Cu sufletul plin de bucurie pentru minunățiile pe care ni le-a dat Retezatul Mic ieri, astăzi ne trezim tot așa de matinal fiindcă vom schimba masivul și zona. Și asta destul de radical! Masa de dimineață cu ceai/cafia la masa de lemn din fața camerei/clădirii și toate bunătățile întinse pe masă. Urmează apoi strângerea bagajelor, mulțumirea pentru găzduire și pe la 8.30 pornim la drum.
Cum suntem odihniți, prima parte de traseu, în coborâre, nu ni se mai pare atât de solicitantă cum a fost acum 36 de ore. Pentru o scurtă variație în loc să mai facem bucla lungă pe drum cotim dreapta și scurtăm prin pădure prin razele dimineții și pe trepte formate de rădăcini (pe marcaj). Ajungem repede la parcare și de aici mai departe la vale prin lumina caldă și puțin difuză a dimineții. Prin câteva ferestre de pădure Piule ne arată câte un versant estic stâncos și copacii mai fac loc câte unei scântei a soarelui să pătrundă printre crengi răspândind zeci de raze printre frunze și printre firele de iarbă. Umiditatea din aer ne înviorează și ne arată că totuși e octombrie. Mai jos și culorile copacilor ne vor arăta și mai bine mijlocul toamnei. Tot coborâm și cu cine ne întâlnim? Din față vine... Laura Matei. O știam și eu și Mihaela (și cred că toți oamenii de munte cu ceva vechime o știu din jurnalele de pe carpati.org) pentru spiritul ei organizatoric german, foarte calculat și punctual. Venise vineri seara cu trenul până în Petroșani și apoi cu două microbuze până în Lupeni și apoi până la gura Buții. De acolo urca pe jos, solo, pe drum, pentru un week-end, în Retezat. Ne-a uimit, ca de fiecare dată, planul ei pus la punct. Urma să campeze undeva în zona înaltă (cel mai probabil Bucura) și a doua zi să parcurgă solo zona Peleaga-Păpușa și mai departe pe Custura Păpușii să ajungă la Custura și apoi spre est pentru o coborâre spre Uricani sau chiar Lupeni. Toate calculate ca de fiecare dată! Să nu uităm că Laura a parcurs, solo, Meridionalii și Carpații Orientali, cu timpi calculați foarte preciși pentru etape de re-alimentare (și-a trimis pachete cu mâncare prin poștă în câteva localități!)! Cu bucuria întâlnirii coborâm mai departe prin toamnă și la 11.10 suntem la mașina care ne aștepta cuminte la începutul poienii ”La fânațe”. Unpacking, bye-bye Retezat și la drum!
Coborâm din munte și ne oprim pentru masa de prânz la Casa Amicii din Uricani. Știa Miha de ei și s-au dovedit a fi o alegere faină. Chiar dacă meniul disponibil nu a fost prea divers (aveau un eveniment și aveau cu precădere felurile de mâncare de la acel eveniment), papanașii pe care îi vedeți mai jos au făcut toți banii. La un local recent foarte fain i-am întâlnit ca ”Rotocoali în groștior”. Au copy-right pentru denumire și voi povesti mai multe la vremea respectivă. Doar vă spun că acolo (indicație: localul e în Iași) mori de râs doar citind meniul :)! Și, din partea mea, Casa Amicii mai are un bonus: are acces la faleza pietonală fain amenajată pe Jiul de Vest!
Cu foamea potolită ne pornim la drum. Ruta este Uricani - Petroșani - Hațeg - Sarmizegetusa - Caransebeș - Slatina Timiș. De aici intrăm pe de mult doritul TransSemenic. Drumul este foarte fain, cu multe serpentine. Nefiind la altitudine foarte mare serpentine în ac de păr nu prea întâlnim. Urcăm constant până ajungem în Brebu Nou și prin stațiunea Trei Ape, nume provenit de la lacul omonim format de apele Brebu, Grădiștea și Semenic. Presupun că ați ghicit unde mergem... :D. Dacă nu, urmați alături de noi drumul prin Gărâna (unde voi reveni la anul prin vară!) și la ieșirea din localitate facem stânga pe drumul asfaltat tot în urcare spre stațiunea Semenic! Vă dați seama că vrem să ajungem și pe vârful Semenic ce dă numele masivului și pe cel mai înalt vârf, Piatra Goznei. Acum fac o paralelă cu Retezatul: numele e dat de alt vârf față de cel ce dă denumirea întregului masiv! Știu că pentru prietenii bănățeni locul este destul de obișnuit. Pentru noi însă e ceva special!
La intrarea în stațiune se termină pădurea pe partea stângă și parcăm mașina în afara drumului. Trebuie musai să facem și noi puțină mișcare. E un drum lejer ce urcă vreo 50 de metri diferență de nivel până la vârful Semenic (1440m) cu câteva pietre impozante. Prindem fainele culori ale apusului peste platoul masivului și tot ne uităm în zări spre Țarcu și în sud unde se deschid alte și alte trasee (mai era un grup de tineri aici, pentru câteva poze; aveau cazare undeva, în stațiune). Chiar suntem prima dată în zonă și ”citim” harta 3D care ne deschide multe variante. Cine știe când vom mai reveni, vara sau iarna. Căci pare să se preteze la schi de tură alături de schiul clasic pe pârtie amenajată!
Revenim la mașină și urcăm apoi în stațiune pentru punctul de cea mai înaltă altitudine din masiv. Este situat lângă stația radio-tv unde schimb câteva vorbe cu colegii mei de muncă. Lângă stație este Piatra Goznei aflată la 1447 metri altitudine. Urcăm cei 15-20 de metri de la mașină și aici Miha se oferă să facă poză de grup unor tineri care veniseră cu voie bună. Ne vor face și ei o poză de grup și apoi noi mai rămânem pe vârf pentru ceva priviri spre apus.
Nu ne plac locurile de campare de aici fiindcă par prea expuse la vânt (platoul ne pare interesant pentru mers, cu altă ocazie!) și, după o scurtă oprire foto la biserica din stațiune (nu vă gândiți la o super stațiune, cred că sunt maxim 20 de clădiri acolo!) coborâm cu mașina la locul unde o parcasem pentru vârful Semenic. Mai urcăm câteva zeci de metri și aici vom campa!
Și Miha și Mihu sunt plini de energie și vor să facem balmoș la foc. Eu nu am o stare psihică foarte ok și nu pot lăsa asta să strice prea mult seara. Cu Mihu aducem lemne pentru foc și îl aprindem cum trebuie. Miha se ocupă de balmoș în ceaunelul adus special. Așa o energie faină au oamenii ăștia! Eu reușesc puțin spre deloc să intru în energia lor și îmi arată că sunt adevărați prieteni: sunt prezenți pentru mine atât cât este nevoie! Înseamnă extrem de mult să știi cât să intervii pentru un prieten. Uneori e nevoie de mai mult, alteori de mai puțin. Doar să intuiești cât trebuie ca să simtă și alinare și în același timp să nu se simtă agasat sau forțat în vreun fel. Mulțumesc tare mult, oameni dragi!!! Ne retragem la somn cu bucuria unui nou masiv în care am ajuns. Și cu bucuria parcurgerii unei jumătăți din TransSemenic. Și cu bucuria de a fi împreună în concediul acesta super activ! (eu, așa cum mă știți, îmi pun alarma pentru a avea timp să ajung pe vârf pentru răsărit).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu