Uf! Cu câteva zile înainte am aflat o veste tristă: un om fain din familie a avut Marea Trecere. Nu are rost să dau detalii mai multe. Chiar dacă prima poză de aici pare foarte odihnitoare și plină de trimiteri, în spatele ei și apoi o jumătate de zi (asta acum, fiindcă în timp se va simți!) a fost foarte intensă sufletește. În stilul românesc din lumea elegantă...
Pentru a schimba puțin registrul, chiar dacă într-un domeniu apropiat, intru în biserica ”11 iunie” pe lângă care am trecut de foarte multe ori în mai mult de 40-43 de ani. Nu țin minte să fi intrat vreodată deși sunt mai mult ca sigur că asta s-a mai întâmplat în copilărie. Preiau câteva informații de pe site-ul oficial.
”Se află într-o vastă grădină, la poalele Patriarhiei. O biserică cu numele de Sf. Nicolae a existat în secolul al XVIII-lea în mahalaua numită a Vlădichii (inițial „Țigănia Mitropoliei”), fiind probabil ctitorie a Mitropolitului Neofit I Cretanul (unul dintre marii ierarhi ctitori). Locul acestei biserici este astăzi marcat de o cruce în piatră în curtea unei case de pe Bd. Regina Elisabeta. Lăcașul este menționat drept „Biserica Vlădicăi din zid” de către misionarul franciscan Blasius Kleiner în 1761, iar mai târziu, la 1794, Protopopul Stoica dăruiește bisericii noi sfinte vase. Până în 1877, singura ctitoră era cunoscută drept Marghioala Arion, sub supravegherea ei alegându-se epitropia și administrându-se averea bisericii. Între 1894-1895 s-au ridicat casele preoților, care există și astăzi, peste drum de actuala construcție. În acel timp, „vechea biserică, care (…) din trecerea vremilor sș (…) de mai bine de zece ani nu se făcuse nici o reparație bisericii, sfântul lăcaș era absolut dărăpanat, iar fondurile nu erau suficiente pentru refacere”. Cu ajutorul primarului capitalei, Barbu Ștefanescu Delavrancea, s-a obținut „concursul spre a uni avutul desființatei biserici din Prund cu al bisericii Vlădica, astfel ca să se poată zidi o nouă biserică și a-i asigura viitorul”. Biserica Sf. Nicolae „Din Prund” fusese ctitorită ca schit, înainte de 1682, de către boierul călugărit, Teofan Schimonah, care a închinat-o Mitropoliei. Deși era de dimensiuni mici, a servit ca lăcaș de închinăciune locuitorilor din mahala timp de un veac și jumătate. În 1899, biserica și chiliile ei sunt dărâmate pentru extinderea Așezămintelor Brâncovenești. În 1901, primarul Procopie Dumitrescu a hotărât ridicarea noii parohii Sf. Nicolae „Vladica”, după planul arh. belgian Eduard Leboeuf. La 7 noiembrie 1904 noul lăcaș este sfințit de P.S. Nifon Ploieșteanu. Pictura a fost realizată în stil renascentist de către pictorii Eugeniu Voinescu și D. R. Girolamo. Mobilierul din nuc a fost sculptat la mănăstirea Mislea, iar candelele de argint în atelierele Radivan.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu