Pentru azi ne propunem, în aceeași echipă (Laura, Tudor, Marie, Cezar) să explorăm dealurile Beștepe (o altă rezervație naturală).
Prima scurtă oprire o facem la biserica germană din Malcoci. Primii coloniști germani au început să se stabilească în Dobrogea din 1840. Unii coloniști au înființat satul Malcoci în 1842. Au primit atâta pământ cât puteau lucra și dreptul de a avea biserici și școli și își puteau exprima liber confesiunea religioasă. În 1940 populația germană a fost aproape în totalitate strămutată în Polonia de astăzi și apoi 5 ani mai târziu în Germania (informații preluate de pe panoul informativ).
Întrebăm de peștera Chiorcova și ni se spune că e greu de găsit și localnicii ne îndrumă pe drumul cel mai accesibil spre Beștepe (”Cinci dealuri”). Se spune că sultanul Mahmud II ar fi construit o cetate în punctul cel mai înalt din zonă (circa 242m). Mai degrabă bănuim că ar fi găsit aici ziduri naturale și le-ar fi folosit pe post de cetate. Interesant este că în apropiere s-a descoperit o davă getică datată acum mai bine de 2300 de ani...
În fine, urcăm pe dealul din mijloc și vom explora cât mai detaliat cele trei dealuri din mijloc, de multe ori cu privirea spre Delta Dunării care începe la baza dealurilor pe care ne aflăm noi. După ceva ore de joacă printre stânci și vânt care începe să bată, hotărâm să coborâm la mașină pe terasele făcute de localnici pentru a putea folosi terenul.
Laura propune să facem un ocol pe malul Razelmului. Așa că trecem pe la intrarea faină în Mahmudia și în Murighiol ratăm drumul bun și atunci mergem spre cetatea Halmyris. Este și o mănăstire în construcție aproape de cetate. Oricum nouă ni se pare mai interesantă cetatea... Castrul roman Halmyris a fost locuit în sec. II-VII. În cripta basilicii au fost descoperite moaștele celor mai vechi martiri creștini atestați în Dobrogea, Epictet și Astion. Putem observa poarta principală a castrului, zone de locuit, turnuri de apărare, bazilica centrală, termele și tot felul de alte construcții. Am explora mai mult cetatea și printr-un telefon suntem chemați acasă. Așa că, după o ”luptă” cu puștile și alte mici surprize ne îndreptăm spre casă cu o singură oprire rapidă. Vedeți imediat unde...
Cu o poză la cele ”cinci dealuri” ajungem în Nufăru unde citisem de Peștera Tunel. Este aproape de debarcader și este o galeria de circa 20 de metri, orizontală. Se presupune fie că ar fi săpată de om, fie de un fir de apă care se vărsa în Dunăre. E interesantă mai mult sau mai puțin... Ne rămân de explorat peșterile din dealul Curcuz...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu