Nu mai fusesem de mult în pădurea Băneasa. E accesibilă cu transportul în comun (asta pentru cine nu are mașină și nu are grija parcării și a altor detalii conexe). Ca motiv pentru a merge acolo (deși nu trebuie neapărat un motiv să mergi în pădure!) găsesc un obiectiv mai puțin cunoscut aflat după șoseaua de centură. Vedeți despre ce e vorba ceva mai jos. Deocamdată ajung cu autobuzul la marginea pădurii și, dincolo de traversarea dorită, explorez puțin prin lateralele aleii în căutare de noi detalii. Și găsesc destul de multe și foarte faine!
Traversez cartierul Greenfield prin care nu mai cutreierasem niciodată. Este destul de aerisit față de multe zone ale orașului, pe două laturi este înconjurat de pădure (pe a treia latură este câmp și șoseaua de centură și pe a patra latură se construiesc noi blocuri), aparent aici par să fie toate utilitățile. Din exterior pare un cartier drăguț! Dar sunt convins că și cei care locuiesc aici au fațete nevăzute și mai puțin dorite pe care le ascund, de multe ori sub perdeaua banilor și a ceea ce oferă banii.
În fine, găsesc străzile care mă scot la linia de centură, la o stație de autobuz, momentan nefolosită. Traversez calea ferată, urc la șoseaua de centură pe care o trec cu grijă fiindcă la prânz, când sunt eu aici, este destul de circulată și mă opresc un pic pe la benzinăria de pe partea cealaltă. Lângă benzinărie, undeva în pădure, este obiectivul dorit de mine.
Este vorba de... Bateria 3-4 Otopeni! Face parte din rețeaua de fortificații ale Bucureștiului despre care ați mai citit pe aici, pe alte bloguri și mai ales prin descrierile și vizitele organizate de Arhiva de Geografie. Știți și că îmi place să explorez singur și în voie, nu în grup mare în care nu am timp atât cât consider eu...
Așa că acum explorez întâi jungla din jurul construcțiilor, apoi etajul superior (etajul inferior fiind inundat cum bine se vede în poze), două turnuri de turelă aflate în spatele zidurilor de la intrare și cobor într-unul din ele până la nivelul apei. De reținut că nu e ușor de coborât pe zidul vertical de cărămidă, cu mușchi și umezeală pe el! Mai apoi, printre florile de sezon, mai explorez zona strategică de mlaștină din spatele bateriei, găsesc un pod semi-scufundat de lemn care mă duce la un obiectiv industrial cunoscut din trecut, revin la ziduri pe care le mai pozez și din alte unghiuri (lateral și față, spre intrarea principală, prin coborârea pe o pantă înclinată și ușor alunecoasă) și ies la șoseaua de centură după câteva poze la un vechi depozit mic de muniție. Sunt mulțumit de explorare și caut un alt drum către stația de autobuz.
De data asta potecile mă duc pe la marginea cartierului Greenfield, ajung la drumul de acces auto dinspre grădina zoologică și merg pe el până la barieră. Voi continua mai departe pe lângă grădina zoologică după ce explorez o altă zonă interzisă. Sunt câteva plăcuțe pe copaci și pe ele scrie că ”se trage!” Este de fapt un teren de antrenament al Federației Române de Tir Sportiv! Așa că nu stau prea mult ”în ilegalitate” și ies la asfalt în spatele grădinii zoologice.
Pe lângă intrarea grădinii zoologice și prin aglomerație (cam începe sezonul aglomerației pe aici) ies la stația de mașină unde, în așteptare, surprind peste garduri câteva magnolii foarte faine și puternic înflorate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu