duminică, 4 mai 2025

Făgăraș-Retezat 19-25.10.2023, Z5

Ziua plecării din Retezat! E un pic de melancolie după locurile astea atât de faine și ne promitem că vom mai reveni. Am povestit despre câteva locuri de (re)văzut și despre altele de explorat. La vale mergem mai încet ca să mai adunăm ”ceva Retezat” și cam într-o oră suntem la mașină pentru alte locuri faine!














Următoarea pauză este la barajul de la Gura Apelor pentru culorile de toamnă...




Ne știm destinația finală de astăzi. Așa cum și în viață cunoaștem destinația finală și depinde de noi dacă ne facem drumul mai greu sau mai ușor sau dacă înțelegem de ce sunt anumite cotituri. Așa și acum: dacă tot suntem în zonă și nu a mai ajuns nici unul dintre noi, hai să vedem două locuri oarecum unicat. 

Primul este rezervația de zimbri de la Hațeg. Pentru asta ieșim din munte, trecem prin Hațeg și abia în Bretea Română pot întoarce fiindcă e bandă continuă și nu se poate intra direct pe drumul ce duce la rezervație. Trecem prin frumoasa pădure Slivuț și lăsăm mașina în parcarea de la intrare. Plătim câte 15 lei de fiecare și apoi mergem pe jos, pe asfalt, cei circa 500 de metri până la panoul explicativ și țarcul zimbrilor. Câteva informații sumare de pe panoul explicativ (nu prea multe ca să nu vă taie curiozitatea de a merge acolo): 

”Rezervația Slivuț-Hațeg [...] se mândrește cu faptul de a fi primul loc din România unde zimbrul european și-a făcut reapariția. Acest fapt s-a întâmplat la 12 noiermbrie 1958 când o pereche de zimbri a fost adusă din Polonia. [...] Până în 1982 efectivul a crescut și au fost create condițiile pentru transferul unor exemplare de zimbri la alte locații din țară. 

Zimbrul (Bison bonasus Linnaeus, 1758)”este considerat cel mai mare mamifer ierbivor din Europa. [...] E ocrotit de legi naționale și internaționale ca monument al naturii. Genul Bison cuprinde mamifere de talie mare, puternice, prezente o dată pe cele două continente, Europa și America de Nord. Mai cunoscuți sunt doi reprezentanți: zimbrul european Bison bonasus bizonul nord-american Bison bison. Au existat două subspecii ale zimbrului european, zimbrul de șes sau de ”Bialowieza” Bison bonasus bonasus și zimbrul de munte sau caucazian Bison bonasus caucasicus. Astăzi zimbrul european având această obârșie (descendenți hibrizi), a păstrat foarte puțin din caracteristicile zimbrului caucazian, iar înfățișarea sa nu diferă de cea a zimbrului de șes.” Urmează caracteristicile fizice și sociale ale speciei pe care vă invit să le citiți la fața locului (printre altele greutatea masculilor între 440 și 920 de kilograme și a femelelor între 320 și 640 de kilograme). La simpaticul și bătrânul zimbru ce se hrănește la umbră (în spatele țarcului) vom zăbovi ceva mai mult cu povestiri cu un alt grup ce ocolise țarcul pe partea de sus (noi venind pe jos).











Următorul loc cu putere energetică și religioasă recunoscută, cel puțin în tot Ardealul dacă nu în toată țara, este mănăstirea Prislop unde este mormântul lui Arsenie Boca. Cunoaștem cu toții cine este și doar vreau să aduc aminte câteva detalii. Preiau dintr-un articol de pe internet: 

”După moartea călugărului (28 noiembrie 1989) au început să circule o mulțime de legende despre ultimele sale zile din viață. Foști apropiați ai săi au povestit că acesta a murit la Mânăstirea Sinaia, de bătrânețe, slăbit de muncile epuizante și de boli.

Alții au susținut că Arsenie Boca fusese torturat de Securitate, și le-ar fi transmis celor care îl maltratau: „Spuneţi-i lui Ceauşescu că nu mai apucă Crăciunul”.

Un preot susținea că a fost iradiat, însă după ce și-a refenit din suferință, a fost ucis.

<Văzând că părintele Arsenie s-a ridicat din moarte, i-au dat ultima lovitură fatală. A fost dus în pădurea de brazi de la Sinaia și răstignit. I-au înfricoşat şi pe cei ce au aflat, ca să nu spună adevărul, şi s-a lăţit minciuna aceasta, că părintele Arsenie a murit nu muceniceşte, ci de boală>, relata preotul Petru Vamvulescu.”

A fost acuzat că ar fi sprijinit membri ai Mișcării Legionare, a fost închis și din 1959 i s-a interzis să poarte haina preoțească. A slujit ca om al lui Dumnezeu la mănăstirea Sâmbăta unde, mai sus, și-a săpat o mică grotă. Despre asta poate vorbi foarte multe părintele Petru Moga de la Câmpina. De la el am aflat de fapt foarte multe detalii despre Arsenie Boca. E cunoscut prin pictura inedită din biserica de la Drăgănescu din apropierea Bucureștiului și pentru ultima perioadă din viață de la mănăstirea Sinaia. Mai multe știm cu toții și nu are rost să repet aici!

Un cuvânt celebru al lui este: ”Strigați când aveți necazuri că eu vă aud de acolo de unde sunt și vă ajut mai mult decât atunci când eram în viață”!

Cert este că locul inspiră o foarte mare evlavie în biserica de sec XIV-XV, la mormântul lui Arsenie Boca și la grota sfântului Ioan de la Prislop. Este greu de spus în cuvinte ce simți la Prislop și vă invit să ajungeți aici cel puțin o dată în viață!






















Cumva, chiar și ocolit, este în drumul nostru și următorul obiectiv. Adică din Călan facem dreapta prin Chitid până în Costești și apoi în sus, pe vale până la capătul drumului, la parcarea cu borna Via Transilvanica. Vă las un pic să recunoașteți locul din poză înainte să urcăm, pe jos, la casa de bilete.

Intrarea costă 15 lei/persoană și programul este până la ora 18.00. Adică avem vreo 40 de minute de vizitat, ceea ce înseamnă totul pe repede înainte cu cât mai multe poze și lectură ulterioară. Ceea ce vă ofer și vouă! Singura senzație de strângere de inimă este răceala paznicilor și limitările de vizitare ”fiindcă se filmează”. Inițial îmi apăruse acum, când scriu, cuvântul ”se filează” :D!





























Înspre mașină prindem printre copaci culorile apusului înainte de a ne porni la drum, bucuroși de locurile văzute!






În sfârșit aflați destinația noastră: vorbisem cu nea Emil de la Bâlea Tunel să stăm două nopți la el. Și acum ajungem undeva pe la ora 22.00, obosiți și totuși cu chef de câteva povești. Mai ales la gura sobei, la propriu!


Ne anunțăm programul pentru mâine (cum se face în mod normal pe munte) și ne băgăm la somn. Treaba asta se face din motive de siguranță: dacă Doamne feri se întâmplă ceva, e normal ca gazda să știe pe ce traseu ai mers ca să poată interveni sau să ceară ajutorul echipelor de salvare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu