Teoretic mi-am terminat tura. Mai stau câteva zile ca să cobor cu colegii luni și până atunci profit de vreme și în week-end voi face o plimbare până la ”vecini”. Unul din vecini este Crucea Eroilor din șaua Caraiman. Se spune greșit că Monumentul Eroilor este pe vârful Caraiman. De jos, din valea Prahovei, pare a fi la cea mai înaltă altitudine. Când ajungi la Cruce îți dai seama că nu este nicidecum pe vârf. Mai ai o pantă de urcat până la vârful de 2384 metri care este de fapt un mic platou. Așa cum, pe muntele vecin Coștila, Stânca lui Gelepeanu pare de jos a fi punctul cel mai înalt. Și, când ajungi pe vârful Coștila aflat la 2490 metri altitudine, te uiți în jos și abia vezi vârful Stâncii lui Gelepeanu dacă știi pe unde este!
Am liber și mă odihnesc cât vreau. De fapt mai stau și în tură puțin și, când vin colegii, voi porni la drum. Primele poze sunt din timpul turei de dimineață ;).
În principal traseul este unul simplu și îl construiesc ținând cont de zăpada care abia acum pare să se topească. Sunt ceva pete de pământ și iarbă uscată prin marea albă. De la releu cobor spre obârșia Iadului Văii Albe, apoi urc pe buza acestuia tot uitându-mă la ovalul Blidului Uriașilor, cobor în șaua Văii Albe și de aici urc pe vârful Caraiman ba pe potecă, ba pe zone deja uscate. Din loc în loc mă opresc pentru vederi spre releu, spre peretele Văii Albe, spre Brâna Mare a Coștilei, spre întinsul platou al Bucegilor... Nu e nici o grabă fiindcă vremea e superbă. Mă opresc puțin la marginea platoului vârfului Caraiman pentru a vedea Crucea și pentru a analiza pe unde cobor pe panta de circa 45 de grade de zăpadă. Găsesc cumva o linie de coborâre în diagonală și apoi revin la linia dreaptă spre șaua Caraimanului. Prefer cât mai mult zonele fără zăpadă...
La Cruce am timp destul să mă așez și să admir crestele care urcă dinspre Valea Albă sau dinspre Vâlcelul Mortului. Între ele se vede panoramic Bușteniul de la Creasta Picăturii la creasta ce separă peretele Caraimanului de văile din jurul Spumoasei spre valea Caraimanului/valea Jepilor/Jepii Mici. Știu că denumirile sunt controversate. Eu prefer să denumesc valea de sub firul de telecabină Valea Caraimanului deoarece pe ea curge apa care formează cascada Caraiman. Denumirea ”Valea Jepilor” vine de la apa care curge spre Bușteni (denumire alternativă după părerea mea). Eu știam că denumirea Jepi este a muntelui care se află la sud de această vale. Pe ultimele hărți apare cu denumirea ”Jepii Mici”. Denumirile traseelor și văilor ”Jepii Mici” și ”Jepii Mari” vine de la (explicație moștenită de la tatăl meu) lărgimea văilor: pe sub firul de telecabină valea e mai mică/mai îngustă pe când pe linia vechiului funicular Schiel valea e mai largă (de fapt e formată din văile Urlătorii și firele văii Comorilor).
Multă vorbăraie! Mai bine admirăm locurile!
La întoarcere traseul este fix cel de la venire și nu insist asupra detaliilor. Doar că se văd ceva mai bine cornișele din Iadul Văii Albe și apoi zăpada pe care urc înapoi acasă.
Apusul oferă, ca de obicei, un spectacol gratuit de lumini și umbre, prin nori și apoi spre culcarea lui Ra :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu