Plimbare prin Jodhpur 6.01.2014 Wandering in Jodhpur

Fiindcă ne-am găsit aseară (doi călători prin lume), vorbim să ne plimbăm prin oraș. Pentru indieni este ceva ciudat ca un bărbat și o femeie să se plimbe împreună fără a fi cuplu (căsătorit). De ce ne-ar păsa ce gândesc alții mai ales când au un sistem social total diferit de cel de unde venim noi și un mod de gândire total diferit de al nostru?

Dimineață nu reușim să ne corelăm pentru câteva minute de yoga și după masa de dimineață pornim la plimbare prin oraș. Deși Laurence e de mai multe zile în Jodhpur, mă ofer ca "ghid" spre fort. Intrăm pentru câteva minute în curtea hotelului scump Pal Haveli."Vei vedea multe grădini ca asta în Jaisalmer", îmi spune Laurence. Ea a venit din acea direcție! Pe străduțe înguste (altele decât ieri) ieșim la terenul de fotbal. Vreau să merg la dreapta înainte de scări. Laurence fusese pe acolo și nu i s-a părut interesant. Așa că urcăm pe scări și apoi ca ieri mergem până la arteziană.

Because we met last evening (two world travelers), we talk about a walk in the city. It's very strange for Indians to see a man and a woman walking together without being a (married) couple. Why would we care what others think especially when they have a totally different social system as we are used with and a different way of thinking?

We don't correlate in the morning for a few minutes of yoga and after the breakfast we go out in the city. Although Laurence is staying for a few days in Jodhpur, I offer myself as a "guide" to the fort. We enter for a few minutes in the court of the expensive hotel Pal Haveli. "You'll see a lot of gardens like this in Jaisalmer", Laurence tells me. She came from that direction! On narrow streets (other than yesterday) we reach the football playground. I want to go on right from the stairs. Laurence went there and it wasn't interesting for her. So we go up on the stairs and reach the artesian as yesterday.

În loc de treptele de piatră urmăm drumul de mașină spre fort. Puțin la dreapta dăm de Jaswant Thada, mausoleul construit de maharajahul Sardar Singh în 1899 în memoria tatălui său, maharajahul Jaswant Singh. În fața lui trecem pe lângă statuia ecvestră a lui Rao Jodha Ji, fondatorul orașului. Nu vrem să plătim intrare la mausoleu și pe o terasă admirăm o parte din oraș și din parcul deșertic pietros Rao Jodha. Parcul se întinde și aici, și în zona unde fusesem aseară. Acolo e amenajat turistic cu alei și trasee cu săgeți colorate cu diverse culori. Până la intrare Laurence îmi spune de templul de pe muntele din dreapta noastră. Seamănă ca idee cu templul lui Savitri din Pushkar!

Instead of the rocky stairs we follow the car road to the fort. After a few tens of meters we see on the right Jaswant Thada, the cenotaph built by maharajah Sardar Singh in 1899 for the memory of his father, maharajah Jaswant Singh. On the way to the cenotaph we pass the equestrian statue of Rao Jodha Ji, the founder of the city. We don't want to pay the fee to the cenotaph and we admire on a terrace a part of the city and one of the Rao Jodha rock desert park. The park is laying here and in the part where i were last night. That part is touristic with paths and arrows in different colors. Before the entrance Laurence tells me about the temple from the mountain on our right. It is similar to Savitri temple from Pushkar!  

Inrăm pe traseul roșu, ne oprim puțin să ne jucăm cu niște cățeluși, continuăm mai departe printre cactuși până la întâlnirea cu traseul verde. La intersecție sunt două indience care stau într-un chioșc amenajat sumar. Pe deasupra noastră tineri zgomotoși "se dau" pe tiroliană. Fiecare cu plăcerea lui! Coborâm aproape de lacul Padamsar Talab și printr-un zid de apărare ajungem la Ranisar Talab. Păsări pe mici insulițe, umbre, ape retrase. Trecem pe malul drept al lacului Padamasar Talab și coborâm până la baraj. Niște indieni taie un copac și nu putem merge pe baraj. Laurence urcă o pantă și indienii ne spun că nu duce nicăieri. Bine că ei nu remarcă peisajul care pe noi ne atrage la multe și diferite unghiuri foto. De aici vedem de ce se spune Orașul Albastru: multe ziduri sunt vopsite cu culoarea asta!

We enter the red path, stop after a few meters to play with some small dogs, continue between cacti until we meet the green path. At the cross we see two Indian women who lived in a kiosk nearby. Above us some noisy youngers "play on" tiroliana. Each one with his pleasure! We go down close to Padamasar Talab and through a protecting wall we reach Ranisar Talab. Birds on small islands, shadows, retracted waters... We follow the right shore of Padamasar Talab and go down to the dam. Some Indians cut a tree and we can't go on the dam. Laurence goes up on a steep slope and Indians tell us that it's an end road. They don't see the landscape that attracts us for a lot different photo angles. From here we understand the meaning of BLue City: a lot of house walls are painted in blue!

Găsim niște scări care ne duc pe partea înaltă a barajului (ca niște parapeți de cetate) spre niște scări care se opresc în zidurile fortului. Ca peronul 9 3/4 din "Harry Potter"! Sunt o grămadă de maimuțe ce se scarpină, se îngrijesc și se aleargă pe scări. Le fotografiem și le filmăm spre deliciul nostru!

We find some down stairs that lead us to the high part of the dam (as stronghold railings) to some stairs which stop in the walls of the fort. Like platform 9 3/4 from "Harry Potter"! There are a lot of monkeys who scrath one to another, they care for each other and run on the stairs. We make pictures and movies with them!

Pe niște scări înguste coborâm aproape la nivelul apei ("Laurence, încet cu genunchiul"; un genunchi o cam doare) și ajungem sub fort la un templu unde un bătrân se odihnește la soare și niște muncitori fac o pauză. Ne invită la un ceai și la o bucată de opiu. Interesant și fără efectele cunoscute! Printr-o poartă mare coborâm în oraș ("Wild woman" se joacă cu ghidonul unei motociclete).

On some narrow stairs we go down almost to water level ("Laurence, care for the knee"; a knee is hurting her) and we go under the fort at a temple  where an old man is resting in the sun and some workers have a break. They invite us for a tea and a small piece of opium. Interesting and no expected effects! By a big gate we go down to the city ("Wild woman" is playing with the handlebar of  bike).

Printre casele albastre hoinărim de pe o stradă pe alta, intrăm prin curțile oamenilor cu tăvițe pe cablu pentru păsări, motorete acoperite pentru a nu fi arse de găinaț, statui ale lui Shiva colorate pe case, vizite și poze în haveli și în școli... Ieșim la o piață mare și la stânga prin aglomerație dăm de o fabrică de dulciuri afumată. Șansă unică să vezi așa ceva! Pozăm, filmăm, participăm la producție și nu ne pot vinde decât prin magazinele de mai jos unde totul e prea scump. Of!

Among the blue houses we wander on streets, enter the courts of the locals with cable plates for birds, small bikes covered for not being burned by bird shit, statues of Shiva colored on houses, visits and pictures in havelis and schools... We go out to a big market and on the left in the crowd we discover a black sweets factory! Unique chance to see this! We make pictures and movies, we participate for production and they can't sell us sweet only in the stores below where everything is so expensive. Of!

Mai hoinărim pe străzi (frunze de tutun la vedere, vânzători ambulanți, haine, căni și oale metalice, încălțăminte)... La un templu pe dreapta lui Laurence i se termină bateria de la aparatul foto și mai fac eu ceva poze pentru ea.

We wander on the streets (tobacco leaves on seen, merchants, clothes, metallic pots, shoes)... At one temple on the right Laurence's camera battery is over and I will make some pictures for her.

Cumva facem de ajungem în piața turnului cu ceas. Lui Laurence îi e foame și mă întreabă dacă nu vreau să mănânc ceva. Mă duce la un loc mai jos spre gară și ne bucurăm de masă. Pe străduțe paralele cu strada principală aglomerată ajungem la bazar, ne mai învârtim pe la prieteni de cumpărăm câte ceva cu reducere (eu niște șalvari și Laurence o fustă pe care o dorea de mult) și îmi vine o idee: hai să le facem o salată de fructe celor de la hotel. Surpriză din partea noastră! Se potrivește fără să știm! Mai luăm una-alta (ananas, mango, papaya, portocale), bem un suc de trestie de zahăr (eu beau două pahare de bun ce e!), căutăm un prosop pentru Laurence (toate sunt scumpe) și mergem la hotel. Nu avem destule banane și cobor să mai iau un mănunchi de banane. La restaurant e mare pregătire: e ziua unui prieten al proprietarului. Ei pregătesc de mâncare dal și chapati (multe), noi luăm un lighean mare și curățăm fructele la mine în cameră. Auzim un "La mulți ani" și mergem sus! E momentul dansului și al tortului! Cu toții din hotel, inclusiv cei doi portughezi timizi de la o masă separată! Coborâm să terminăm salata și când mergem sus pe terasă, toți sunt uimiți și bucuroși de surpriză. O punem la frigider și mâncăm ca desert mai încolo! Le va place foarte mult fiindcă ei nu obișnuiesc să mănânce așa ceva! Mai rămânem la povești și muzică ambiantă până seara târziu. Laurence alege să doarmă în seara asta în camera vecină cu a mea pe gratis. Cică e cam sfârșit de sezon aici!

In some way we reach the Clock Tower market. Laurence is hungry and asks me if I want to eat something. She takes me to a place down to the railway station and we enjoy the food. On small streets parallel to the main crowd street we reach the bazaar, walk around to some friends and buy something with small amount of money (some trousers for me and a skirt long-wished for Laurence) and I have an idea: let's make a fruit salad to the people from the hotel. As a surprise! It suits by chance! We take some fruits (pineapple, mango, papaya, oranges), drink a glass of sugar crane juice (two for me!), look for a towel for Laurence (all are expensive) and go to the hotel. We don't have enough bananas and I go down to take one more pack of bananas. In the restaurant they are hardly working: i'ts the birthday of a friend of the owner! They prepare dal and chapati (a lot of), we take a big bowl and cut the fruits in my room. We hear a "Happy birthday!" and go up on the terrace! It's the moment of a birthday cake and dance! With all the people from the hotel including two shy Portugueses from a separate table! We go down and finish the salad and all are amazed when we go back up with the bowl of salad! We put it in a fridge and it eat later as a dessert! They love it because they are not used to eat this (we are also happy about it and enjoy it). We stay on the terrace and talk about everything in a nice ambient till midnight. Laurence chooses to sleep in the room next to mine for free. They say that the season is almost over!