Ultima dimineață în Rajahstan! Așa repede au trecut două săptămâni! Urc pe terasă pentru micul dejun și admir orașul de deasupra. Copiii se joacă cu zmeie, e un parlamentar care își face reclamă dând zmeie micilor zglobii din oraș! Chiar un băiat de la hotel mă întreabă dacă nu cobor să ajut la campanie! "Nu, mulțumesc! Nu mă implic în politică. Am văzut ce înseamnă asta în România" "Bine, cum vrei tu!" Termin masa și îi spun lui Yasin că până la plecare cobor un pic prin oraș. Trec pe sub poarta Sonthalia și dau să intru în fortul Mandawa. Urc până la el pe o stradă prăfuită și ar trebui să plătesc pentru a intra în fortul amenajat ca hotel. Serios? Fac câteva poze și revin spre strada principală. "Te duc eu pe la cele mai frumoase haveli!", mă îmbie un indian "ghid". "Mulțumesc, eu îmi fac drumul meu!" Pe stradă localnicii abia își întind tarabele când eu mă plimb printre ei! Vechile haveli sunt neîngrijite și mai au un pic să cadă. Mă gândesc la Iuliana, o prietenă arhitectă de acasă. Ce ar putea face ea într-un proiect de restaurare aici... Pe lângă fântâna centrală găsesc străduțe (locuri pline de praf printre case) care mă întorc la strada principală. Nimeresc pe strada îngustă pe care vroia să mă ducă "ghidul" de mai devreme și ies chiar la intrarea în fort. Intru la Paawana Haveli (paawanahaveli.com) fiindcă mă atrag culorile și urc toate cele trei nivele până pe terasă. Frumos se vede orașul de sus! În curtea hotelului mă întâlnesc cu niște indieni care vroiau mai devreme să mă implice în manifestarea politică. Doar ne salutăm cu respect și mergem mai departe! Merg spre "giratoriul" central (un monument în jurul căruia e multă agitație) și aici văd autobuze. Teoretic autobuzele nu au voie să intre în oraș! Găsesc strada pe care mersesem ieri cu Yasin, urc pe ea printre autoricșe și în loc de strada întortocheată de ieri, găsesc o stradă cu nisip pe care ajung fix la hotelul Shekhawati unde suntem noi cazați. Urc la restaurant, mai schimb câteva vorbe cu băieții de la restaurant, îmi iau bagajul din cameră și îl duc în mașină și la ieșire mi se dă o carte de vizită și rugămintea de a bifa în tripadvisor despre ei. Cu siguranță! Mergem la mașină și la drum!
Last morning in Rajahstan! Two weeks went so fast! I go up on the terrace for breakfast and I admire the upper city. Children are playing with kites, a congressman is giving kites to children in a electoral activity! A boy from the hotel asks me if I want to go down for the campaign! "No, thanks. I don't want politics. I've seen what it means in Romania" "Ok, as you wish!" I finish my breakfast and tell Yasin that I want to go around before leaving. I pass under Sonthalia gate and try to enter Mandawa fort. I go up to it on a dusty road and I should pay to enter the fort-hotel. Really? I take some pictures and turn back to the main street. "I can take you to the most beautiful havelis", a "guide" allures me. "Thank you, I make my own way!" On the street the locals are laying their mobile stores when I'm walking among them! The old havelis are not neat and are almost falling down. I think about Iuliana, an architect friend from home. What could she do in a restoration project here... Near the central well i find some small streets (dusty places between houses) which turn me back to the main street. I find the narrow street that the guide wanted to take me on earlier and reach the entrance of the fort. I enter Paawana Haveli (paawanahaveli.com) attracted by the colors and go up to the third level on the terrace. The city is so beautiful from above! In the court of the hotel I meet some Indians who wanted to involve me earlier in the political manifest. We salute each other and go further! I go to the central roundabout (a monument with a lot of people around) and see some buses. Theoretically the buses are not allowed in the city! I find the street from yesterday, walk up between auto-ricshaws and I find a sandy street that takes me to the hotel (instead of the twisty street known by Yasin). I go up on the terrace, chat with the employed boys, take my pack from the room and take it to the car. At the exit they give me a visit card and the request to write on Tripadvisor. For sure! We go to the car and on the road!
Ieșim din prăfuitul Mandawa și drumul este asemănător cu celelalte drumuri deșertice de până acum: nisip și arbori uscați pe margini, asfalt foarte bun, "tunel" de copaci. Cu doar o mică pauză necesară, ajugem în Jhunjhunu. E un orășel mai mare și de reținut fiindcă e ușor să te pierzi pe străzi. Ca de obicei nu sunt indicatoare! Asta face și Yasin și întrebând pe unul și pe altul, reușim să ajungem la ieșirea spre Narnaul (primul oraș din statul Delhi după ieșirea din Rajahstan). Dacă veți merge în circuite turistice ca mine, să știți că Jhunjhunu este trecut ca oraș în circuit, nu Mandawa. Solicitați să stați în Mandawa! Găsim strada ocolitoare (un fel de centură a orașului) și ne îndreptăm spre Chirawa și apoi spre Narnaul.
We go out of the dusty Mandawa and the road is similar to other desert roads: sand and dry trees on the margins, very good asphalt, tree "tunnel". By having only one small break, we reach Jhunjhunu. It's a bigger city and it's easy to loose yourself on streets. As usual, there are no indicating arrows! Yasin asks people and manage to find the exit to Narnaul (the first city in Delhi state after the exit from Rajahstan). If you'll go in touristic circuits like me, you must know that Jhunjhunu is mentioned in the circuit, not Mandawa. Ask to stay in Mandawa! We find the city belt and head to Chirawa and then to Narnaul.
Înainte de Narnaul oprim la restaurantul de la mijlocul drumului și eu îi spun lui Yasin că nu prea mi-e foame. Poate iau ceva așa ca să nu zic că am venit degeaba. Tot sunt la masă (în grădina cu iarba tunsă sunt mese de plastic) lângă un grup mare de indieni gălăgioși, iau un thali și un lassi cu banane (servit într-un pahar de bere înalt!) și îl aștept pe Yasin la ieșire. Mi se par prețuri prea mari și forțate opririle astea pentru masă în locuri scumpe. Îi spun oful meu lui Yasin și mergem mai departe.
Before Narnaul we stop at Midway Restaurant and I tell Yasin that I am not very hungry. Maybe I take something for not coming for nothing. Being at lunch (in the cut grass garden with plastic tables) near a group of noisy Indians, I take one thali and a banana lassi (in a big beer glass!) and wait Yasin at the exit. The prices are big and the stops for eating are expensive. I tell this to Yasin and we continue.
După Rewari intrăm pe autostradă. Se lasă seara și mă las condus spre capitala țării. Printr-o poartă formală intrăm în statul Delhi (altă taxă pe care Yasin ține să mi-o menționeze). Undeva prin zona aeroportului IGIA (Indira Gandhi International Airport) autostrada se lărgește și trecem printr-o poartă mare cu 12 rânduri (altă taxă). Eu știu de ce tot insistă Yasin cu taxele. Poate-poate îi mai dau ceva bani! Și-așa am plătit mult pentru mașină, taxele și șoferul sunt incluse în preț! E atâta aglomerație la intrarea în Delhi de zici că toată India vine aici. Se pare că a fost o perioadă de zile libere pentru unii indieni și acum se întorc la muncă în oraș. Din Gurgaon încep sectoarele industriale. Întreb și Yasin îmi explică ce e cu ele (un fel de colonii pentru anumite industrii). Intrăm în Delhi și îi reamintesc lui Yasin că am tren din gara Nizamuddin. Întâi mă duce la vreo doi kilometri de gară, îmi dă o agendă în care îi completez niște impresii și recomandări pentru alți viitori turiști/clienți și se oferă să mă ducă la gară. Pe seară (cam pe la ora 21.00 ajungem la gară) Yasin se grăbește să ajungă acasă la familie. Încă o dată îmi mai cere bani în plus ca comision. "Dacă aveam, îți mai dădeam. Acum tu te duci acasă, eu mai am de trăit o săptămână la 5000 de kilometri de casă. Îmi pare rău, chiar nu mai am bani!" Ne salutăm prietenește, ne mulțumim reciproc și merg pe scări sus spre casele de bilete. Trebuie să îmi primesc locul de la casa de bilete și am de așteptat până spre dimineață. Abia pe la 3-3.30 pot lua confirmarea de loc. Mănânc un rajahstani thali la restaurantul deschis non-stop (ca în orice gară, e și mai scump) și urc în sala de așteptare (pentru bărbați). Nu am chef de citit, îmi scot sacul de dormit și mă așez pe un pervaz de piatră între geam și un indian. Nu înțeleg ce îmi spune la un moment dat și se liniștește. Prilej ca să adorm și eu câteva ore cu capul pe rucsac! Spre dimineață strâng bagajul, îmi iau rezervarea de loc spre Dehradun (clasa a doua) și până la tren mai iau două sandwichuri de la același restaurant. Prin poarta de securitate mă îndrept spre peron pe pasarelă.
After Rewari we enter the highway. The night is falling and I let myself driven to the capital of the country. We pass a formal gate to Delhi state (another tax mentioned by Yasin). Somewhere in IGIA (Indira Gandhi International Airport) area the highway is larger and we pass a 12 lanes gate (another tax). I know why Yasin insists with taxes. Maybe I could give him some extra-money! I already payed a lot for the car, the taxes and the driver are included! It's so crowd at the entrance in Delhi as all India is coming to Delhi! It looks like it was a free period and now a lot of Indians come back to work in the city. In Gurgaon we see the industrial sectors. I ask about them and Yasin tells me that they are a kind of industrial colonies. We enter Delhi and I remind Yasin that my train leaves from Nizzamudin Station. First he wants to let me at two kilometers from the station, I write some opinions and recommendations in his book for future tourists and he offers to take me to the station. In the evening (around 21.00) we reach the station and Yasin is hurring for his family. He asks again for an extra tip. "If I had money, I would give to you. Now you are going home, I have another week to live 5000 kilometers from home. Sorry, I don't have money!" We salute with friendship, thank each other and I go up on the stairs to the ticket offices. I had to take my reservation ticket and I have to wait until morning. I can take the reservation at 3-3.30! I eat a rajahstani thali at the non-stop station restaurant (a little more expensive than usual) and go up to the men resting room. I am not in mood to read and put my sleeping bag on a rock sill between the glass and an Indian. I don't understand what he tells me at one moment and he relaxes. Reason to go to sleep for a few hours with the head on the backpack! In the morning I pack up, take my reservation to Dehradun (second class) and eat two other sandwiches before the train leaves. I pass the security gate to the walkway and the outgoing platform.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu