Piatra Tâlharului, etapa 1, 28.05-01.06.2025

În cadrul CAR, Filiala Cluj începem un mare proiect: construirea celui de-al doilea refugiu montan din inițiativa clubului. Totul este organizat de colegii de club mai pricepuți, eu doar vreau să contribui cu ce muncă fizică pot. Așa că, adaptându-mă la lipsa mașinii (am facut un accident acum câteva zile și mașina este ne-deplasabilă), merg cu trenul și din Cluj voi merge de fiecare dată (spun asta fiindcă au fost mai multe dăți!) cu Levi cu mașina lui. E un om extraordinar, pe toate planurile!

Ziua 1 - 28.05.2025

De fapt este doar seară fiindcă plec cu trenul de noapte din București spre Cluj.

Ziua 2 - 29.05.2025

Mă ia Levi de la gară, mergem să mai luăm ceva materiale și cele necesare meselor (el este, printre altele, și maestrul bucătar pentru toată echipa), trecem pe la Mircea de mai luăm alte materiale și apoi drum direct spre Huedin, Călata, Răchițele și tabăra de bază de la cabana Valea Stanciului. Luăm remorca cu alte materiale și la deal. Drumul urcă la cascada Vălul Miresei (în mod normal nu ai voie cu mașina aici fiind în Parcul Natural Apuseni, dar noi avem acces din partea parcului doar pe perioada construcției refugiului) și apoi continuă, pe variante cunoscute de colegii noștri, pe linia generală Nimăiasa (1589m) - Micău (1640m) - granița Cluj-Bihor - Piatra Tâlharului. Avem parte de ceață și de ceva faună. Doar lăsăm materialele la adăpost și, după ce trecem de zonele grele, cu noroaie mari, vom opri ceva mai jos, pe ”curba de nivel”, pentru căprioare sau filmulețe cu ceața. 

Mai jos facem pauza clasică la cascadă. Recunosc, o mai văzusem o singură dată, acum mulți ani, tot într-o tură cu clubul.

În seara asta rămânem la tabăra de bază fiindcă vremea nu ne-a permis să stăm sus. Eeee, eu nu aș fi avut probleme să rămân sus doar eu, în cort, dar colegii au insistat să vin la bază, să nu fiu sus singur. Dar de mâine vor mai fi doritori de cort și voi dormi sus, în liniștea muntelui. Liniștea mult dorită!

Ziua 3 - 30.05.2025

Urcăm echipă mare și ne apucăm de treabă. Unii de gropi pentru stâlpi, alții de structura de fier pentru ”fier-beton”, alții de ciment... Este foarte mult de lucru și greutatea cea mai mare este la colegii care sapă gropile. De ce pietroaie au dat pe acolo... Doar ei știu cât și-au forțat mâinile și spatele. Dar știm cu toții că facem o muncă cu drag și în folosul multora. Eu sunt distribuit în echipa care se ocupă de asamblarea bucăților de fier pentru structura stâlpilor. Chiar dacă nu pare cine știe ce, munca în doi (eu și Alin) la treaba asta ne ia o zi întreagă. Spre finalul zilei (evident cu pauza de masă pregătită cu grijă de Levi) suntem tare mlțumiți de ce am reușit să facem. 

Pe seară rămâne Luci Moisuc cu mine și povestim multe din alte vremuri și mai din prezent. El era în club acum 15 ani, când am intrat eu în, de fapt, atunci, fainul grup de prieteni din CAR Cluj Universitar. Deci pot zice că sunt și eu printre veterani. Hm, acum, dacă stau să mă gândesc, mai ales că sunt la ceva distanță de Cluj, cred că mai știu cam o treime din membrii clubului actual (sau chiar mai puțini), mulți fiind noi sau cu care nu am apucat să merg în ture. 

Vom merge sus, pe Piatra Tâlharului, și ne vom amuza cu un butoiaș de bere. Cred că ar râde și curcile de mine să mă vadă cu butoiașul de bere pe Piatră! Dar evident că au intrat 1-2 pahare de fiecare și cam atât! Coborâm pe altă parte la panoul cu harta, admirăm apusul și ne mai lungim la povești până ne vine somnul. 

Ziua  4 - 31.05.2025

Sus, în acea liniște, dormi atât de bine încât undeva pe la 6-6.30 te trezești fără să vrei. Bine, poate unii mai moțăie un pic în sacul de dormit :D! Într-o ieșire necesară ;) din cort, Luci are parte de un eveniment foarte rar: a văzut doi lupi la o distanță relativ mică, 80-100 de metri. Dar așa facem haz de asta: ”Lupii, Doamne, lupii! Am văzut lupii!”

Colegii sunt tare harnici și la 8.30 sunt deja sus. Ne împărțim pe echipe în șantier. Eu sunt nerăbător și să lucru și să mă plimb. Vin ceva mai rar pe aici fiindcă este ceva distanță! Așa că aleg să merg cu Levi și cu fetele să aducem apă de la izvorul de la prima stână. Avem nevoie de multă apă pentru cimentul necesar pentru stâlpi. Facem întâi noi doi un drum și la al doilea vor veni și fetele. Este și distracție și muncă. Levi este și aici la nivel înalt, fără mașina și dragul lui pentru refugiu și natură cred că ne-am descurca mult mai greu.

Lucrăm în continuu, toată echipa până la pauza de prânz când Levi ne face o surpriză: venise o mașină și a oprit lângă noi. Noi repede să cerem autorizația de acces (suntem chiar pe limita parcului) și Levi calmează atmosfera: este livrarea de pizza de la firma din Huedin unde aranjase el dimineață toată treaba asta. Recunosc, eu știam de idee de ieri și nu am zis nimic. Doar nu era să stric surpriza! Toți au rămas șocați în cel mai plăcut mod posibil!

Mai continuăm treaba și pe seară rămânem patru colegi la corturi. Trei dintre noi mergem prin ienuperișul des până la primul izvor dinspre Buteasa. Ne-am cam chinuit pe aici fiindcă poteca nu mai există, în cele mai multe locuri fiind total acoperită. Dinu și Marlene vor merge ulterior să curețe poteca! De la izvor mai urcăm (dăm și de marcaje la un moment dat) pe deasupra primei stâne (este în dreapta noastră, la marginea pădurii) și apoi la a doua stână care este chiar în coama-platou ce merge spre vârful Buteasa. Suntem cam la jumătatea drumului dintre Piatra Tâlharului și vârf și știm că ultima zonă e cu probleme de orientare. Așa că ne ajunge! Ne oprim pe niște buturugi-scaune și povestim puțin înainte de a ne hotărî la drumul de întoarcere. Care drum de întoarcere este cam logic: până în zona vârfului Brița (1759m) și apoi stânga spre șantier. Se poate și înainte și după vârf și vom alege varianta dinainte de vârf. Exact prin zona vârfului trece limita de parc marcată cu stâlpi și sigla PNA pe placa din vârful stâlpilor.

Apus, alte ceva povestiri la margine de șantier, pe scaunele de ”regizor” și apoi la somn :)!

Ziua 5 - 01.06.2025

”La mulți ani!” Toți avem un suflet de copil în noi. 

Nici nu apucăm bine să ne bem cafeaua (Luci Crișan și cu mine) că apar colegii tot cam pe la 8.20-8.30. Ne apucăm de treabă fiindcă sunt multe de făcut pentru stâlpi și pentru toaletă. Dacă în zilele trecute colegii săpaseră groapa și pregătisem cu toții terenul, azi lucrăm la pereți și la întreaga structură. Nu se face așa la nimereală și ”toaleta” (”C”-ul cum zicea tata fiindcă e doar ”closet”, fără W - apă)! Însăși toaleta ”ca în fundul curții” este un mini-șantier. Și vedeți în poze atâta precizie din partea colegilor! Se vede puțin din munca atâtor colegi! Vă asigur că a fost treabă extrem de serioasă și solicitantă, cu toate glumele de rigoare :D!

Suntem echipă mare și chiar e nevoie de mâncare. Levi se ocupă de cele mai multe etape, cu ajutoarele de bază, fetele. Plus ce mai adusese de jos, câte o ”atenție” pentru colegi! La masă toți suntem așa de înfometați că nu spunem nimic până ce nu terminăm de mâncat!!! Apoi aprecierile de rigoare: dacă nu mia rămâne nimic în ceaun înseamnă că a fost mâncarea foarte bună! Mulțumim, dragule Levi!

Mai avem câte ceva de finisat și suntem un pic grăbiți de ploaie. Exact la fix reușim să strângem cortul și toate de pe șantier când apucăm să facem o poză de grup și să urcăm în mașini. Suntem bucuroși de ce am realizat în câteva zile. Ne aducem aminte că doar acum vreo 80 de ore aici nu era absolut nimic și făceam socoteli și măsurători unde să săpăm prima groapă pentru stâlp. Și acum începe să se vadă construcția. Mai ales în mintea șefilor de șantier! 

Deci, la vale! Pornisem într-o altă mașină și după Micău sunt redistribuit. Și se va repeta asta jos, la tabăra de bază. Lăsăm acolo o parte din materiale până la etapa următoare. Tot cu Levi mă întorc la Cluj și voi sta la un hostel aproape de Clinica de Oncologie. Asta doar pentru o noapte fiindcă mâine revenim în Apuseni pentru un alt eveniment important al clubului! Poate e cel mai important fiindcă are și ceva vechime. Vedem în postarea următoare!

Mulțumiri colegilor! Eu am fost doar ”pălmaș”, dar simțim cu toții cum noul refugiu prinde viață!