Vorbisem cu Lore să mergem câteva zile în Retezat. Îmi rămăsese în suflet refugiul Stănuleți unde ajunsesem cu altă ocazie. Nu este un loc secret cum sunt alte refugii și tare mă bucur că este mereu îngrijit și curat. Și așa trebuie să păstrăm toate locurile pe unde ajungem cu mulțumire, măcar în gând, celor care s-au străduit să construiască sau să amenajeze acele locuri. Dimineață îl iau pe Lore din Bușteni și pornim spre munți, prin nordul Făgărașilor.
Și ce ar fi dacă am gusta puțin și din marii munți? După Făgăraș (orașul) propun să urcăm până la Bâlea Lac să vedem cum se prezintă munții la peste 2000 de metri. Așa că Transfăgărășanul ne va fi companion de drum.
Facem o scurtă pauză la Bâlea Cascadă (în zona stației de telecabină) și, inevitabil, facem comparație cu cabina noastră de la Bușteni :). Aici încă este verde și până la ultimul pilon vizibil (de aici) totul pare să fie verde.
Mai sus, după monumentul celor căzuți pentru construcția acestui drum, începe pudra albă, urmă a primei zăpezi de altitudine. Mai facem câteva poze până sus, la Bâlea Lac, unde vom face mici și ușoare plimbări.
Trecem prin tunel și pe sud este ceva mai puțină zăpadă. Dar tot este ceva! Coborâm pentru câteva poze la punctul de pe asfalt din dreptul cascadei Capra. Doar mă bate un gând să revenim aici după Retezat pentru interesantul drum de la baza Salvamont Cota 2000 la lacurile Capra. Nu fusesem deloc și îmi aduc aminte că în ultima parcurgere a crestei Făgărașilor cu excepția mea și a încă unui coleg, toată trupa a coborât pe aici pentru alimentare cu tot ce trebuie. Acum rămâne deocamdată un gând! Alți munți sunt în plan!
Revenim la Bâlea Lac pentru mai multe poze și priviri spre naltele creste...
Și de aici coborâre cu motorul oprit până pe la Bâlea Cascadă și apoi mai departe spre munții pe care îi vedem mai bine de undeva de după Hațeg...
Prin Clopotiva și Brazi intrăm pe drumul ce ne duce, mai întâi pe asfalt și apoi pe dale de beton, la lacul Gura Apelor. Nu este nimeni la barieră și mai mergem câțiva kilometri spre Poiana Pelegii până la refugiul Stănuleți unde vom dormi câteva nopți, la etaj. Deocamdată prima noapte trece repede fiindcă mâine vom merge pe ceva traseu pe care nu am mai fost nici unul dintre noi și nerăbdarea este mare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu