Scurt istoric (de pe panoul Direcției Generale de Arhitectură, Peisagistică și Monumente de For Public)
”Situat în inima capitalei, Cișmigiul, inaugurat în 1860, ocupă o suprafață de 17 ha.
Dumbrava care se întindea pe aceste locuri avea un lac format din izvoarele ce curgeau în apropiere (vezi actuala stradă Șipotul Fântânilor), menționat în documente încă din timpul lui Matei Basarab, sub numele de ”balta lui Dura, neguțătorul.”
Istoria acestui parc începe cu Hrisovul din 1779 al domnitorului Alexandru Ipsilanti care, din cauza inundațiilor repetate ale Dâmboviței și a molimelor ce le urmau, poruncește să se facă două cișmele. Șeful lucrărilor de amenajare se numea ”Marele Cișmigiu” de unde și numele parcului.
În anul 1830 se hotărăște amenajarea unei grădini publice pe acest teren, iar în 1845 încep lucrările de asanare și amenajare, sub conducerea arhitectului perisagist german Carl Friedriech Wilhelm Meyer (1817-1852), cel care realizase mai înainte și parcul Kiseleff. Cu încuviințarea domnitorului Gheorghe Bibescu, Meyer folosește balta, transformând-o într-un frumos lac, cu instalații de canalizare pentru a fi golit și curățat. Sunt trasate alei și se plantează peste 30.000 de arbori din specii indigene (arțari, tei, brazi, ulmi) și arbori rari (cer, călin, castan roșu, platani).
Botanistul german Ulrich Hoffmann și peisagistul german Friedriech Rebhuhn dau forma actuală a grădinii.”
Pe scurt, deși am fost în Cișmigiu de nenumărate ori, acum găsesc, poate și datorită sezonului, unghiuri și locuri noi. Și tare plăcute! Vă las să le descoperiți în poze și cândva la fața locului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu