) și Nadelhorn (4327m), cam până pe la 2800 de metri altitudine. De undeva de la mijloc (noi vedem doar partea inferioară!) un pinten aflat la circa 3500 de metri altitudine separă ghețarul în două limbi, cea nordică fiind ceva mai scurtă. De aici, probabil datorită distanței, Hobalmgletcher pare mai lung decât limbile superioare ale lui Feegletcher aflate sub Allalinorn și Alphubel. Mai urmează un scurt urcuș pe poteca fain modelată printre pietre și suntem în zona bolovănoasă din jurul vârfului Mällig (2700m). Așa faină este senzația de acasă...
Denumirile de pe săgeți ne sunt așa de cunoscute din documentare. Și frumusețea potecii care se unduiește printre pietre pe la 2700-2800 de metri, pe sub creastă imenșilor cu 1000 de metri mai sus... Doar expresia asta mă trimite cu gândul la singura dată când am văzut giganții de 5000-6000 de metri ai Himalayei. Și eu eram pe la 2000-2500 de metri, într-un autobuz care cobora cu viteză pe un drum suspendat în pereții stâncoși... Eram în coborâre din Uttarkashi în Dehradun, între Dharasu și Mussoorie, cu priviri spre giganții din zonele Yamunotri și Gangotri, obârșiile râurilor sfinte Yamuna și Ganga. Știu, am mai scris eu pe aici Ganga, nu Gange fiindcă asta este denumirea locală (”mama” Ganga), cea de-a doua fiind probabil dată în varianta britanică!
Dar să ne întoarcem din visare... Avem o coborâre printre colțuri de stâncă spre un platou care urcă apoi spre Gibidum. Dar este ora 18.00 și avem de căutat și un loc de cort. Pe platou găsim un ”gard” de piatră și în spatele lui, pe una din morene, găsim locul plat ideal pentru cort. De unde morene, veți zice? Studiați un pic relieful glaciar din zonă și veți înțelege! Montăm cortul ”șchiop” și ne bucură un superb apus și apoi un răsărit de lună spre linia Lagginhorn - Weissmies (mai exact deasupra văii Furggtalli, între Almagellerhorn - Sonnighorn și Nollenhorn - Stellihorn - Jazzihorn/Pizzo Cingino Nord). Pentru cine iubește Muntele cu tot ce oferă, nu doar cifrele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu