Circuitele culturale A.R.C.E.N. continuă! După circuitul din mahalaua Mătăsari de săptămâna trecută mergem la oraș la bulevard în lumea civilizată, modernă, nouă la vreme de seară...
Întâlnirea are loc în fața librăriei Cărturești Verona, fostă proprietate a lui Dimitrie Sturdza care și-a reintrat în funcția culturală după anii 2000. Vis-a-vis este cinematrograful Patria, denumit inițial ARO (de la Asigurarea Românească). A fost construit în anii '20 când cinematograful începea să domine zona culturală a lumii civilizate. Cine nu mergea la cinematograf? Uneori rulau și 6-7 filme pe zi... Să nu uităm de barul Melody care era faimos în lumea de clasă, de parcarea supraetajată Ciclop despre care se spune că ar fi prima clădire construită pe bile sau de hotelurile Lido și Ambasador, toate acestea fiind clădiri istorice cu renume...
Trecem bulevardul Magheru fost Tache Ionescu, fost Ulița Mare pe trecerea de pietoni actuală dinspre Romană, nu pe trecerea subterană care era proiectată a face parte din Drumul Verde ce ar fi trebuit să lege Calea Moșilor de Calea Victoriei...
În piața aflată tot pe strada Arthur Verona vis-a-vis de librăria Cărturești aflăm povești despre circulația Bucureștilor interbelici (care nu respecta sensurile de mers, fiecare mergea pe drumul cel mai direct spre destinație), despre plimbările pe bulevard (cum de altfel ar trebui să fie și acum), despre micul New York (căci Bucureștiul semăna cu New York-ul acelor vremuri nu doar cu Parisul!), despre marele bulevard-drum verde despre care am spus mai sus și al cărui proiect doar a fost început cu clădirile drepte și paralele (bine că s-a renunțat la ideea blocurilor ”la bulevard”)...
Mergem pe bulevard spre Universitate și cu o prietenă călătoare (https://catherinecrossroad.wordpress.com) observ stâlpii de lumină moderni care par a nu se încadra absolut deloc în ceea ce vrem noi a fi Bucureștiul...
Pe Benjamin Franklin ajungem la următoarea oprire în fața Ateneului Român unde e deja noapte... Clădire construită în 1888 în care concertele lui George Enescu erau la mare căutare și rar găseai câte un bilet la concert...
Vis-a-vis lângă actualul Hilton era frizeria ”La Ionică” unde venea însuși regele Carol ca și client. Patronul îi spunea tot ce auzea de pe la clienți și dădea mai departe informațiile primite de la rege. Acum nu cred că era distribuitor oficial și era mai mult cu iz de bârfă...
Continuăm până la statuia lui Carol aflată în fața Bibliotecii Centrale Universitare care a fost construită ca Fundațiunea Universitară Carol I. Regele a dorit ca lângă Palatul regal să fie și un palat al studenților! Multe personalități au avut ocazia să își prezinte operele aici, la început sub auspiciile grupării Criterion: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Paul Sterian, Christian Tell, Constantin Noica... Chiar acum două zile am mers la un concert de muzică clasică spaniolă în amfiteatrul BCU...
Fiind în fața (mă rog, spatele) statuii lui Carol I, aflăm câteva infirmații despre statuia ecvestră a lui Carol I realizată de sculptorul croat Ivan Mestrovici, ridicată în 10 mai 1939 în prezența lui Carol al II-lea și a marelui voievod Mihai la centenarul nașterii lui Carol I și demolată în noaptea de 30/31 decembrie 1947 după abdicarea forțată a regelui. Statuia a fost topită și după anii 2000 a fost făcută o copie (nefidelă) a statuii de către sculptorul Florin Codre și inaugurată în 2010. Pe copita ridicată se poate observa numele sculptorului!
Trecem Calea Victoriei (vechiul Pod al Mogoșoaiei) printre statuile lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu și ne oprim în fața bisericii Crețulescu ridicată la origine în mijlocul hanului Crețulescu. De reținut că hanul se afla la bariera de nord a orașului! Lângă clădirile hanului s-a stabilit în sec. XIX negustorul francez Jobin care a adus în România celebrele jobene (termen românesc) sau țilindre (datorită formei specifice). Tot aici auzim câteva povești despre blocurile turn concepute (doar unul din cele două a fost construit) și de securiștii care supravegheau Sala Palatului din blocurile din fața ei în timpul Plenarelor. Ar fi multe de povestit aici și nu detaliez... Încă un aspect de reținut și mergem mai departe: în locul unde în prezent este Sala Palatului erau grajdurile Palatului Regal, inițial clădire a stolnicului Dinicu Golescu din care în 1866 pleacă Alexandru Ioan Cuza și vine regele Carol I al României. Ni s-a spus că A.I. Cuza a fugit de aici, eu nu știu să spun asta și las istoricii să o facă...
Prin curtea vechiului han Crețulescu coborâm la bd. Ion Câmpineanu și facem ultima pauză de povestiri în piața Walter Mărăcineanu. Nu am reținut prea multe detalii fiindcă eram ocupat cu pozat mașini de epocă, am reținut că numele Cișmigiu (prin care trebuia să mergem spre bulevard și am renunțat fiindcă s-a făcut târziu) vine de la primul cișmigiu/cișmegiu, Dumitru Siulgi-basa, îngrijitor al cișmelelor din București. Abia mai târziu în 1864 s-a terminat amenajarea grădinii Cișmigiu. Eu știu că mult înainte de a fi grădină aici, era proprietatea mânăstirii Sărindar... Un lucru important: grădinile din București ocupau un loc important în viața bucureștenilor din verile călduroase...
Prin curtea vechiului han Crețulescu coborâm la bd. Ion Câmpineanu și facem ultima pauză de povestiri în piața Walter Mărăcineanu. Nu am reținut prea multe detalii fiindcă eram ocupat cu pozat mașini de epocă, am reținut că numele Cișmigiu (prin care trebuia să mergem spre bulevard și am renunțat fiindcă s-a făcut târziu) vine de la primul cișmigiu/cișmegiu, Dumitru Siulgi-basa, îngrijitor al cișmelelor din București. Abia mai târziu în 1864 s-a terminat amenajarea grădinii Cișmigiu. Eu știu că mult înainte de a fi grădină aici, era proprietatea mânăstirii Sărindar... Un lucru important: grădinile din București ocupau un loc important în viața bucureștenilor din verile călduroase...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu