Tura este organizată de Ovidiu Motioc în cadrul CAR Filiala Cluj. Nu eram sigur că pot/putem merge și l-am anunțat pe Ovidiu în ultima clipă. Și de altfel vom fi și primii care ajung în poiana Gropșoare vineri pe seară (suntem cel mai aproape de Ciucaș), identificăm locuri de cort și îi vom întâmpina pe o parte din colegi. Cu ceilalți ne vom saluta dimineață, la discuțiile dinainte de plecare.
Nu mai țin minte din ce motiv înțelesesem eu că facem ture cu rucsaci mici. Vom campa în Poiana Stânii deci avem rucsacii mari. E ok!
Ovidiu mai parcursese traseul într-o tură de documentare și știe exact pe unde să ne ducă pe țancurile și turnurile Piscului Gropșoare și a Coamei Scurte. În mare parte am urcat la liber, pe pante din ce în ce mai înclinate. Mai ales pantele cu iarbă au oscilat între a ne oferi locuri de pauză și a ne forța să urcăm continuu până la locuri sigure. Într-un punct unde găsim un piton dintr-un vechi traseu de alpinism, coordonatorii asigură traseul pentru a elimina orice risc de accident în zone expuse. Înainte de acel punct găsim în perete primele flori de colț, stelele pentru care am venit pe aici!
Mai departe continuăm pe Coama Scurtă care ne va scoate chiar în vârful Gropșoarele. Este un rai pentru montaniarzi: foarte multe flori de colț, zone cu țancuri fotogenice, mici zone expuse, șei și șeuțe care de care mai interesante și cu belvederi spre poiana Muntele Roșu, munții Grohotiș sau chiar îndepărtații Bucegi și frumoasa și eterna Piatră a Craiului!
Norii ne schimbă planurile. Inițial trebuia să coborâm pe Culmea Șuvițelor (tot așa plină de steluțe de munte!) și amenințarea ploii ne face să alegem o variantă mai protejată. Coborâm în șaua La Răscruce și de aici pe o culme estică coborâm la stâna dezafectată din partea de sus a Văii Stânii. Ajungem la stână la ora 14:00 și în 10 minute vine și ploaia anunțată. Așa că ne facem de lucru în stână, cu mâncare, ceaiuri, colectare de apă, multe glume sau chiar pentru unii chiar somn!
După 3 ore se oprește ploaia definitiv și pornim la vale spre valea marcată (CA) a Văii Stânii cu ale sale superbe chei. Le parcurgem mai întâi în partea seacă, ajungem la izvor și apoi continuăm prin chei spre Poiana Stânii. Interesant moment când ne întâlnim cu văcarii care urcă cu vacile spre stâna utilizată din capătul de sus al Văii Stânii. Și spun interesant datorită vacilor care urcă oblic pante de pământ pe care noi, bipezii, foarte greu reușim să urcăm.
Ovidiu știe niște poteci care ne conduc în partea de sus a Poienii Stânii, într-un loc de campare foarte fain aflat chiar sub valea Pârâului Sterp.
Seara e faină și rece. Eu nu mă simt prea bine și mâine dimineață îl anunț pe Ovidiu că noi doi (Laura și cu mine) nu vom mai merge pe Culmea Șuvițelor și vom merge direct spre mașini.
Dimineața este faină și colegii se pregătesc de plecare. Eu mă simt mai spre bine și abia pe după amiază vom pleca peste culmea Buzăianu spre parcarea din Cheia unde aveam mașinile, colegii urcând pe culmea Șuvițelor. Descrierea o puteți citi pe
blogul clubului.
Cu mulțumiri pentru tură și speranța de a ne revedea și la alte ture, vă mulțumesc și eu și vă las în atmosfera faină a dimineții de duminică din Poiana Stânii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu