Se deschid cerurile de Sânziene numai pentru cei care știu să le privească...
A.R.C.E.N. și-a început circuitele culturale într-o noapte de Sânziene ca aceasta... și tot aici, în grădina Școlii Centrale... Acum e plină, cu sânziene, coronițe, cu limonadă, cu copac împodobit în mijloc (podoaba e talismanul care face legătura cu lumea de dincolo) - axă a lumii în mijlocul unei grădini... să fie oare cea a paradisului?...
Cvartetul Bella Musica de la Opera română și un interviu unicat al lui Mircea Eliade cu Eugenia Lovinescu de la Radio Europa Liberă (RFE) ne introduc în temă...
După anii petrecuți în inegalabila Indie (Incredible India cum se promovează în prezent), Eliade aduce în Europa pe frecvențele libere tema reintrării Asiei în istorie... Poți înțelege fărâme din Asia abia după ce ai pătruns în universul de valori din gândirile orientale, după ce ai realizat că tu ești universul și universul ești tu...
Până la lectura unor pasaje superbe din romanul Noaptea de sânziene și după (deși e mai greu să vorbești despre Eliade după însuși Eliade) vin din vocea ”ghizilor” noștri explicații despre sânziene, despre colaci/pâine care au aură sacră, care reprezintă viața și existența și care în ziua sfântă se împart de către stăpânul casei (noi cum suntem egali, doar rupem și împărțim unul altuia), despre elementele timpului: munca, odihna, sărbătoarea, răgazul (termen inventat de orășeni care folosesc pauza între două activități pentru a o începe pe a treia), loisirul - fără explicații, festivitatea - ceea ce rămâne după sărbătoare după ce a dispărut miezul de sfințenie... Miezul de sfințenie e unul din elementele sărbătorii (Irina Nicolau - recunosc că abia acum înțeleg de ce își are locul de onoare la Muzeul Țăranului Român) și adună partea de sacralitate, de dumnezeire, de magie, de ritual - ceea ce nu poate fi explicat și doar înțeles... Altele sunt timpul bun sau rău, bun sau sec exprimat prin cele trei calendare (civil sec, matematic, bisericesc suprasaturat, șocant și cel popular natural și în perfectă relație cu divinul, roata care se învârte spre aducerea fiecărui lucru și a fiecărei ființe la locul ei), locul curat, împodobit, înnoit, lucrul potrivit pentru a reînnoda legăturile cu cei de dincolo, cu Permanentul...
Sânzienele se sărbătoresc în toată Europa (Italia, Germania, Franța, Suedia), se presupune că numele vine de la italianul Giovani ajuns zâani... Termenul sânziene este pur balcanic... De Sânziene nu se muncește și nu te uiți la soare ca să nu orbești...
Puțin Eliade... Omul cu o mic... Noi nu ne-am întâlnit întâmplător... Sambo... Să scapi de tine... Încrede-te în semne, urmărește-le... Orice altă bătaie de clopot mi se pare camuflată... Să nu credeți că tot ce v-am spus îmi aparține... Am trăit din ele așa cum trăiesc umbrele (n.a. din sentimente)... Mărul de aur... Nu mai trăi în trecut. Păcatul cel mare: nu putem trăi în prezent, numai sfinții trăiesc în prezent... E o noapte așa de frumoasă... Timp, oprește-te...
A.R.C.E.N. prin Eliade a oprit timpul în loc în grădină... L-a făcut mai bogat calitativ... I-a dat un rost cum toate au rostul lor... Poate ne-am întors câteva ore la timpul zero când divinitatea comunică direct cu și prin noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu