Trezire matinală la cabana Buta. Avem în plan un superb vârf și traseu în sudul Retezatului Mic. Așa că la ora 9.15 suntem gata de drum la stâlpul unde avem următoarele marcaje: BG spre Piule și BA spre Șaua Plaiul Mic. Noi avem în plan primul marcaj! Așa că ne pornim la drum. Urcăm prin răcoarea dimineții până la stâna Buta și ne bucurăm de verdele poienii. E atâta liniște aici că parcă ești în cu totul o altă lume...
Hm, de aici trebuie să găsim marcajul fiindcă nu îl văzusem. Dar știm că este pe acolo. Și cu ochii în toate părțile îl vedem în marginea de sus a poienii. Care era secretul? De fapt marcajul nu merge pe drumul stânii, ci urcă pe rădăcini prin pădure și iese la capătul de sus al poienii. Așa că urcăm spre el, trecem gardul stânei și de aici la stânga la deal. După o serpentină la dreapta și un scurt urcuș prin pădure ieșim în poiana faină de unde avem belvedere în stânga spre Piule și Oslea și în dreapta spre Drăgșanu. Scurtă pauză de respiro :)! Trecem apoi pârâiașul Buta Mică și prin pădure ieșim în culoarul pietros cu jnepeni dintre Gurganu și Șaua Iepii/Scorota. Altă scurtă pauză și la deal după ce ne construim în fața ochilor prima parte a traseului. Sunt două variante ale marcajului BG, una spre șaua Scorota și alta pe după Gurganu spre Piule. Alegem cea de-a doua variantă fiindcă este mai spectaculoasă.
Urcușul este susținut și extrem de fain pe un grohotiș cam alunecos. Asta ne determină să urcăm ceva mai încet și cu multă grijă. Cam jumătate din văiugă urcăm pe partea dreaptă (stânga geografică) pe grohotiș sau ușoare hornulețe și apoi trecem pe partea stângă, pe sub pereții Gurganului. Vă invit să identificați în poze capra neagră ce aruncă spre firul văii câte o pietricică :)! Ca și cum ar întreba: ce căutați voi pe aici, pe la mine prin prispă?
Trecem firul grohotișului și avem încă o urcare susținută pe trepte de iarbă. Și în sus și în jos pare o pantă foarte greu accesibilă. Dar pas cu pas se dovedește a fi ceva ”făcubil”. În șaua dintre Gurganu și urcușul final spre Piule merităm o pauză de un baton energizant și ceva apă. Nu de alta, dar uite ce peisaj fain avem aici!
Continuăm pe poteca clară printre jnepeni și în 45 de minute ajungem la stâlpul vârfului Piule (2081m). Mai ales ultima parte este mai solicitantă prin niște serpentine mai întortocheate printre jnepeni. Uau, am ajuns într-un loc mult dorit! Și mai este și o zi senină și liniștită! Bucurie imensă pentru toți! Și e și mai mare bucuria să ne întâlnim cu doi oameni de munte din Lupeni care fac o plimbare obișnuită. Urcaseră de la Cheile Buții și vor coborî prin șaua Scorota și pe la Buta! Ne fac poza de grup și apoi pornesc mai repede la vale pe același marcaj BG, varianta a doua. Și noi vom coborî pe aici pe muchia pietroasă, dar ceva mai lejer.
Următoarea pauză, de fapt și cu scopul de a ieși din vânt, este în punctul unde marcajul face dreapta pe curbă de nivel în coborâre spre șaua Scorota/Iepii. Aici eu fac o scurtă plimbare pe țancurile de deasupra Scocului Urzicarului și a stânei Scorota. Ce tentante sunt unele coborâri pe aici... Veți vedea mai jos și ceva brâne ce merg pe sub stâncării. Ce de idei pentru alte ture! Revin la colegi, mâncăm de prânz și apoi ne lăsăm ușor la vale spre șaua amintită, aflată la 1950 de metri altitudine.
Ar fi varianta scurtă să ne întoarcem la cabană pe BG la dreapta. E prea devreme pentru asta! Văzusem pe hartă o potecă nemarcată ce urcă spre culmea Drăgșanu (cu vârful Drăgșanu, 2076m, în dreapta și vârful Scorota, 2018m, în stânga). Este evident că poteca traversează marea de jnepeni, ajunge în căldarea de sub cele două vărfuri (acolo se vede și ceva apă) și apoi urcăm în culme. Așa că... hai la drum! Poteca este încâlcită și nu o recomand decât celor cu orientare foarte bună. De multe ori am avut momente de rătăceală și doar intuiția ne-a dus pe varianta corectă! Așa o plăcere am avut pe ultima viroagă ce ne scoate dintre jnepeni de ziceai că am ajuns pe Everest! Pauză de odihnă și regrupare în poiană!
Pe sub jnepenii din zona vestică a poienii vedem și construim ruta spre culme. Eu prind elan și, chiar dacă panta ajunge spre 40-45 de grade, urc treaptă cu treaptă uitându-mă în spate să am colegii aproape. Când văd că am intrat pe un culoar ce nu mai poate fi evitat, urc ceva mai repede ca să mă pot relaxa în culme. Colegii au găsit o variantă mai lejeră undeva în stânga și vor ieși spre vârful Scorota. Sau au ales să meargă și pe acest vârf! Aștept un pic în culme, cobor la un drum mai larg printre insule de jnepeni și aștept trupa. Mai strig din când în când și abia după vreo douăzeci de minute îi văd în culme. Le fac semn și cam pe unde să coboare că e un culoar fain și până ajung la mine mai explorez niște poteci ciobănești ce urcă pe sub vârful Scorota, prin vest. Îmi și imaginez o tură spre Piatra Iorgovanului și mai departe. Acum, când scriu (căci au fost atât de multe ture în intervalul de un an dintre tură și scriitură :D) parcă îmi revine în minte acea tură sub formă de circuit cu bagaje mici. Dacă și când se va îndeplini, vom vedea! Coborâm lejer la marcajul BR și ne minunăm la cât de plai este Retezatul Mic pe aici față de zona înaltă a Retezatului, vizibilă în panorama de mai jos. Vizibilă și în mintea celor ce au fost pe aici în trecut și au din zonă frumoase amintiri, de vară sau de iarnă! Că doar nu degeaba îi spune șeii unde ajungem Plaiul Mic: combinație între Plai și Retezatul Mic :D!
În șa sunt două foarte frumoase lacuri temporare, unul din ele având parcă forma țării noastre :)!
Și mai găsim ceva texte faine înainte de a începe coborârea de la 1879m spre cabana Buta. Interesantă coborâre dacă îți imaginezi cum urcau și coborau prietenii mei Dinu și Marlene cu schiurile într-o tură relativ recentă!
Coborâșul pe grohotiș durează destul de puțin și intrăm în dreapta prin pădure pe sub baza Salvamont Buta. Doar trecem pe sub ea și prin pădure ajungem la drumul ce ne duce la cabană (circa 16.30). Ne bucurăm de apa rece, de o masă consistentă și de povești cu tinerii cabanieri! Și cu gândul la superba tură de astăzi și la ce urmează în zilele următoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu