”Povestea mahalalei Mătăsari” este al doilea eveniment A.R.C.E.N. la care merg. Sunt o asociație de tineri foarte faini care, printre altele, adună din surse diverse poveștile Bucureștilor de altă dată și le dau publicului sub formă de tururi ghidate. Știți că am mai scris la sfârșitul lui martie despre un astfel de circuit prin mahalaua Mântuleasa... Spun toate astea fiindcă nu îmi asum eu cercetarea, e meritul lor! Pe parcursul verii săptămânal vor face circuite culturale și sfătuiesc pe doritorii de povești ale Bucureștilor să meargă la activitățile lor anunțate pe pagina web a asociației și pe alte canale media online. Deocamdată să trecem la treabă (am fost și vineri și duminică la circuit pentru a afla mai multe informații)...
”Povestea mahalalei Mătăsari” face parte din festivalul ”Femei pe Mătăsari”. Spun o părere personală și de moment. Poate altora le place agitația și lumea multă, tarabele cu tot felul de produse, muzica tare, mie mai puțin... Fiind festivalul femeilor, am văzut multe femei frumoase prin tot bâlciul de pe stradă. Vom ajunge în timpul circuitului și pe strada Bâlciului, fostă fundătură și stradă alternativ, cu calcane (pereți fără geamuri) pe o parte, cea mai nouă stradă din mahala... De la ce vine denumirea străzii? De la bâlciul care avea loc în târgul Moșilor, ”târgul din afară”...
De la casa în care a locuit Nae Cismaru facem prima oprire la editura Cugetarea. Abia se mai vede pe clădire numele editurii. Aici a apărut prima ediție a cărților lui Jules Verne (”ediția de cea mai proastă calitate”) și multe din cărțile lui Mircea Eliade (”Maitreyi”, ”Nuntă în cer”, ”Întoarcerea din rai” - scrisă în anii de detenție de la Miercurea Ciuc ș.a.). Interesant e că aici, unde era sediul editurii, nu se editau cărțile fiindcă nu era curent electric, ci... în altă clădire! În anii începutului de secol mahalaua era cea mai ”de jos” zonă a Bucureștilor și nu era curent tras... De altfel nici numere la casă nu erau fiindcă ”sau erai acasă, sau la vecinu' ”. Orientarea se făcea după biserică sau după cârciumă (”de la biserică a patra casă pe dreapta”). De multe ori cârciumarul era mai important decât sfinții. Chiar cartea era mai puțin importantă decât mâncarea, băutura, femeile și bârfa...
Pe actuala stradă Matei Elina Voievod (fostă fundătura Mărcuța) trecem pe lângă Cinematograful Popular și ne oprim pentru povești la mijlocul străzii... Casele erau înguste la stradă și adâncite în spate (unde fusese grădina) pentru a plăti impozit mai mic pe suprafața de la stradă... Fundăturile erau late cât să treacă două căruțe...
În capătul străzii mergem pe Matei Voievod (se spune că el este cel care a întemeiat târgul Moșilor) și trecem pe lângă strada Mecet. Mecet înseamnă cimitir turcesc (ce om de munte nu se gânește la Mecetul Turcesc din Bucegi!), cimitir care era în piața din capătul străzii, acum o parcare mare... A fost desființat din motive igienico-sanitare și nu prea s-a construit nimic pe acel loc... În față e strada Teleajen, fostă Gândacului. Denumirea vine de la... gândacii din livezile care erau aici! De altfel a rămas denumirea străzii Duzilor din apropiere...
Pe Matei Voievod mergem spre fosta ieșire din oraș. Strada se numea inițial Mărcuța fiindcă ieșea spre mânăstirea Mărcuța din afara orașului. Era singura ieșire din oraș fără barieră, restul aveau trecere-vamă care s-a tot mutat și extins în timp. Aici ar fi ceva de povestit despre cârciuma de la barieră... Un alt detaliu: era asemuită mânăstirea Mărcuța cu azilul-spital construit aici și unde erau aduși ”smintiții” de la Malamuc (”te duci la Mărcuța” era asimilat cu ”te duci la Balamuc”). Mai multe despre asta am găsit în articolul din ziarul ”Lumina”.
La intrarea din ”strada Mărcuța” în Mătăsari (adică unde începea mahalaua; de unde credeți că vine denumirea mahalalei :D?) era casa unui băcan (construită în 1900, la balcon se văd inițialele patronului). Băcănia (prin multe mahalale din București) asigura hrana (și nu numai) și în vreme bună, și în vreme de restriște... Capul familiei stătea în ușă ”gata să pună mâna pe pradă”, fata ademenea clienții cu ai ei ”ochi de cadână”...
Se poate vedea spre mahala o zonă unde s-a extins strada (nu prea lungă) cu o veche casă-farmacie cu motive tradiționale la grindă...
Pe strada Agricultori (ia ghiciți ce mahala era aici?) facem stânga și terminăm circuitul pe strâmta stradă a Bâlciului. Fainii noștri ghizi își încheie pledoaria (extrem de plăcută) cu a lor poezie ”Bucură-te, omule”. Nu vă spun nimic din ea (deși e tare faină), vă las să o auziți din gura lor :D!
Imaginile de mai jos surprind mai mult sau mai puțin frumusețea vechii mahalale, poveștile îi aduc farmecul...
Ma...azin mai nou
Casa băcanului
Farmacia
Pe scena festivalului în trecerea de duminică
”Cugetarea”
Cinematograful
La stradă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu