Cum spuneam la sfârșitul zilei trecute, ne trezim foarte matinal pentru a avea ziua cu rost. La 5.00 pornim cu mașina spre barcă și peste vreo 20-25 de minute motorul bărcii deja este în funcțiune. Din zona portului Chilia Veche urcăm puțin pe canalul Tătaru și intrăm la stânga pe canalul Pardina. Nu mai fusesem de foarte mulți ani în deltă (se apropie de 30!) și uitasem cât de fain este pe canale. Las câteva poze să facă introducerea în apă și stuf...
Intrăm pe canalul Rădăcinoasele unde vedem primii cai pe mal și apoi vom ajunge în lacul Babina. E prima re-întâlnire cu întinderile de apă din deltă...
Traversăm Babina, intrăm în Matița și ajungem la căsuța din baltă. Este ora 7.00! Până la 8.30 avem o repriză de pescuit. Fiecare are noroc la câțiva pești pe care îi punem în juvelnic (plasă de pescuit) pentru borșul de diseară. Când se încălzește prea mult pentru pește, lăsăm alte plase în canal (puse de zilele trecute) și pornim la drum. De reținut frumoasa mâță care, în lipsa stăpânului pentru câteva zile (cu ceva timp în urmă) trecuse canalul înot pentru a găsi ceva de mâncare!
Din Matița trecem în lacul Merhei pe un canal destul de îngust unde vedem mai multe pontoane și căsuțe pentru pescuit ale localnicilor. Lacul Merhei îmi pare imens și aproape că nu îi vezi malul estic. Doar departe se poate intui pădurea Letea... Traversăm lacul cu atenție la zonele cu alge care se pot prinde pe elice și bloca motorul și intrăm pe canalul Letea care ne va duce la satul omonim. Canalul este construit artificial (sau mai bine zis regularizat!) și pe el putem vedea pe ambele maluri vaci și cai semi-sălbăticiți. Primim explicații despre cai și modul în care înoată vacile (cumva trebuie să traverseze canalul când nu traversează bacul!) până când ancorăm (de fapt nu pot spune nici ”ancorăm” nici ”andocăm”, ci mai mult ”tragem la mal”) în Letea.
Eeee, noi venisem cu gânduri mari: să mergem pe jos până la pădurea de stejari. Chiar dacă sunt doar 3-4 kilometri, pe jos este aproape imposibil să mergi atâta prin nisipul fierbinte! Așa că ideea rămâne pentru altă dată. Acum mergem pe străduțele pline de nisip (de fapt e doar nisip, nu e pietriș, că de asfalt nici nu se pune problema!) până la niște prieteni ai vărului Laurei unde stăm la umbră la o bere înainte de a continua plimbarea.
Continuăm pe nisip și puțina iarbă de pe marginea drumului, la magazin/bar ne luăm câte o înghețată (care trebuie mâncată super urgent că altfel se topește!) și pe la barul ”La caisă” ieșim pe marginea canalului pe unde revenim pe altă stradă nisipoasă la barcă. De observat o altă mică terasă ”La botu' calului”, cum se numește și un canton silvic de pe Via Transilvanica dintre Prigor/Borlovenii Vechi și cantonul Coșava (pe segmentul superior al Nerei). Evident, expresia este folosită peste tot cu sensul de ”pe teren”/”la locul faptei” :D!
Pe același canal Letea (cu cai și vaci pe dunele de nisip și în apă!) revenim în lacul Merhei și apoi mai departe în Matița. La intrarea în Matița avem parte de câțiva pelicani în fața bărcii. Chiar dacă oprim pentru poze, își vor lua zborul cu eleganța lor specifică.
După ce trecem de plasele pentru pește vom opri puțin într-o zonă cu nuferi albi și galbeni pentru o altă serie de poze. Știu că par prea multe pauze de poze dar chiar ai ce capta aici cu camerele foto! Noroc cu răbdarea specifică oamenilor bălții :D!
Ajungem la căsuță pe la 14.30 și încă nu e foarte cald. Ne apucăm de grătar cu ceea ce luasem de acasă și mai încercăm să mai prindem câte ceva. Vom avea o ditamai surpriza să vedem că peștii tot dispar din plasă. Avea o gaură prin care tot ieșeau câte unul :D!
Pe la 17.00 se întunecă cerul și pentru vreo oră dă o răpăială de răcește totul cu câteva grade. Pentru noi sunt binevenite dar de prins pește ne scad șansele...
După ce se oprește ploaia mergem cu barca de mai luăm o știucă și alți patru-cinci pești din plase și vărul Laurei vrea și ne face un borș de pește. Chiar dacă am mâncat destul, vor intra și un castron sau două de zeamă și pește atât de fain și de gustos pregătit. Este ca la orice mâncare: poate face oricine, dar mâna și talentul bucătarului face mâncarea de zece ori mai gustoasă!
Ne retragem la somn după ce se întunecă, cu bucuria unei zile superbe! Mulțumiri ”fără număr” :)
