Hai să urcăm o zi și până la Bucura, dacă tot suntem aici. Așa că pornim la deal cam pe la aceeași oră. De data asta urmăm marcajul CR spre lacul Bucura și cam peste o jumătate de oră ieșim în golul alpin. Tare plăcut e să fii aici, relativ doar tu și Muntele. Și spun asta fiindcă și eu și Lore suntem oameni de munte și nu ne deranjează dacă mergem ceva mai la distanță. Dimpotrivă chiar așa simțim și putem respira și acumula mai mult munte în suflet.
Văd că Lore merge ceva mai încet. Probabil se resimte după zilele trecute, destul de lungi. Eu sunt foarte ok și îi propun ceva: el să urce direct la Bucura la refugiu și eu să merg pe Circuitul Lacurilor (PR). De acord! Așa că de la piatra pe care scrie ”Lacurilor” fac stânga. Întâi urmează o scurtă porțiune de curbă de nivel și apoi coborârea la fainul lac triunghiular Lia. Multe poze la luciul apei și urmez marcajele care mă duc în sus spre lacul Ana. Evident alte poze după ce las în stânga CA ce urcă spre Slăveiu. Fusesem altă dată, tot solitar, până înainte de Tăul Turcelu de unde se vede zona cu lacurile dosite ale Slăveiului. Poze și la mica baltă semi-înghețată de lângă lac și urc ușor dreapta pentru a ține curba de nivel pe deasupra lacurilor Viorica și mai sus Florica. De vis salba de lacuri cu nume de fete!!! Doar ce urc câteva zeci de metri diferență de nivel și sunt în marcajul TR care leagă Bucura de Zănoaga!
Fac ușor stânga pentru a urca la, poate, cel mai fotogenic lac din Retezat, Tăul Agățat aflat sub Judele la 2200 metri altitudine!
Bucuros din cale afară că am ajuns așa de sus (da, știu, nu se vede pe fața mea!) hotărăsc aici punctul terminus fiindcă a trecut o oră și jumătate de când am intrat pe circuitul lacurilor și știu că Lore e extrem de sufletist și va începe curând să se îngrijoreze. Bine, i-am spus că voi face un ocol de 2-2.5 ore! Așa că mă întorc la Tăul Porții dinaintea căruia BG urcă susținut spre creastă și prin spatele Bucurei merge spre Șaua Retezat. Tăul e foarte fain și cobor mai departe pe la tăulețul Pușa spre fostul lac Bucurel (de fapt lac temporar, mai mult uscat) și apoi spre Bucura, cel mai întins lac glaciar din munții noștri. Lore mă aștepta la refugiu, cu povești cu cei care se perindă pe acolo.
Găsim refugiul gol și explorându-l, ne decidem că am putea rămâne fiindcă avem saltele și niște pături cu care ne putem acoperi. În rest avem ce ne trebuie! Așa că putem fi acum gazde :)! Avem surpriza să apară Ramona din Timișoara cu un prieten. Doar ei au prins elan să facă un pic de mișcare din grupul cu care petrecuseră aseară! Apăi noi nici dacă vorbeam nu ne întâlneam așa! Darămite și la Bucura! Poze împreună și apoi ei coboară și noi rămânem în lumea munților. Până pe înserat mă mai învârt în zona lacului cu unghiuri și culori care mai de care! Mai venise un grup din care doamna mai în vârstă a rămas la refugiu și am mai povestit una alta în timp ce colegii ei au urcat direct spre Peleaga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu