Călător urban și extraurban de la Udaipur la Ranakpur 3.01.2014 Urban and extra-urban traveler from Udaipur to Ranakpur

Aș scrie puțin, dar sunt multe de povestit! Ok, încerc să mai scurtez și vă rog să mă trageți de limbă când ne întâlnim :D!

Fiindcă e singurul hotel la care predarea camerei se face la ora 10.00, mâncăm de dimineață și la ora respectivă suntem cu bagajul la mașină. Yasin îmi propune o vizită în oraș și apoi să mergem spre Ranakpur. Ne-am înțeles! Coborâm într-o parcare de lângă Swaroop Sagar (dau nume pentru a găsi locația pe Google Maps) și de aici îmi recomandă să merg pe străduțe până la Bagor Ki Haveli și la Palatul Orașului. Rețin doar ultima denumire și pornesc pe străduța indicată (Silavat Vari Road). Văd un afiș cu cursuri de Yoga care mă trimite cu gândul la Ari și nu sunt lăsat prea mult între gânduri. O poartă mă duce la marginea lacului pe o mică platformă-ghat. Merg până la primul pod pe care trece Brahmpol Road și intru pe strada îngustă plină de magazine cu picturi în miniatură (vestite în Udaipur). Chiar băiatul unui meșter mă invită în magazin și refuz să cumpăr. Voi avea un moment de regret mai târziu, sunt niște cadouri ieftine și faine!

I'd write just a few words but there's a lot to say! Ok, I try to shorten it and ask me more when we meet :D!

Because it's the only hotel where we have to check-out at 10.00, we eat breakfast and put the baggage in the car at this hour. Yasin propose me a visit in town and then drive to Ranakpur. We go down in a parking near Swaroop Sagar (the name is just for finding the name on Google Maps) and from here he recommends me to go on the small streets to Bagor Ki Haveli and City Palace. I remember only the second name and start on the pointed street (Silavat Vari Road). I see a post with Yoga and think about Ari and I'm not let to think to much. A gate takes me to the shore of the lake on a small platform-ghat. I go to the first bridge with Brahmpol Road and enter the narrow street full of stores with miniature paintings (well-known for Udaipur). The son of a artisan invites me in the store to see the products and I refuse to buy. I will some regret moments later, these are some fine cheap gifts!

Pe o străduță sunt atras de o poartă-ghat unde niște indience își spală rufele lângă o vacă mare care doarme! Aș face ceva poze, dar respectul pentru ele nu mă lasă! Mă întorc și intru în Bagor Ki Haveli (50 de rupii biletul și nu am voie să fac poze în interior decât cu altă taxă; ei, aș!). Vizitez sala de arme, apoi culoarele sălii de nunți, urc la etaj unde sunt expoziții de turbane, instrumente de cântat, camere regale și un muzeu al păpușilor, la etajul doi ies pe terasă și admir apele unui colț al lacului Pichola, în muzeu și pe terase sunt fascinat de geamurile colorate și atmosfera creată de ele... Au meritat banii cu prisosință!

On a small street I am attracted by a gate-ghat where some Indian women wash their clothes near a big sleeping cow! I would take some pictures, but the respect doesn't let me do it! I turn back and enter to Bagor Ki Haveli (ticket for 50 rupees and no pictures, another extra-ticket; yeah, really!). I visit the armory hall, then the wedding hall, go up to the first floor to turban exposition, singing instruments exposition, royal rooms and a museum of dolls, at the second floor I go out on the terrace and admire a corner of lake Pishola, in the museum and on the terraces I am fascinated by the painted windows and the atmosphere created... All the money worth for the visit!

Printre picturi în miniatură și multe magazine (cu vânzători gălăgioși) urc spre Palatul Orașului. Mi se pare enormă taxa de intrare și doar intru (fără plată) prin Bara Pol (poarta pricipală) străjuită de două turnuri mari. În față am poarta Tripolia (trei arce) și la stânga cele opt porți de marmură albă Toranas. Mai departe nu intru și mă întorc înapoi în stradă. Merg vreo 25-30 de metri și urc pe trepte de marmură la stânga la un templu nevizitat de turiști. Mă descalț la intrare și fac un tur în sensul acelor de ceas. Un indian caută să îmi  explice sculpturile. "Nu. Mulțumesc, înțeleg ce e aici!" Renunță după un timp (nu știu dacă a înțeles că nu îi dau bani). Sunt sculpturi cu zeițe în diferite poziții de dans și multe poziții de tantra. Așa de multe și templul atât de înalt că te simți un pitic față de pereții ăia! Mulțumesc în gând la ieșire, cobor la giratoriul de la templul Jagdish (cel mai cunoscut templu din Udaipur dedicat lui Vishnu) și nu mă atrage templul (e foarte turistic). Sunt atras în schimb de un templu jainist care îmi e prezentat de paznicul templului, un brahman de familie. Nu mă lasă să fac poze în interior. Pe cât de alb e totul pe exterior, pe atât de colorat (mici oglinzi albastre și verzi și statui-zeități) e pe interior! Ies din templu și găsesc o străduță care mă conduce la Silavat Vari Road aproape de alt pod pietonal. Merg pe el prin niște porți circulare (pot trece doar doi oameni o dată) spre mica peninsulă dintre Swaroop Sagar și Pichola. Pe o alee anexă a Brahmpol Road trec pe lângă Școala Mahila Mandal Prathamik și revin pe Brahmpol Road înapoi spre parcare. Înainte de parcare mă opresc să beau un ceai masala și să mănânc două samosa.

I head up to City Palace between miniature paintings and a lot of stores with noisy merchants. The entrance fee seems to big for me and enter without paying through Bara Pol (the main gate) guarded by two big turns. In my front I have Tripolia gate (three arches) and on the left i see the eight Toranas white marble gates. i don't go further and turn back to the street. After 25-30 meters I go up on the left on some marble stairs to a temple not visited by tourists. I let my shoes at the entrance and make a clockwise tour. An Indian tries to explain me all the sculptures. "No, thanks, I understand what is here!" He gaves up after some time (I don't know if he understood that I'm not paying him). There are sculptures of different dancing positions goddesses and a lot of tantra positions. So many and the temple is so high that makes you feel like a pygmy near these walls! I thank in my mind when I go out, go down to the roundabout from Jagdish Temple (the most touristic temple of Udaipur dedicated to Vishnu) and I'm not attracted with it. I am attracted by a Jain temple presented by his guardian, a family brahman. He doesn't let me take pictures inside. As much is white outside, as much is colored on inside (small blue and green mirrors and statues of gods)! I go out of the temple and find a small street that takes me to Silavat Vari Road close to a walking bridge. I follow this bridge guarded by two circular gates (only two men can pass at one time) to the small peninsula between Swaroop Sagar and Pichola. On a lateral alley of Brahmpol Road a pass near Mahila Mandal Prathamik School and go back to the parking on Brahmpol Road. I stop before the parking , drink a masala tea and eat two samosas.

Pe podul pe care venisem cu mașina, ne întoarcem (după un cadru către trei turnuri de pe partea cealaltă a lacului) și Yasin găsește străzile (cea de pe malul lui Tateh Sagar e închisă circulației auto) pe care ajungem la barajul Fateh Sagar. În parcare Yasin mă așteaptă să merg pe baraj și înapoi. Aici simt că sunt în Veneția estului. Atâtea lacuri, atâtea baraje! Ca dovadă că am trecut barajul, fotografiez templul Fateh Balaji și la întoarcere cobor prin parcul Vibhuti de sub baraj. Flori colorate, liniște, iarbă tunsă... Sub parc e junglă și vă închipuiți că mă atrage. Așa că merg pe la marginea unor terenuri cultivate și apoi traversez jungla sub baraj. Cu tricoul vizibil, sunt observat de Yasin de sus din parcare. "Oh, my god! E periculos! Vino sus!" "Să găsesc soluția și vin". Urc pe niște scări uitate de lume și mizere și în parcare îi spun lui Yasin "Acum știi cum e Cezar :D!". Ne urcăm în mașină și pornim la drum.

We turn back on the bridge we came by car (after a picture with three turns on the other side of the lake).and yasin founds the streets to reach Fateh Sagar dam. The street on the shore of Fateh Sagar is closed for auto traffic. In the parking Yasin waits for me to go on the dam and back! I feel like being in the eastern Venice. So many lakes, so many dams! As a proof of passing the dam, I take a picture with Fateh Balaji temple and on my way back I go down to Vibhuti park under the dam. Colored flowers, silence, cut grass... There is jungle under the park and you imagine that it attracts me. So I go on the shore of some cultivated lands and pass the jungle under the dam. With a visible T-shirt, I am observed by Yasin from the parking place. "Oh, my god! It's dangerous! Come up" "As soon as I find a solution to!" I climb some forgiveven dirty stairs and in the parking I tell Yasin "Now you know Cezar :D!" We go up in the car and start our journey.

Drumul foarte fain mege prin deșert, filmez câteva minute, Yasin pune muzică musulmană ca decor și suntem amândoi fascinați de peisaj. Deși el mai fusese de câteva ori pe aici! La o mică pauză sub un copac de mango văd o fântână de unde prin mișcare rotativă scoteau apa în niște găleți metalice. Un copil vrea 20 de rupii să tragă el roata ca să văd mecanismul. Parcă eu nu-s inginer să înțeleg dintr-o privire!

The road is very fine in the desert, I make a movie for a few minutes, Yasin plays Muslim music as background on his phone and we are fascinated by the landscape. Although he had been here for some times! On a small break under a mango tree I see a fountain where they take out water in some metallic buckets using a circular animal traction movement. A boy wants 20 rupees to pull the wheel for me to see the mechanism. As I'm not an engineer to understand the principle!

Următoarea oprire e la restaurantul Harmony. Aici mănânci cât vrei pentru 290 de rupii! Și ai de ales: chapati, sos local, paste locale, cartofi, legume, dal (sos de linte specific), orez și chipsuri. Chiar e armonie! Atâta liniște, tufe imense de flori roz sau portocalii. Doar șoferii mănâncă în altă parte, dar face parte din armonia indiană. Până să plătesc, fac o plimbare digestivă în jurul restaurantului. Pentru că armonia nu e doar într-un loc, ci în tot ce îl înconjoară! Lacuri, plante deșertice, poteci locale, maimuțe, văi umede, case părăsite... Totul e perfect rezonant! Revin armonizat la restaurant, mai beau un ceai din partea casei și pornim la drum spre Ranakpur.

The next stop is Harmony restaurant. You can eat as much as you want for 290 rupees! And you have to choose: chapati, local sauce pickel, rajasthani pasta, potatoes (alu), mix vegetables, lentils (dal), rice and rajasthani chips. It is a true harmony! So much silence, huge red or orange flowers bushes. Only the drivers eat at another table and this is a part of Indian harmony. Before paying, I make a digestive walk around the restaurant. Because the harmony is not only in one place, is in everything that surrounds that place! Lakes, desertic plants, local paths, monkeys, wet valleys, left houses... Everything is perfectly resonant! I turn back to the restaurant in harmony, drink another tea from the owner  and we continue the road to Ranakpur.  

Înainte de a ajunge în mica stațiune, Yasin oprește la un moment dat pe stânga și dă prăjituri unor maimuțe. Care apoi intră cu toată mâna pe geamul mașinii să ia altele. "Oh, my God!" din nou :D! Oprim la un mic templu jainist în construcție (pe stânga drumului aproape de lac), mai mergem câțiva kilometri și oprim la hotelul cunoscut de Yasin. Ca de obicei, mă tocmesc cu gazda pentru camera cea mai ieftină. Nici nu îmi trebuie mai mult. Mă acomodez și Yasin se oferă ghid să mergem la baraj. E un loc care îi place mult. Urcăm pe partea cealaltă a drumului prin zona de junglă, ajungem la o casă unde schimbăm câteva vorbe cu familia săracă (material, bogată sufletește!) și mergem la barajul Ranakpur. Pe lângă el pe dreapta încercăm (eu îl tot incit pe Yasin) să ajungem la al doilea baraj. La o zonă imposibil de trecut pe lângă apă ne întoarcem pentru siguranța amândurora. Sunetul apusului, posibilitatea de a vedea crocodili, fâșâitul și ciripitul din jur ne duc la casa localnicilor. Stăm puțin cu ei de vorbă (semne și câteva cuvinte), le dau o sută de rupii și o bluză cu mânecă lungă (un pic transpirată) și rămâne să vin dimineață să-mi fie ghizi pe munte. Ne întoarcem la hotel și liniștea pădurii mă atrage. Așa că plec înapoi să caut cu frontala poteci spre vârful din dreapta (pentru răsăritul de mâine dimineață). Descopăr ceva poteci, ajung iarăși la baraj, urc și pe vârful din stânga o parte și revin la localnici la foc. Prin semne îmi arată bluza pe soție și mă invită la un ceai și o țigară biri. Eu nu fumez de obicei, dar aici merită și nu-i pot refuza. Mai înecat, mai cu tușit, reușesc să fumez o țigară, le mulțumesc, spre hotel înregistrez câteva minute cu sunetul junglei nocturne și merg până pe barajul celuilalt lac de acumulare. La somn că mâine te trezești dimineață de tot!

Before reaching the small resort, Yasin stops on the left and gives some cakes to monkeys. Monkeys who enter with their whole hand in the car to take other cakes. "Oh, my god!" again :D! We stop at a small Jain temple under construction (on the left of the road close to a lake), continue for a few kilometers and stop at the hotel that Yasin knows. As usual I have to bargain with the owner for the cheapest room. I don't need more! I set myself and Yasin offers himself as a guide to the dam. It's a place hi likes a lot. We go up on the other side of the road in a jungle zone, reach a house and change a few words with the poor family (materialistic, rich in soul!) and reach Ranakpur dam. On the right shore we try to reach the second dam (I incite Yasin). We find an impossible to pass shore and turn back for both safety. The sound of sunset, the possibility to see crocodiles, the rustling and the chirp around take us to the locals' house. We talk with them for some time (signs and a few words), I give them 100 rupees and a long sleeves blouse (with some sweat) and we fix the morning for guiding for the sunrise. We turn to the hotel and the silence of the forest attracts me. So I turn back to search worth my headlamp some paths to the top of the right mountain (for the morning sunrise). I discover some paths, reach the dam again, climb a part of the left mountain and turn to the locals at the family fire. The wife shows me the blouse on her her body and they invite me fot a tea and for a biri cigarette. I don't usually smoke but they worth and I can't refuse them. A little choked, a little coughed, I smoke a cigarette, thank them, on the way to the hotel I record some minutes with the sound of night jungle and I go to the dam of the other lake. Go to sleep because you'll wake up early in the morning!