Chiar aseară ghizii A.R.C.E.N. ne-au invitat la un circuit ”mai altfel” prin Bucureștii Noi. Adică vor fi mai multe povești și mai puține locuri de văzut. Ca urmare sunt doar două imagini... Pornim din parcul Bazilescu unde a fost casa lui Nicolae Bazilescu (Basilescu), casă din mijlocul domeniului Măicănești. Acum a rămas doar o stradă care aduce aminte de vechea localitate... Când a venit familia Bazilescu (Basilescu) aici se spune că nu era localitate și el a vrut să întemeieze un oraș nou, diferit de București cu ale sale mahalale ”agățate” de centrul modern... În Bucureștii Noi era lume selectă, nu ca cea din mahalalele Bucureștilor, uneori aflate la marginea societății (social vorbind)...
Bazilescu/Basilescu a construit școală și biserici, a construit fabrici (trecem la un moment dat pe lângă cea de cărămidă), a unit orașul nou de București printr-o linie de tren pe care a pus la dispoziție un tren personal... Orașul nou era construit în stil american cu străzi drepte și perpendiculare unele pe altele... Față de orașele americane observ o mică diferență: străzile au nume, nu doar numere... Pe străzi câinii nu erau legați și era o întreagă aventură și un întreg tărăboi când trecea un biciclist pe stradă... Teatrul de vară din parcul Bazilescu nu are nimic a face cu cartierul/orașul inițial. Are 2000 de locuri și a fost construit pentru tineretul comunist... Păcat că acum e în paragină, ar merita restaurat... Nu spun că unele grădini de vară, cum ar fi cea de la intrarea în parcul Carol, au fost desființate în totalitate. De aici am o amintire: am văzut primul film din seria ”Karate Kid” cu Daniel Larusso și Mr. Miyagi... Bune lecții de viață :D!
Aflăm ceva povestiri despre biserica Bazilescu cu hram dublu (sf. Nicolae și sf. Ecaterina) și rolurile ei de-a lungul vremii...
După un schimb de flori de tei cu vișine, tot felul de povești cu prieteni întâlniți întâmplător (și cu planuri pentru week-end-uri de vară relaxante) și plimbări pe străduțele cu case mici, ajungem la vechea fabrică de cărămidă și apoi în spatele blocurilor comuniste de la bulevard. Aici ghizii au găsit un text al lui Andrei Pleșu care spune (cu aproximație a memoriei) că ”la bloc îți organizezi viața pe orizontală, la casă beciul, camera de locuit și acoperișul au un rol în structura verticală a omului”... Și îi dau dreptate, eu și alții (destui) asigurându-ne verticalitatea în natură ;)...
Ieșim la bulevard pentru o scurtă și ultimă pauză în fața teatrului Masca. Teatrul a fost construit tot de comuniști sub denumirea Casa de Cultură ”Înfrățirea între popoare” în 1953 în stilul realismului comunist. Asta înseamnă o întoarcere artificială la clasic (se pot vedea în fața clădirii coloane clasice) cu materiale ieftine cu scopul depărtării de modernismul zilei. De observat steaua comunistă cu cinci vârfuri de pe friza cu basoreliefuri... Ușor de văzut transpunerea ideologiei Uniunii Sovietice în ceea ce se vrea a respecta clasicismul antic... Din 1990 aici funcționează teatrul ”MASCA”, extins acum la mai multe săli în București.
De notat blocurile de lângă clădirea galbenă a teatrului MASCA construite în arhitectura cvartalurilor sovietice... Respectă același realism socialist cu arcadele de la parter, friza de deasupra lor și cele trei etaje plus mansardă cu decorațiuni clasice... Foarte ușor se poate observa diferența între blocurile din cvartaluri și ”cutiile de chibrituri” din blocul înalt de pe partea cealaltă a bulevardului...
Interesantă mențiunea unui locuitor din zonă despre Casa Verde, clădire ce se voia sediul organizatoric al Legiunii Arhanghelului Mihail, legiunea aflată sub coordonarea Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu