Mă apropii de 20 de ani de când merg în Retezat și nu am reușit să îmi îndeplinesc visul de a urca pe valea apei Râu Bărbat la Stâna de Râu și mai sus spre Șaua Custurii, Tăul Țapului și alte frumuseți de pe aici. Principalul motiv a fost lipsa mașinii sau a ocaziilor de a urca cu cineva cu mașina plus neconcordanța programelor... Acum suntem în zonă și abia pe seară avem de ajuns la locul de întâlnire cu cei de la SVM. Știu că e un drum lung și nu prea ușor și Laura ”cuplează” la ideea de a urca spre Tăul Țapului. Era să spun ”poate cel mai fain tău din cele peste 80 din Retezat”, dar fiecare lac sau tău are frumusețea lui! Nu mai fusesem în zonă și mă orientez doar după hartă. Voiam și după intuiție dar... vedeți mai jos :)!
După câteva poze în două pauze pe drumul de pe valea apei Râu Bărbat ajungem la parcarea aflată ceva mai jos de Stâna de Râu, sub pod. Urcăm pe marcajul PR la stână, ne adăpostim puțin până se potolește ploaia și vom porni a deal fără a vedea refugiul triunghiular. Abia deasupra lui îl vom vedea și ne dăm seama că am pierdut marcajul PR spre Tăul Țapului. Avem în schimb marcajul TA care merge spre Șaua Custurii. Hai într-acolo și poate reușim să ajungem spre Tăurile Custurii... Cumva eu îmi exprim frustrarea de a nu avea intuiția bună și tot caut variante pe unde ar fi marcajul PR. Dar mă înșel de câteva ori: tot spun de urcușul în căldarea Tăului Adânc și de fapt poteca e undeva mai la dreapta spre căldarea Tăului Țapului!...
Locurile sunt superbe! Ne bucurăm de o imensă cascadă ce vine din căldarea Tăului Adânc, tot mai urcăm spre căldarea glaciară de sub Șaua Custurii și în ea suntem uimiți de lipsa unui tău, fie el și temporar, de frumusețea roz a unor tufe de rhododendron și de ascuțimea custurii care leagă vîrfurile Păpușa și Custura. Îi spune în mare Custura Păpușii...
Înainte de a ne întoarce propun să trecem piciorul de munte spre căldarea în care ar trebui să găsim tăurile Custurii. Laura e de acord! Trecem piciorul stâncos printre tufe de rhodo și pe sub o pată de zăpadă și urcăm prima treaptă glaciară. Aici e un haos geologic și tot cercetez zona sperând să dau de ceva apă. Ca să zic că am ajuns la tăuri! Dar ele sunt suspendate pe o altă treaptă glaciară mai sus de noi! Ne bucurăm de sălbăticia pietroasă de aici, de rozul de iulie și de supravegherea noastră de către 3-4 capre negre care ne monitorizează de pe linia crestei.
Cumva ne lăsăm printre pietre direct în marcajul TA pe care am urcat și apoi la vale mai facem o pauză de cules cimbrișor și încă una la trecerea apei de sub cascada Ciomfu. Cumva suntem intrigați că am ratat intrarea în PR spre Tăul Țapului. Sperăm să o găsim pentru altă dată și să vedem și refugiul pe interior. Așa că pe tăpșan ne lăsăm la refugiu și pe stâlpul dinainte de refugiu descoperim marcajele pe unde ar fi trebuit să urcăm în căldarea Tăului Țapului. După ceva poze la refugiu căutăm fără succes o variantă de a ajunge direct la pod pe firul apei. Ne întoarcem la refugiu și vom coborî pe la stână, pe unde am și urcat...
Misiune și vis împlinit! Cu mulțumiri ne îndreptăm spre locul de întâlnire cu Arpi și Emilia, la cabana de sub intrarea din Cioclovina Uscată. Vedeți motivul în postarea următoare :)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu