Motto: "Când te schimbi pe tine, îi poți schimba și pe alții".
Mă trezesc pe întuneric (alarma să trăiască) și mă îmbrac bine fiindcă afară e rece. E frigul deșertului, senzație pe care nu am mai simțit-o așa de profund. Ies din colibă și văd că Yasin e afară. Mă așteaptă să meargă cu mine! Înțeleg cumva grija exagerată pentru siguranța mea și chiar mă bucur că vrea să vină. Bem câte un ceai și pornim spre dune (eu în adidași, nu ca ieri în sandale). Norii se joacă în cozi roșii dinspre est răsfirate spre vest și în sus spre cer. Pașii se grăbesc spre nisipuri fiindcă lumina e din ce în ce mai puternică. Văd că Yasin e un pic somnoros și temător. Dacă a vrut să vină cu mine... Eu urc cu energie pe dune, Yasin rămâne în urmă și îmi spune că se oprește. "Urmărește-mă!" Încep să alerg ca să prind momentul exact pe dună. Urmez linia valurilor de nisip, trec de pe o unduire pe alta într-o șerpuire continuă și ajung sus. Tocmai ce mijise prima linie a soarelui! Mă așez pe nisip și privesc spre soare neîncetat ca să îi absorb minunea urcării pe cer. Văd că Yasin urcă după urmele mele și tare mă bucură că trăiește și el momentul. Ajunge la mine, ne felicităm, pune muzică pe telefon și admirăm umbrele și luminile care se scurtează sau se lungesc peste curbele line ale nisipului galben pal. Coborâm spre sat printre doline și creste de nisip și la monumentele funerare văd ceva ce pare a fi un fort la stânga. Hai acolo!
Motto: "When you change yourself, you can change others"
I wake up on night (long live the alarm) and put a lot of clothes because it's cold outside. It's desert's cold, sensation I didn't felt so deep before. I get out of the hut and see Yasin outside. He is waiting to go with me! In some way I understand the over exaggerated care for my safety and I am glad that he wants to come. We drink a tea and head to the dunes (I have sneakers, not sandals like yesterday). The clouds are playing in red tail spread from est to west and up in the sky. The steps hurry to the sands because the light in stronger and stronger. I see Yasin sleepy and scared. If he wanted to come with me... I climb the dunes with energy, Yasin stays behind and tells me that he stops. "Follow me!" I start to run to catch the moment on the dune. I follow the line off the sand waves,go from one round line to another in a continuous meandering up. Thee first line of the sun has just squinted! I sit on the sand and look at the sun to absorb the wonder of his arise on the sky. I see Yasin on my steps and I am glad that he lives the moment. He reaches me, we congratulate, he plays some musicon the phone and we admire the shadows and the lights longing or shortening on the soft curves of the pale sand. We go down to the village between dolines and ridges of sand and at the funeral monuments I see on the left something looking like a fort. Let's go there!
Lângă noi sunt câteva fântâni cu apă dulce spre care vin localnicii să ia apă. La una din ele pozez și filmez licăritul apei aflate la 7-8 metri adâncime!
We see some drinking water wells and locals come to take water. I picture and film the flickering of water 7-8 meters below us!
Mergem printre arbuști cu frunze groase și lăptoase (lichidul alb e folosit pentru creme), ne ferim de niște vaci și ieșim la alte fântâni și monumente funerare. Sunt împrăștiate peste tot pe aici. Trece pe lângă noi o indiancă cu o oală metalică pe cap și e musai să fac o poză. Yasin îi spune de unde sunt și femeia zâmbește pentru poză! Pe lângă niște păuni (coloritul penelor arată maturitatea păsării) ajungem la primele case.
We pass some thick milky leaves bushes (the liquid is used for cremes),we avoid some cows and go out to other wells and funeral monuments. They are spread all over. An Indian woman with a metallic pot on the head is passing and I must take a picture. Yasin tells her my origin and the woman smiles for a picture. We reach the first houses near some peacocks (the colors of the feathers show the maturity of the bird).
Yasin se întoarce spre hotel și eu mai fac un ocol pe la ceea ce îmi părea a fi un fort. De fapt e un cimitir îngrădit cu pietre funerare sculptate foarte frumos! Mă învârt pintre ele, iau câteva pietre de deșert pentru Raluca (soră-mea) și ies pe partea cealaltă a îngrădirii. Ocolesc curtea și pe lângă niște băieți jucăuși și o turmă de capre (cu căprari/ciobani cu tot) ies la strada asfaltată. Fac dreapta și prin gardul hotelului (doar stâlpi de piatră din loc în loc) ajung în curte. Yasin spăla mașina de la intrare. Iau micul dejun ca un rege singur în mijlocul curții. Mi se pare un pic stingher și trec repede peste asta. Cu mulțumiri, plata serviciilor și un mic bacșiș, plecăm înapoi pe drumul pe care am venit și apoi mergem în Jaisalmer.
Yasin turns back to the hotel and I make a short tour to that "fort". It's a cemetery with a rocky fence and some fine carved funeral stones! I wander among them, take some desert stones for Raluca (my sister) and go out on the other part of the fence. I go around the cemetery near some playing kids and a herd of goats (with goaters/shepherds) and reach the asphalted road. I turn right and entering the fence of the hotel (rare stone sticks) I reach the court. Yasin was washing his car. I take my breakfast as a king alone in the middle of the court. It looks too lonely and I pass over this very fast. With all the thanks, paying of the services and a little tip, we go back on the road we came and then reach Jaisalmer.
Îi spun lui Yasin că nu stau la hotel și vreau să caut și să stau la Deep Mahal, casa de oaspeți recomandată de Laurence. Nu prea îi convine, dar se supune. "Dacă tu ești fericit, sunt și eu fericit!" Rămâne în parcarea de sub fort, eu iau rucsacul mic și plec în căutarea casei de oaspeți. Tot întreb și o găsesc repede. La început îmi spun că au camere scumpe și nu vreau să stau. Eu vreau o cameră ieftină. Fatan, unul din frații proprietari, mă duce la Desert's Girl Guest House de peste stradă. Aici au o cameră pe "gustul meu". Las și șalvarii la cusut în magazinul de jos și când să plătesc, îmi dau seama că portofelul e în mașină. Gazda îmi dă cheia în speranța că vin cu bani. Fac așa și cobor până la mașină de iau banii. Las rucsacul mare în mașină (spusesem sus că nu am alt bagaj), plătesc gazdei și urc la Deep Mahal sus la restaurant. "M-am rugat să vii :)!"
I tell Yasin that I don't stay in a hotel and I want to search and stay at Deep Mahal, the guest house Laurence recommended me. He is not ok with this and accepts it. "If you are happy, I am happy!" He stys in the parking under the fort, I take the small pack and start to search the guest house. I ask some people and find it fast. At the beginning they tell me that they have only expensive rooms and I don't want to stay. I want a cheap room. Fatan, one of the owner brothers, takes me to Desert's Girl Guest House over the street. They have a room that fits me. I let my trousers for sewing in the first floor store and when I want to pay, I realize that my wallet is in the car. The host gives me the key hoping to come with the money. I do this and go to the car to take the wallet. I let the big pack in the car (I told that I have only the small pack), pay the money to the owner and go up to Deep Mahal. "I prayed the god for you to come!"
Până să se facă thali rajastan și ceaiul, mai frunzăresc un pic ghidul și ațipesc în soare. E exact pe placul unui călător. Fără grabă, cu libertate deplină! Mănânc în liniște și pornesc la plimbare pe străzile fortului locuit. Nu pot spune exact pe unde, aici e bine să hoinărești peste tot. Urc pe metereze, sunt oprit la un magazin de mătăsuri de vânzătorul care mă lasă acolo în pauza de ceai (îmi aduce un ceai de la proprietar), caut internet cafe-uri, urc până la cel mai vechi tun al orașului, mă plimb pe străduțe înclinate și bătute de vânt, găsesc un magazin de condimente și le spun că încerc să vin dimineață să iau câte ceva, mai urc pe terase suspendate de unde văd lacul Gadisar prin rotocoale de vânt... Pare să vină o furtună de nisip...
Before the tea and the rajasthani thali, I browse my guide and doze in the sun. Perfect for a traveler! No hurry, full freedom! I eat peacefully and start in a small walk on the narrow streets of the inhabited fort. I can't tell you exactly the streets, it's good to just wander. I go up on the ramparts, I am stopped in a silk store by the seller who leaves and come in 20 minutes with some tea from the owner, look for internet cafes, go up to the oldest cannon of the city, walk on steep windy small streets, find a spice store and tell them that I try to come tomorrow morning to take some spices, go up on suspended terraces and see Gadisar lake in whorls of wind... It looks like a sand storm...
Hai să cobor până la lac. Găsesc străduțe care mă scot din fort și cobor prin străzile-bazar spre șoseaua ocolitoare Gadisar Road. Trec strada mare și în urcare spre port văd pe dreapta o femeie oarbă într-un cărucior. Știu cum sunt cerșetorii și nu mă impresionează asta. Dar femeia asta m-a oprit pe loc. Parcă e mamaie, așa cum mi-o aduc aminte din ultimii ani ai ei. Nu culoarea pielii, nu hainele, nu căruciorul, nu solicitarea pentru bani. Orbitele goale, așa cum avea și mamaie o orbită fiindcă avea un ochi scos datorită cataractei și ca să nu atace boala și celălalt ochi! Îi pun câteva zeci de rupii în mână (hârtii) și îi simt căldura mâinii și a vocii. Nu înțeleg ce spune, dar simt mulțumirea venită din suflet!
Let's go down to the lake. I find some streets that take me out of the fort and go down on the bazaar-streets to the round road Gadisar Road. I pass the road and on the way up to the harbor I see a blind woman ("buman" as Yasin says) in a trolley. I know beggars and usually I am not impressed. But this woman stopped me. It's like my grandma how I remember her in her last years. Not the color of the skin, not the clothes, not the trolley, not the request for money. Her empty orbits, as grandma has one because she lost one eye because of cataract and not its dispersal to the other eye! I put some rupees (bancnotes) in her hand and I feel the warm of her hand and her voice. I don't understand what she says, but I feel her thanking from her soul!
Prin vânt fac un ocol în sensul acelor de ceas în jurul lacului Gadisar. Printre ciori mari și negre cobor terasele plantate până la lac, pe nisip mai dau câteva rupii unor băieți cu care fac și o poză, continui pe marginea lacului pe un istm și încep să fac poze de seară cu luminile ce încep să se aprindă. La o casă un localnic stătea lângă un foc și dădea de mâncare unor porumbei.
In the wind I go clockwise around Gadisar lake. Among big black crows I go down on the planted terraces to the lake, give some rupees to two boys and take a picture with them, continue on the shore to an isthmus and start to take pictures to the evening lights. near a house a local was sitting next to his fire and fed some pigeons.
Printr-un cartier privat ies în strada mare și urc spre oraș. E noapte și orașul arată altfel! Refuz să plătesc mai mult pentru o sticlă de apă și intru în fort în căutarea unui internet cafe. Până să găsesc unul, caut să intru printr-o biserică de-a lor. Nu sunt lăsat fiindcă sunt credincioșii la rugăciune! În internet cafe-ul apropiat de hotel (30 de rupii pe oră) stau vreo două ore să mai dau mesaje și să mai citesc ce s-a mai întâmplat pe acasă. Un șoricel trece la un moment dat printre cărți (e și librărie și ceainărie aici) și îi implor pe proprietari să nu îl omoare. "Doar îl ducem departe să nu mai revină". Sunt blocat de decizia unei dragi prietene care a plecat în Franța/Paris înainte de anul nou. Grea decizie pentru o iubitoare a României și a românilor! Trebuie să nu uităm niciodată că fiecare are drumul lui și dacă e să se întâmple ceva în viață, este pentru că așa e drumul personal, oricât de greu sau de ușor ne este! Cumva împăcat, merg la Deep Mahal la masa de seară. Până la mâncare (sunt acasă aici unde oamenii sunt deschiși la fel ca mine) povestesc cu doi olandezi despre drumuri, mâncăruri și despre o competiție de patinaj ce are loc ca mare eveniment în Olanda pe lacuri și canale (doar atunci când îngheață apa). Mâncăm împreună și pe seară mă retrag la somn. Îl rugasem pe Fatan de condimente pentru mâine și a promis că îmi ia el de unde știe că sunt bune.
Through a private neighborhood I reach the big street and go up to the city. It's night and the city is different! I refuse to pay more than needed for a bottle of water and enter the fort looking for an internet cafe. Until I find one, I try to enter a Hindi church. I am not allowed because they are praying! In an internet cafe close to the hotel (30 rupees/hour) I stay about two hours to send messages and read news from home. A little mouse is passing on the books (it's also a book store and tea house here) and beg the owners not to kill him. "We are just taking him far away for not coming back". I am blocked by the decision of a dear friend who left to France/Paris before New Year. Hard decision for a lover of Romania and Romanians! We must never forget that everyone has his own way and if something happens, it's because of the personal way, as hard or easy it might be! I to Deep Mahal up for the dinner. Before eating (I feel like home where people are open like me) I talk to two Dutches about travels, food and and a skating Dutch big contest on canals and lakes when water freezes. We eat together and we retreat to sleep. I asked Fatan about spices and he promised that he will take me some tomorrow morning.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu