Complexul Ponorici-Cioclovina... De departe cea mai faină peșteră în care am intrat până acum... Acum 3 ani și jumătate intrasem cu un prieten în amonte doar în partea accesibilă fără echipament. Adică vreo 80 de metri până la prima săritoare, cea de 27 de metri! După poza de jos cu oasele de urs și alte animale (scuzați calitatea imaginii!) vă dați seama de ce nu se poate fără echipament!
Acum, prin organizarea făcută de Serviciul de Voluntariat Montan (SVM) al cărui creier sunt Emilia și Arpad/Arpi Nagy, oameni superbi, și prin colaborarea cu fainii oameni de la Clubul Sporturilor Montane (CSM) Hunedoara și băieții de la Salvaspeo Hunedoara beneficiem, contracost, de parcurgerea cu profesioniști a complexului Ponorici-Cioclovina cu Apă. Mai precis traseul doar pe linia directă a apei, traseu de circa patru kilometri în subteran, circa 80% prin apă, cu 3 săritori mari (27, 12, respectiv 10 metri) cu cascade, încă o urcare cu asigurare, o coborâre cu balustradă sau direct în ”salam” printr-un puț și o coborâre cu asigurare și scară! Traseu care a durat 6 ore! 6 ore de vis în care în fiecare clipă avem un 360 de grade superb, cu multe, foarte multe speleoteme superbe, cu mers prin apă, cu strâmtori un pic ”contorsioniste”, cu o pauză de masă după prima treime din traseu (treimea mai dificilă, cea cu săritori, unde organizatorii au asigurat totul pentru o siguranță 200%!). Cred că dacă acum mi-ar spune să revin, n-aș pregeta!!!
Drumul până la peșteră îl facem pe marcajul BR prin uvala (înșiruire de doline, forme carstice de suprafață) care ne duce spre Fundătura Ponorului. Cu echipamentul parțial pe noi, parțial în banane, echipament pe care l-am primit de aseară! Cei care vor merge mâine vor primi echipamentul diseară. Spun asta fiindcă am fost mulți înscriși și au împărțit grupul în două din motive de restricții în condiții de stare de alertă și restricții date de nivelul de conservare a complexului speologic. Se înțelege că au făcut cu noi ședințe tehnice pentru folosirea echipamentului și a modului de mers pentru conservarea formelor speologice!
Parcurgerea firului principal, așa cum am mers noi, este superbă, plină de adrenalină și obositoare în același timp, pentru neantrenați. Organizatorii din CSM sunt obișnuiți pentru că aici, în peșteră, e mediul lor de joacă, și de lucru! Oameni de nota 20 pe care îi recomand mereu!
Mai jos vedeți câteva poze (încă o dată cu scuze pentru calitatea unora din ele). În afara pozelor de exterior este complicat și riscant să ai telefon sau aparat în peșteră (umiditate extrem de mare și risc să le strici). În filmulețul făcut de ei și pe site-ul www.speo-csm.ro și mai ales pe contul de facebook puteți vedea mai multe. Deși, vă spun de acum că oamenii nu au vreme de social media, sunt extrem de activi și ocupați!
Vizionare plăcută și visați la locurile astea! Sunt parte din țara noastră dragă!
Citez pe unul din membrii CSM: ”În întuneric îmi găsesc lumina!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu