Colegi de "tura": Adina, Eugen, Ionelia, Catalin, Cezar
Desi e neobisnuit pentru mine (si pentru voi ca cititori!), veti vedea mai jos cateva cuvinte si imagini din zona de sud a litoralului romanesc: 2 mai, Vama Veche, Limanu!
Am acceptat sa merg cu prietenii de mai sus fiindca sunt foarte de treaba si fiindca ma atragea ideea de a merge in pestera Limanu. Caut detalii despre pestera, trenuri si microbuze si hai la drum! Plecam sambata dimineata la 2.30 din Bucuresti cu fostul personal de la miezul noptii plin ochi (noi abia am reusit sa atipim pe scarile dintre etajele vagoanelor!) si ajungem pe la 8.30 in Mangalia cu o mica intarziere. Cu primul microbuz suntem curand in 2 mai si montam corturile pe plaja "Micul port". Dupa o prima baie in apa de 23-24 de grade (ca si afara!), plec intr-o plimbare pe malul marii spre primul ponton (unde e si terasa "Micul port") si mai departe spre Vama Veche pe sub faleza. Cam la mijlocul distantei (cca 1 km) aflu de la un localnic de casa cu olane de deasupra falezei). Urc la ea si dau de proprietar: este sculptorul Mihai Buculei care a realizat statuia seniorului Corneliu Coposu de pe calea Victoriei din Bucuresti!
Este un OM simplu cu o cultura extrem de bogata, iubeste arta, traditia, simplitatea, bunul simt, oamenii! A refacut aici, pe malul marii o casa dobrogeana cu curte interioara cu fantana, cu gradina 100% ecologica! Eu vroiam doar sa fac cateva poze si am stat cateva ore de vorba cu el si cu Maga, tatarul care are grija de casa cat nu este "stapanul" acolo! Mi s-a parut o alta lume fata de exteriorul casei si tare mult m-am bucurat ca m-a adus sansa in casa acestui OM! Revin la colegi, mai stam la povesti si pornim cu totii spre Vama Veche pe sub faleza (circa 19.00). Seara simt o Vama mixta cu nudisti, muzica folk si rock de calitate, muzica disco, umbrele pe plaja, bere pe nisip, hamsii cu usturoi, aglomeratie de statiune moderna, multa galagie deranjanta sau doar muzica in surdina... Un amestec din care eu prefer sa retin doar ceea ce caracterizeaza Vama de alta data! Pe intuneric revenim pe sosea la corturi. A doua zi (pentru Ionelia, Catalin si pentru mine caci Eugen si Adina mai raman cateva zile!) mergem spre pestera Limanu. Aflasem ca pestera este la NV de satul Limanu dupa ultimele case ale acestuia. Pana acolo GPS-ul din telefonul lui Catalin ne-a masurat 7.7 km! Intrarea in pestera nu e marcata (placile indicatoare au fost furate!) si poti ajunge pe DJ391B la circa 500 m dupa placa de iesire din localitate pe partea dreapta a drumului (estica). Pe valea care coboara intr-o padure de pini este un sir de calcare stratificate orizontal. Fisurile verticale si dizolvarea calcarelor sarmatiene au creat un labirint impresionant de galerii cu sectiuni dreptunghiulare. Se spune ca toate galeriile ar avea 3200 de metri si ca s-ar prelungi pana la bulgari sau chiar pana la turci (conform legendelor). Singurul impediment al pesterii este un cadavru de caine langa intrare, dar daca il depasesti, poti patrunde in adancurile galeriilor marcate cu fire continue pentru a nu te rataci (caci se poate intampla asta foarte usor!). Iesim din pestera multumiti de "explorare", revenim in sat si apoi cu un microbuz in 2 mai, mai facem o baie si la 16.30 avem bagajele stranse si ne intoarcem cu microbuzul in Mangalia si apoi cu trenul ajungem spre miezul noptii in Bucuresti. Parca am fi facut o iesire asa cum faceau parintii mei cand erau tineri!
Micul Port
Papuci
Casa dobrogeana
Vama nocturna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu