Comana - pe langa delta munteneasca 12-13.05.2012


Motto: "Te poti bucura si MAINE de toate minunile naturii daca, O iubesti si O respecti ASTAZI! Observa, NU interveni! O imagine...face cat o mie de cuvinte!"

Dupa un sfarsit de saptamana in care am stat acasa ma prinde un dor de a iesi in natura undeva in afara Bucurestilor. Emil vin cu o propunere interesanta: Comana cu ceva plimbari prin mini-delta! Joi seara la proiectia "nepaleza" a prietenilor Irina si Laviniu se prefigureaza un grupusor frumos la Comana: Emil Engel cu prietena lui, Vali Apostol, si eu cu Elena Sulea. Treaba nu e pe deplin aranjata fiindca Vali si Emil au rezolvat cu o gazda la care nu ne-am anuntat si noi doi. Asa ca, daca tot Elena vrea de mult sa ajunga la o buna prietena in Comana, Ioana, vorbeste cu ea si suntem amandoi bineveniti acolo!
Eu cu Elena plecam spre Comana de vineri seara. Asteptand microbuzul (20.30) langa statia de metrou Eroii Revolutiei, primim o oferta care nu se poate refuza: cu pret mai mic decat la microbuz (7 in loc de 8 lei) un localnic din Comana ne duce cu masina fix pana la locul de joaca din centrul comunei! Mergem acasa la Ioana, stam la povesti pana seara tarziu cand ne retragem la somn. Emil si Vali vin cu prima masina sambata dimineata (8.15) si se "cazeaza" la prietenii lor. Ne vom intalni ceva mai incolo.
Caldura si relaxarea pun stapanire pe noi! Si dulcica de Mira (Miruna, mi-a "permis" sa ii spun Mirunica!), fata Ioanei ne umple tot timpul! Are trei anisori si jumatate si e jucausa foc, alearga, vorbeste cu noi de toate, e cumintica! Desenam, se catara pe mini-panoul facut de Ioana si de Bogdan (sotul ei), ne jucam de-a avioanul, de-a piramida...O bucurie pentru toti! Undeva pe la pranz apare si Paul, un prieten al Ioanei care cauta sa inchirieze o casa in Comana. 
Elena e obosita si se intinde un pic la somn si in timpul asta Emil nu mai suporta sa stea locului si vine de ma ia la o baie in Neajlov la baraj (circa 15.00)! Mergem de o luam si pe Vali si la balaceala! Ar fi venit si Paul la o baie, dar e musai sa stea sa rezolve cu vreo casa prin zona!
Iesim din Comana spre nord pe langa manastire si fix dupa "poarta" de la iesire, facem stanga pe malul Neajlovului si ajungem la un punct de observare pentru pasari si la baraj.

Ne balacim un pic in lac si in canalul de scurgere (jacuzzi natural) si eu pornesc intr-o plimbare de "cercetare" de-a lungul barajului si apoi in jurul mlastinior din aval de acesta. La iesirea spre DJ 411 (n-as fi vrut sa ies pe drum, dar nu mai puteam inainta; eram doar in pantalonii scurti si in picioarele goale si stuful, mlastina si iarba tepoasa nu m-a lasat sa fac integral "circuitul" pe iarba), vad si un indicator: anul trecut balta Comana a trecut printr-o etapa de reconstructie ecologica (proiect cod SMIS-CSNR 6725 in cadrul programului POS Mediu)! Ma plimb un pic pe asfalt cu balta in dreapta si un tapsan plin de vaci la pascut in stanga (pe asfalt spre Comana) si reintru pe iarba pe un drum de pescari.

O data revenit la Emil si la Vali, norii dinspre sat nu ne mai lasa sa mai stam pe loc. Vantul incepe si el sa bata si ne intoarcem spre sat! Nu pe unde am venit fiindca ar fi prea monoton! Propun sa mergem pe malul barajului si unde putem sa intram in sat. Intram pe primul drum de tara si pe langa lac inaintam spre Casa Comana pe malul stang al lacului. Incepe sa ploua marunt de vara si ne place teribil. Daca nu ar fi aparatul foto de protejat, as mai fi stat in ploaie. Ne adapostim un pic la Casa Comana pana se opreste ploaia si gasim ulite pe care ne furisam pana in centrul satului.

 

Emil si Vali se duc "la ei acasa" si eu "la mine" urmand sa ne vedem (posibil) mai pe seara la un gratar. Acasa Elena se trezise si era multa veselie si buna dispozitie. Venisera si nasa Mirei, Cristina cu fata eu Lira. Inca o scumpete de copila de 5 ani! Foarte jucausa, imediat pe intru in joc fetelor cu picturi, avione, alergat prin curte... Pe seara ies un pic la plimbare cu Elena si exploram niste poteci din padurea aflata in capatul sudic al Comanei si ne intoarcem pe drumul care merge din Comana spre Vlad Tepes. Pana acasa facem un mic ocolis pana la gara Comana situata pe cea mai veche linie de cale ferata din Romania. Chiar Ioana primise de la cineva o idee de a face din aceasta gara muzeu! Stam putin de vorba cu paznicul garii care nespune ca sunt doar doua trenuri care vin aici de la Giurgiu, unul dimineata si unul dupa-amiaza. Pe ultimul (sageata) il vazusem mai devreme in plimbarea in picioarele goale pe asfalt! Noaptea paznicul nu are nimic de facut si isi gaseste de lucru. Chiar se bucura ca am venit ca mai schimbat cateva vorbe cu oameni (e din Giurgiu si nu prea si-a facut prieteni pe aici!).

 Seara ne pierdem timpul "in familie" prin curte, la propunerea Ioanei facem focul si bulz cu cartofi copti in jar "aromati" cu niste vin de casa si bere si tarziu in noapte ne retragem la somn (uimitor de bine a rezistat Lira care a adormit in bratele Cristinei langa vatra de foc).

Duminica dimineata toropeala data de globul de foc de pe cer e atat de mare incat nu prea avem chef de mare lucru. Ne mai lungim cu vorba si cu masa si abia dupa pranz ne hotaram sa iesim la padure. Cum fetele sunt atat de dornice de plimbare in padure, las pe mana lor si a Cristinei sa aleaga drumul (eu as fi mers pana la mini-delta sau chiar la parcul natural Comana, dar e prea departe pentru copilute). Cristina mai fusese prin zona si in grup extins plecam putin inainte de 14.00 spre padure (Mira, Lira, Cristina, Alex (?), sotul Cristinei, Elena si cu mine). Megem pana la iesirea din sudul satului si in loc sa facem dreapta pe drum prin padure spre Vlad Tepes, urmam langa cimitir un drumeag ce merge prin livezi. Peisajul e foarte fain: mergand spre sud, padurea (segmentul cel mai mare!) e un pic in dreapta noastra in sus pe deal si in stanga in jos e un laculetz pentru animale, in spate linia caii ferate si apoi dealurile spre segmentul nord-estic al padurii Comana. In acea directie am mers de multe ori spre Mironesti cu trecere prin Valea Hotilor. Istoria locurilor spune ca in acea vale erau jefuite (pana nu foarte de mult!) carutele care se aventurau pe acest drum de cativa kilometri prin padure. De cand merg pe aici (daca nu ma insel de prin 1998!), nu am auzit sa mai fie vreun jaf in zona. Adevarul e ca in punctul cel mai de jos al vaii "supravegherea" drumului e facila, acesta fiind cu vreo 15-20 de metri mai sus de adancitura vaii!

Coboram printre livezi si vii si drumul ne duce in desisul padurii. Nu avem o tinta clara, stim doar ca vrem sa ne plimbam in padure! Gasim drum dupa drum, la un moment dat luam fetele in spate fiindca obosisera si pe la 15.00 gasim un locsor unde sa intindem o patura/sac de dormit si un hamac. Distractie mare pe Lira si Mira cu care ma joc de-a v-ati ascunselea in hamac! Elena se joaca la un moment dat cu ele cu niste lemne imitatie de sabii sau jo (bastoane) de arte martiale. Cum fetele nu stiu sa le dirijeze, la un moment dat se lovesc si se termina joaca. La ele se adauga si oboseala copilareasca ascunsa de energia aparent interminabila. Dupa vreo ora de odihna (in care gasim pe noi capuse neprinse in piele si le alungam cu grija; e normal sa ai grija la insecte, dar exagerarea din presa este mai mult decat deranjanta!) ridicam ancora, curatam totul si pornim la drum mai departe. De comun acord alegem un drum/poteca in stanga pentru a ajunge la drumul asfaltat. Trebuie sa coboram cumva in directia buna! Cu fetele in spate o perioada si apoi pe jos gasim potecuta ce ne coboara printr-un culoar de padure fix la asfalt!

Si de-aici cu mare grija la fetele care alearga in toate directiile, coboram pe drumul de masina prin sat pana acasa. Mai jos una din putinele poze cu titlu de pe blog:

"La inceput de drum!"

Abia ne induram sa plecam spre casa la ultimul microbuz (18.30). E atat de aglomerat incat ne hotaram sa mergem cu autostopul. Ca doar asa ii sta bine unui permanent calator! Numa' ce iesim din Comana manati de vant si vine din spate microbuzul de Vlad Tepes cu care ajungem in Bucuresti. Emil si Vali au plecat cam la aceeasi ora cu o ocazie.

Si uite asa au trecut doua zile de relaxare totala intr-o atmosfera super faina pe care imi doresc sa o mai resimt curand! Saptamana viitoare voi merge intr-o alta mini-delta, dar ramane sa vedem despre ce e vorba!

Sa aveti o saptamana usoara!