Deja v-am obișnuit cu trezirea matinală pentru răsărit. Acum însă vom avea și de șters corturile până să fim gata de plecare. Dar ce mai contează când dormi la milioane de stele...
Și ne bucurăm și de un mic dejun foarte consistent sub paza lui Avram Iancu... :D
Strângem bagajele și le coborâm la mașină. Totul ar fi pregătit de drum dar... nu am ajuns pe vârful Găina! Aici este vârful Găina Cruce! Așa că închidem mașina și pornim la pas. Întâi în șaua dintre cele două vârfuri și apoi pe stânga vârfului de 1455m (nu i-am găsit numele!) care se află fix între trei județe: Alba, Arad și Hunedoara! Mai avem 10 minute până la ținta noastră și fiecare înaintează în ritmul său pe marcajul PR dus-întors!
La 10.30 suntem pe vârful Găina la 1486 metri altitudine! Sunt ceva trasee interesante care coboară de aici în Bulzeștii de sus și Hălmagiu. În jos se văd ceva coborâri abrupte! Nu sunt în planul nostru acum!
Revenim pe același drum sub pădure și rog colegii să merg și pe acel vârf fără nume. E ok! Ei merg pe curba de nivel pe sub vârf și ne vom întâlni după vârf pentru a merge toți la mașină! Cu bucuria unui nou masiv și a unor noi vârfuri atinse vom porni la drum pe unde am urcat aseară.
Vom opri la o inscripție puțin mai jos de platforma unde au loc festivitățile de la Târgul de fete și apoi pe drumul cunoscut (acum fiind odihniți și drumul fiind la vale ni se pare mult mai ușor) coborâm la asfalt în Valea Uțului. Prima oprire va fi la muzeul Avram Iancu pe care de data asta îl găsim deschis. Și este un mare onor adus marelui Avram Iancu prin casa natală, biserica și muzeul Avram Iancu!
În zonă mai sunt cel puțin două obiective accesibile. Sunt mult mai multe, dar trebuie să ținem cont că azi avem de ajuns la Cluj. Primul este cascada Pișoaia dezvoltată superb pe o cădere de calcar. Acum că sunt zeci de culori ale toamnei, totul capătă un farmec și mai mare!
Foarte aproape (mai exact la asfalt față de cascadă) este Dealul cu melci!
No și de aici cam trebuie să ne îndreptăm spre Cluj. Încă nu și spre casă! Și cum altfel aș putea sugera drumul spre Cluj decât prin Poiana Horea. Este cel mai fain drum pe care îl știu pe aici: TransUrsoaia! Prin Mihoiești ne întoarcem în Albac și de aici facem dreapta pe drumul ce traversează munții prin pasul Ursoaia aflat între munții Gilăului și munții Bihorului. Este în același timp și una din trecerile din județul Alba în județul Cluj! Trecem de Horea și vom face o scurtă pauză foto în Mătișești. Încă nu am avut ocazia să particip la vreo tură în jurul acestui sat extrem de fain!
Urcăm în Ursoaia și apoi după câteva serpentine intrăm în lungul sat Poiana Horea. Sunt kilometri buni până ajungem în centrul satului și apoi urmează drumul extrem de pitoresc până la lacul Beliș-Fântânele (DN 1R). Facem dreapta la troița aflată în punctul cel mai înalt din zonă și vom opri vreo 10 minute la Crucea Iancului.
Mai departe, în frumoasa stațiune Mărișel, oprim puțin la bustul Pelaghiei Roșu în amintirea faptelor de eroism și organizare pentru identitatea națională (1849). Chapeau!
La recomandarea prietenului nostru Radu (cu care ne vom întâlni în Cluj) mai facem o scurtă și superbă escală la Țâcla Gavrii. Este un loc panoramic pe o stâncă situată deasupra văii Răcătăului. Mai ales acum e fain de mers aici când toamna a decis să picteze pădurile cu mii de culori!
Cu inima și ochii încărcate de bucurie și frumos ne îndreptăm spre Cluj, prima dată pe serpentinele care ne coboară în Măguri-Răcătău (centrul comunei) și apoi pe Someșul Rece în jos până în Gilău, Florești și Cluj. Ne întâlnim cu Radu care este ”gata oricând” pentru o ieșire în natură. Acum este marți după-amiază ca să înțelegeți de ce spun asta! Vorba unui amic tot clujean: ”O săptămână minunată la toată lumea și cât mai multe zile în natură”! Așa că... într-o seară de marți urcăm cu mașina la marginea pădurii Hoia unde vom campa într-o poieniță faină. Seara facem focul și ne bucurăm tare de întâlnirea ad-hoc cu o mâncare de cartofi pregătită în tigaie, la jar. Și ne bucurăm și de un bax de patru sticle de bere (fix patru câți suntem noi!) găsite/lăsate de altcineva chiar la locul unde am pus corturile. Cum altfel decât așa de fain putem încheia vacanța prin mulți munți... Mai precis
”Mai rămâi puțin, te rog,
Este cea din urmă seară,
Efemeră ca un nor,
Vraja n-o lăsa să piară...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu