Dimineață (timpul trece parcă mai încet) ne întâlnim pe terasă pentru yoga (eu și Laurence). Cum fiecare face exact mișcările pe care le simte (în yoga concentrarea se face spre interior), următoarea întâlnire e la masă cu Laurence și cu Yasin. Vrea să pornim la drum spre Jaisalmer în partea cea mai uscată a Rajasthanului. Terminăm toate detaliile tehnice (masă, cazare, numele celor care ne-au încântat seara cu muzica de suflet: abia acum vreo două zile mi-a reapărut în minte Anoushka Shankar) și coborâm la mașină. Laurence mai rămâne fiindcă așteaptă să vină o șatră de țigani să plece cu ei în lume. Peste ceva timp voi afla de la ea că e în Pushkar la niște cursuri de dans! Ne îmbrățișăm cu drag și pornim la drum. Laurence se duce spre vacile de pe stradă să le dea de mâncare resturile organice de la fructe. Mă sfătuise să nu merg în Khuri fiindcă e prea turistic și comercial (e de fapt așa cum vrei tu să fie) și mi-a dat informații despre o casă de oaspeți foarte faină din Jaisalmer din cetate (Deep Mahal).
In the morning (time is going slower) we meet on the terrace for yoga (me and Laurence). As each of us is making the moves that he/she feels (in yoga concentration is made to inner body), we'll next meet (me, Laurence and Yasin) at the breakfast. Yasin want to go to Jaisalmer in the driest part of Rajasthan. We finish all the technical details (food, housing, names of the singers from last nights; two days ago Anoushka Shankar reappeared in my mind) and we go down to the car. Laurence is staying a little more because she waits for some gypsies to go with them in the world. After a few days I will receive an email from her telling me that she is in Pushkar for some dancing courses! We hug each other and start our travel. Laurence is going to the cows on the street to feed them with the organic rest from the fruits. She advised me not to go to Khuri because it is too touristic and commercial (all is in fact as you want to be) and she gave me some informations about Deep Mahal, a very fine guest house from Jaisalmer fort.
Drumul e lung și tot mergem spre vest spre Pakistan. N-o să trecem la ei, doar vom merge destul de aproape! În Pathankot mai ajunsesem aproape de granița cu Pakistanul. Yasin merge întins și undeva după Pokran ne oprim pentru o pauză pe șoseaua bună ce merge prin deșert. Tocmai ce văzusem pe stânga o cireadă de cămile. Nu e prima dată când le văd și totuși sunt o atracție. Merg spre cămilele care se odihneau pe nisip în pauza de prânz, băiatul ce îngrijește cămilele vine la mine și începe să îmi povestească despre ele. Sunt o sută de cămile, un singur cămiloi, "cămil" cum mi-a zis simpatic un prieten de curând și destul de mulți pui. Și puii se apropie de 1,5 metri înălțime! Când să merg spre mașină, îmi cere bani pentru povestiri. "Nu, mulțumesc, nu ai spus de la început de bani!" Yasin îi spune în hindi/arabă de ce nu dau eu bani fără număr.
The road is long and we are going to west to Pakistan. We won't pass the border, we'll just go close to it! In Pathankot I was also close to Pakistan border. Yasin drives fast and after Pokran we stop on a good desert road. We saw on the left a big herd of camels. It's not the first time when I see them and I still feel an attraction. I head to the camels resting on the sand, the camel guardian comes to me and start to tell me about them. 100 female camels, only one male, "cămil" as a friend told me some days ago and a lot of baby camels. The babies are 1,5 m high! When I go to the car, he asks money for the explanations. "Sorry, no money, thanks, you didn't tell me about money at the beginning". Yasin explains him in Hindi/Arabic why I don't give money countless.
La pauza următoare după un pod eu ies din stradă un pic la plimbare prin deșert. Sunt atras de tufele de cactuși, de copacii verzi din nisipul uscat și cald și de eolienele de pe partea cealaltă a drumului. Fac un mic circuit pe sub pod și revin la mașină.
At the next break after a bridge I go out in the desert for a walk. I am attracted by the cacti bushes, the green trees from the dry sand and the eolian mills from the other side of the road. i make a small circuit under the bridge and go back to the car.
Continuăm spre Jaisalmer și cu doar doi kilometri înainte de oraș (se vede orașul și în special cetatea/fortul) facem stânga spre Khuri, Khoohdi (50 km). Convenisem aici să rămânem peste noapte, să facem un safari cu cămila pe dune și mâine să mergem spre Jaisalmer. Yasin nu înțelege de ce nu mai vreau eu să călăresc cămile. Pentru ei nu are logică ca un turist (prin definiție cu bani!) să nu călărească cămile și să nu plătească. Și alte detalii despre care voi spune mai jos. Ideea de a nu chinui animalul cu greutatea ta, de a accepta animalul ca făcând parte din tine (vorbesc aici la nivel eteric-cauzal) este ceva departe de nivelul lor de înțelegere. E bine că acceptă orice părere sau comportament! Yasin știe un hotel cu colibe ("hutel") unde sunt niște prieteni de-ai lui. Tratăm pentru preț. Ei oferă un pachet de dormit, două mese și camel safari pentru 1200 de rupii. Obțin pachetul pentru 1000 de rupii fără camel safari pentru mine. Cum ei nu acceptă așa, îl voi face pe Yasin să meargă pe cămilă!
We continue to Jaisalmer and two kilometers before the city (we see the city and the fort) we turn left to Khuri (50 km). We planned to stay here overnight, make a camel safari on the dunes and go tomorrow to Jaisalmer. Yasin doesn't understand why I don't want to ride camels. There's no logic for them that a tourist (by definition with money!) doesn't ride camels and doesn't pay. And other details that you'll read in the next lines. The idea of the animal tortured with your weight, of accepting the animal as a part of you (at etheric- causal level) is far from their level of understanding. It's good that they accept any opinion or behavior! Yasin knows a hut hotel ("hutel") of some friends. We deal for the price. They offer a package with one night of sleeping, two meals and camel safari for 1200 rupees. I obtain the price of 1000 rupees without camel safari for me. As they don't accept this, Yasin will ride the camel!
Bem un ceai și înainte de apus cu vreo oră pornim spre dune. Eu țin cămiloiul de căpăstru alături de ghid și Yasin e sus pe animal. Vrea neapărat poze fiindcă până acum nu a mai avut onoarea să meargă el pe cămiloi și clientul pe jos. Clar sunt un client neobișnuit! Chiar mai încolo printre poze la monumentele funerare dinspre dune, eu aleg să merg descălțat pe nisip. Ce "ciudat"! Merge pe nisip în picioarele goale, refuză să meargă pe cămilă sau în căruță :D!. Urcăm pe dune unde sunt foarte mulți clienți/turiști veniți pentru apus. Sunt și muzicanți ambulanți care caută să obțină bani din două trei arcușe sau vânzători de bere! Eu refuz orice fiindcă vreau să fiu doar eu și nisipul. Yasin și ghidul (și alți indieni) mă văd acum ca pe un fenomen și încep să devin turistul zilei :D! Soarele se lasă încet după dune într-un spectacol incredibil de nuanțe de roșu, portocaliu, galben, verde, albastru și chiar violet spre înălțimile cerului. Curcubeu pe verticală, culorile chakrelor... Bulina roșie se duce după linia neagră, încet linia apusului roade din soare până ce rămâne doar o mică linie înflăcărată. Și dispare! De acum vine noaptea! Clienții se retrag unul câte unul și mie nu îmi vine să plec. Vreau să stau până la sfârșitul genericului! Yasin e obișnuit să aibă răbdare cu mine. Nu are ce face :D! Îi explic de terapia cu nisip, de problemele mele din copilărie cu platfusul, de ultravioletele de la mare. Nu îmi dau seama dacă vorbesc pentru ei sau doar pentru mine :D! Cobor tot în picioarele goale până la zona unde nisipul e prea tare și sunt și mărăcini! Mă încalț ca să evit înțepături și mergem la hotel.
We drink a tea and start to the dunes one hour before the sunset. I hold the camels' bridle and Yasin is up on the animal. He want some picture because until now he didn't have the honor of riding and the client walking. I am obviously an unusual client! Later between some funeral monuments I take my sandals off and walk barefooted. So "strange"! He walk on sand barefooted, he refuses to ride a camel or go in a camel carriage :D! We climb the dunes and we meet a lot of clients/tourists come for the sunset. There are walking singers who try to obtain some money from two lines and beer sellers! I refuse everything because I want to be alone with the sand. Yasin, the guide and other Indians see me like a phenomena and I become the tourist of the day :D! The sun slowly falls down after the dunes in an incredible show of red, orange, yellow, green, blue, violet to the sky hights. Vertical rainbow, chakras' colors... The red dot is going after the black line, the line of sunset slowly chews from the sun to a small red line. And disappears! The night is coming! The clients go back to the village one by one and I want to stay. I want to read all the lines :D! Yasin is used to have patience with me. Ha has nothing to do :D! I explain him about the sand therapy, about my flat feet from childhood, about the ultraviolet waves... I don't realize if I am talking for them or only for myself :D! I go down on the dunes barefooted to the zone where the sand is too rough and there are some thorn bushes. I put my shoes to avoid stings and we go to the hotel!
Aici avem parte de o cină tradițională. În jurul focului stau de vorbă cu doi neo-zeelandezi (tată și fiu) care veniseră două săptămâni doar pentru Rajasthan. Fac circuitul invers față de mine și ne sfătuim reciproc. Tânărul e absorbit de tableta lui și de accesul la internet. Mai mult vorbesc cu seniorul! Suntem serviți cu câte un thali (platou cu multe feluri de mâncare) foarte bogat. Mie îmi plac așa de mult tăițeii locali (frunze tăiate subțire dintr-un arbust de deșert) că mai cer alături de chapati! Ei își iau câte o bere (plătită), eu mă bucur de un coniac din partea casei. Mai povestim puțin și ne retragem la somn. Mâine sunt hotărât să merg la răsărit pe dune undeva!
We have a traditional dinner. Around the fire i talk with two New Zealands (father and son) who came for two weeks only in Rajasthan. They make the circuit in the other way and we give advice to each other. The young one is absorbed of his tablet and internet access. I talk more with the senior one! We are served with a very rich thali (a plate with a lot of dishes). I like the local noodles (cut leaves from a local small tree) and i ask more with chapati! The drink a (payed) beer and I enjoy a cognac from the house. We talk a little and go to sleep. I am decided to the the sunrise on the dunes somewhere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu