Colegi de tura: Ioana Hagiescu, Florin Cristescu, Diana Randasu, Ilinca Alexandrescu, Monica, Calin, Adrian, Radu, Cezar Partheniu
Zi libera la mijlocul saptamanii! Ce am putea sa facem decat sa iesim in natura si mai mult, pe Munte! Vorbesc cu Florin si Ioana (ne intalnisem in martie 2011 intr-o tura in marginea Craiesei) si hotaram sa mergem in Postavaru. La inceput mai vin doua eleve de-ale lui Florin, Ilinca si Diana (olimpice la istorie!) si se mai formeaza inca o masina din prieteni sau fosti colegi de-ai lui Florin (Monica, Calin, Adrian si Radu). Asadar o gasca destul de mare! Stabilesc cu Florin traseul aproximativ cu o seara inainte pe internet si urmeaza sa cadem toti de acord asupra drumului in Poiana Brasov. La prima intalnire a celor doua masini convenim sa mergem prin Paraul Rece si Rasnov fiindca e mai scurt decat prin Bv. Doar Florin mai fusese pe drumul intre Rasnov si Poiana Brasov si ne va place tuturor! La 11.20 lasam masinile intr-o parcare putin mai jos de statia de cabina, ne echipam si stabilim/convenim traseul. Pentru inceput vom urca pe CR pana la cabana Postavaru. Sunt doar 14 grade si mie mi se pare o vreme mai mult decat perfecta! Nu si fetelor care simt un pic frigul pana incep sa se incalzeasca! Urcam mereu pe marcaje traversand de mai multe ori partia Subteleferic. Urcusul nu este deloc simplu si raman "maturica" pentru a nu ne intinde pe o distanta prea mare. La un moment dat lasam in stanga BA spre Bv prin Crucurul Mare si Saua Tampei si BG spre poteca Sulinar, facem dreapta si iesim in partia Lupului la cateva zeci de metri sub cabana Postavaru/Julius Romer Hutte (1604m, ora 13.20). Parca suna mai bine in germana! Cabana Postavaru este singura cabana romaneasca revendicata si castigata de SKV. Se poate citi pe niste panouri intreaga istorie a SKV si a primelor cabane romanesti si detalii despre reteaua natura 2000. Intram pentru masa de pranz si ma bucura grupul mare de copii si celelalte grupuri venite aici chiar si pe vreme cetoasa. Asa se face Munte! Mancam de pranz (din bagaj sau de la cabana), admir portretele unor principali membri ai SKV si camera plina de amintiri montane sub forma de muzeu si ne uitam cu bucurie la harta Postavarului realizata de Touring Clubul Romaniei, sectia Alpina Brasov in 1933, aprobata de Onor Marele Stat Major al Armatei. Gasim pe harta tot felul de semne turistice interesante (inexistente in sistemul actual de marcare turistica din Romania) si trasee care acum sunt pierdute in negura vremii. Stam cam vreo ora si ne hotaram sa pornim mai departe la 14.30 dupa poza de grup din fata cabanei.
Harta Postavarului (TCR, 1933)
Poza de grup la cabana (de la stanga la dreapta sus: Diana, Monica, Radu, Cezar, Florin, Ilinca, Adi;
jos: Calin, Ioana)
Afara, asa cum ne obisnuisem si la sosirea la cabana este o ceata destul de deasa si cautam sa mergem cat mai uniti ca sa nu ne pierdem. Conform marcajelor oficiale de pe harta, ar trebui sa mergem 45 de minute pe BA pana in varf. Si exact atat am si facut! Pe sub linia de telescaun urcam prin ceata pana la statia de sus. Aici ne miram cat de mare e distanta de la platforma pana jos. Explicatia e ca iarna zapada ocupa cel putin jumatate din aceasta distanta si atunci e ok! Continuam pe drum pana la statia superioara a gondolei aflata la 1710m altitudine (25 de minute de la cabana). Coboram in stanga pe dupa statie si urcam pana la capatul statiei de cabina. De aici mai sunt cativa pasi pana pe varf si poteca este evidenta chiar si in conditiile albe de acum! Urcam pe curba de nivel pana la statia veche de cabina, de aici in saua varfului (de unde pleaca BA "Drumul Serpilor") si mai sus pe varful stancos ajungem printre balustrade pe varf la 1799m altitudine (13.15). E putin aglomerat, asteptam sa se elibereze zona varfului pentru cateva poze (in interiorul sau in exteriorul balustradei) si cobor cateva zeci de metri pe muchia nord-estica. E asa de faina si ma gandesc ca aici cu o coarda, casti pentru asigurare si siguranta s-ar putea cobori cumva in valea Lamba Mare (de incercat candva!). In stilul vestic (normal) sunt doua placi panoramice care ne arata ce ar fi trebuit sa vedem daca era senin. Motiv pentru a reveni! 
Florin si Diana
Cezar si Radu
Poza de varf
La 16.00 pornim la vale fiindca mai avem ceva de plimbat. Coboram pe sub releul pazit cu strasnicie de doi caini Saint-Bernard foarte simpatici si "latratori" si tinem drumul de masina (partial) si partia Subteleferic pana vedem lacul artificial construit in poiana Ruia. Asa au distrus o zona foarte faina din partie :(. Sau mai bine zis au facut o separare mai clara intre Subteleferic si Sulinar!
In partea dreapta a lacului (in sensul de coborare) incepe partia Sulinar si grupul de marcaje pe care il cautam: BG, BA si CA! Stim de pe harta ca PA al nostru este un pic mai jos pe poteca. Daca nu ai orientare buna, indicatoarele lipsesc cu desavarsire! Astept sa vina colegii si la 16.50 pornim in jos spre Pestera de Lapte, o frumoasa cavitate unicamerala in care nu am mai ajuns pana acum. In 3 minute lasam in stanga noastra TG care coboara spre Poiana Brasov pe partia si poteca Sulinar, in alte 4 minute lasam in dreapta CA ce coboara in Timisul de Sus prin valea Lamba Mare (a urcat Ioana o data si i s-a parut total neinteresanta!) si in alte 3 minute lasam BA si BG in fata (poteca ce s-ar preta la mers cu bicicleta daca nu distruge poteca prin santurile facute involuntar!) si noi facem stanga spre Pestera de Lapte pe PA (aici scrie 30 de minute pana la pestera). Citisem pe internet cu o seara inainte (Florin) ca pestera este pe dreapta potecii si trebuie sa fim atenti sa nu o ratam. In 15 minute de coboras lejer suntem la intrarea in pestera. Gata! Aici incepe explorarea pe care mi-am dorit-o! Conform placii de la intrare intrarea pesterii se afla la 1285m altitudine si lunadu-ne dupa descrierea de pe Hai la bord, pestera are 175 de metri lungime, intre 14 si 20 de metri latime si intre 3 si 6 metri inaltime. "Laptele" este de fapt o aglomeratie alba de minerale (90% calcit) care se depune pe peretii pesterii. Intram in pestera cu cateva frontale, lasam betele si bagajele adapostite dupa un bolovan si patrund in fata grupului spre adancul cavernei. Mergem pana in capatul pesterii, cautam cateva cadre faine si dupa o ora de pestereala iesim la gura pesterii incantati de casa subpamanteana (18.15).
Dupa un ultim sandwich coboram 10 minute pe PA si dam de un drum de TAF. O sageata ne indica BG stanga spre Brasov prin Pietrele lui Solomon si poiana Nisipului si in dreapta spre cab Postavaru prin Crucuru mare si poiana Ruia (adica exact pe unde am venit!). Facem stanga si in 20 de minute in poaina Drester lasam BA in dreapta si coboram pe TA spre Poiana Brasov (spre partia de schi Familial). Pe sub niste ziduri artificiale sau altele stancoase (o fosta cariera!) iesim la primul drum asfaltat ce ne coboara pe langa hotelul "Acasa la Dracula" (o imitatie kitch a castelului Bran) pana in statiune (19.10). In 20 de minute suntem la masini, ne bucuram de plimbare si la 19.40 pornim spre Bv. Initial vroiam sa mergem si pe la pestera Rasnov, dar la ora asta sigur nu mai este deschis acolo. La panorama de la mijlocul drumului pana in Brasov admiram aliniati Scheii Brasovului, Tampa si culmile ce coboara din Postavaru si coboram in Brasov in Piata Sfatului pentru o bere, masa de seara si cateva cadre nocturne. Ne-a impresionat o bicicleta tandem pentru doua persoane cu care niste francezi venisera prin toata Europa. Aveau atat de putine bagaje pentru cat au calatorit :D!
Pe la 22.00 salutam Orasul Coroanei si pornim spre Bucuresti unde ajungem undeva dupa miezul noptii obositi si incantati de "mini-week-end-ul de la mijlocul saptamanii". Cu Ioana si Ilinca planuim deja iesirea de we in Bisoca. Despre asta citim "in episodul viitor"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu