Mic dejun cu masa plină. Apoi câteva minute de siestă. Apoi pregătit bagaje. Apoi încă o siestă cu ceai în livingul mare sau la masa de lângă ușa de la intrare, în căldura soarelui... De menționat că regula casei impune să folosești papuci puși la dispoziție de gazdă... Aparent ideea de vacanță comodă. În realitate mai avem nevoie și de ceva momente de repaos în agitația unui concediu extrem de variat. Ne urnim ceva mai greu și, datorită piciorului Mihaelei care cam comentează, trebuie să ne adaptăm punctele de interes. Spun ”datorită” și nu ”din cauza” fiindcă inclusiv din situațiile neplăcute putem obține lucruri care să ne bucure. Asta dacă vrem mai mult plusuri în loc de minusuri!
Cam pe la ora 10.00 pornim la drum. Mai întâi ieșim în autostradă, apoi avem zone de drum național, apoi iar autostradă... La Mintia ieșim definitiv din autostradă și urcăm pe drumul larg și fain spre Brad. În mijlocul orașului facem dreapta și vom urca prin culorile minunate de toamnă prin pasul Buceș-Vulcan spre Abrud și Câmpeni. Parcă așa se face că de când am ânceput să ajung prin zona Câmpenilor, toate drumurile mă duc pe acolo. Și de fiecare dată e și mai fain! Urcăm pe DN 75 prin Albac, Scărișoara și Izvoarele, facem dreapta spre Dobrești și apoi iarăși dreapta pe drumul îngust și în pantă spre Munună și Ghețari. Miha organizase acum câțiva ani un reveillon prin zonă și știa drumurile (eu nu am reușit să merg și știu că a fost o săptămână memorabilă). Parcă fusese și la Ghețarul de la Scărișoara și mă bucur că acum mergem cu toții. Chiar dacă șchioapătă, cum am mai spus, nu se dă deoparte de la a (re)vedea locuri așa de faine. Lăsăm mașina la intersecție și, după câte o plăcintă foarte consistentă, urcăm încet spre ghețar. Se găsesc informații foarte multe despre el, unele chiar și în pozele de mai jos. Vedeți mult mai bine descrierea zonei din poze. Doar spun ceea ce m-a impresionat pe mine: ghețarul se află sub vârful unui deal și la el se coboară printr-un aven de 48 de metri adâncime și circa 60 de metri diametru. Dacă în trecut erau scări de lemn și se cobora ceva mai greu, acum sunt amenajate scări metalice care ușurează accesul. De jos se vede foarte fain cum ești pe fundul avenului (un puț imens) și scările urcă suspendat pe pereții lui! Din păcate nivelul gheții tot scade și pentru protecție și siguranță se vizitează o scurtă parte. Ceea ce e mai jos este unic la noi în țară (a se vedea pe harta peșterii). Spun că sunt impresioant fiindcă de obicei ghețarii au fost/sunt pe văi, la suprafață. Aici trebuie să urci dealul ca apoi să cobori la gheață!!!
Urcăm încet la suprafață pe lângă alți turiști și apoi, tot încet, parcurgem drumul de coborâre la mașină. Câteva poze la coliba foarte fain refăcută înainte de a porni la drum. În apropiere căci ne este foame!
Locul ales este binecunoscutul restaurant ”La Mama Uța” pentru care primim de la domnul de la care cumpărăm magneți un voucher de 10% reducere. Nu este mult, dar este interesant cum se promovează unii pe alții. Doar menționez că mâncarea este bună și un pic cam scumpă. Cred că aveam noi așteptări fiindcă tare aș fi vrut să o văd pe Mama Uța să povestim cu ea. Cu siguranță ne-ar fi rămas imprimată în memorie!
Este cu aproximație 17.45 și cam trebuie să mergem spre destinația noastră din seara asta. Mai este puțin până la înserare. Așa că ne întoarcem în Albac, trecem de Vadul Moților și la barajul lacului Mihoiești facem dreapta. Pe DJ 762 trecem prin Lunca și Avram Iancu și după Ștertești facem dreapta pe valea Dobranei. Curând se termină asfaltul și începe drum de piatră. Mai sus devine drum de pământ și apar multe serpentine. Și mai sus serpentine se acoperă de noroi și frunze și devine și mai dificil. Aici Mihu își demonstrează calitățile de șofer super îndemânatic: menține mașina în poziție faină și cu viteză suficientă, super bine adaptată la fiecare metru al drumului. Și pot spune că nu a fost ușor: toți trei am avut emoții în multe zone! Abia la golul alpin ne mai relaxăm deși vedem cât mai este de urcat. Dar acum este mai ușor sau cel puțin suntem ceva mai relaxați: Zura este la ultimele ei drumuri și face față cu brio drumurilor alpine ca acesta! Trecem de ultimele serpentine și ajungem în culmea Găina, între vârful Găina (1486m) și Găina Cruce (1466m).
Este atâta liniște și o lună plină superbă. Luăm bagajele și urcă câteva zeci de metri la platforma unde este bustul lui Avram Iancu și steagul național vopsit pe un postament. E înconjurat și drept: loc perfect și sigur pentru campare! Întindem corturile și ne bucurăm de masă și de toate momentele trăite peste zi. Încet cortina nopții se lasă peste noi și peste gene! Încă o zi superbă ce ne va rămâne în amintiri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu