De multe ori în mijlocul betoanelor te simți mult mai bine în junglă/sălbăticie... Și când dai, la marginea Bucureștiului, de o zonă ne-explorată până în acel moment, destinația e sigură! Merg cu metroul până la ultima stație, Străulești. Am mai fost de multe ori în zonă, spre alte direcții. Una din primele dăți cred că a fost în 1999 când, după o distracție în gașcă la ștrandul care era aici odată și apoi o noapte întreagă de canastă, am plecat cu trenul pentru prima dată în Piatra Craiului... spre bucuria tatălui meu care nu reușise să îmi arate până atunci ”perla Carpaților”. Dar să nu mă pierd în amintiri și să descoperim locuri noi și faine.
Primul loc fain este nodul intermodal Străulești, punct comun pentru metrou și linii de autobuze regionale, preorășenești. Un loc surprinzător de fain la marginea Bucureștiului, cumva asemănător cu parcarea de la marginea Bernei de unde pleacă cursele spre România.
Și de aici începe explorarea unei zone verzi, sălbăticite, între Străulești și Chitila. Cumva pe malul lacului Străulești, partea dreaptă a lui, ținând cont că se află pe Colentina, cumva la intrarea în București. Spun ”sălbăticită” fiindcă, împreună cu un drag și dulce coleg de drum voi găsi la un moment dat și traversele unei vechi linii de cale ferată. Cel mai probabil era o linie industrială pentru cine știe ce fabrică, acum dispărută... Probabil prietenul
Andrei Ionel ar putea spune mai multe detalii. Cert este că voi ieși la fostul pod de cale ferată de pe strada Aeroportului din Chitila!
De aici oricine poate găsi drumul cel mai scurt până la gara București Triaj, punct de unde, momentan, plănuiesc cu primul tren să mă întorc în oraș. Și așa voi face, cu părere de rău pentru Azorelul pe care îl îndemn să meargă cu doi oameni care merg spre străzile din zona depoului feroviar. Hm, nu cred că am fost niciodată pe acolo, pare o zonă interesantă de explorat până la mănăstirea Chiajna...
Pentru o altă zonă mai puțin cunoscută/explorată mă mut cu trenul și apoi cu metroul în extrema sudică a orașului, la ultima stație de metrou numită Tudor Arghezi. Nu avusesem curiozitatea până acum să văd futurista stație de metrou și parcarea cu plată de peste drum. Și cu ocazia asta îmi apare un proiect de viitor: stația/stațiile de metrou care se vor face spre orașul Berceni (pe aici am fost de multe ori fie cu microbuzul, fie pe jos)!
Cu îndemnul ”hai că se poate” vă invit și pe voi la astfel de explorări urbane și eu merg spre casă, cu pauză până diseară când am luat bilet la un concert folk. Este vorba de vocea caldă a Zoiei Alecu, concert aniversar de 50 de ani de activitate! Nu e de ici, de colo să cânți și să îți păstrezi public atâta timp! Și, surpriza serii, chiar și la vârsta lor (totuși este vârsta la care oamenii se retrag din activitate!) Zoia a fost cerută în căsătorie pe scenă, în fața tuturor, și a spus DA! Emoții pentru ei și transmise tuturor din sală :D!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu