Zborul Wizzair de trei ore și 15 minute mă duce pe coasta de vest a Islandei la aeroportul Keflavik/ Keflavíkurflugvöllur. Este tare interesant cum zborul peste Atlantic ajunge pe coasta sudică a Islandei, trece de aceasta și apoi face o buclă care ne aduce pe pistă. Trec de controlul vamal și văd primele poze cu Islanda și apoi primele cuvinte. Hm, seamănă cu norvegiana din care îmi aduc aminte cuvinte și are ceva litere necunoscute. De exemplu este litera ð care se citește ca un fel de ”d” din engleză. Sau litera Þ care este un fel de ”th” din engleză. Recunosc litere ca ö sau æ... Aeroportul se află în capătul peninsulei vulcanice Reykjanes. Nu prea îmi dau eu seama ce înseamnă asta fiindcă până acum am avut de-a face doar cu zonele vulcanice de la noi. Anticipez că Islanda îmi deschide ochii spre mai multe zone vulcanice din diverse părți ale lumii. Mă învârt prin aeroport până găsesc o ieșire. Este o parcare mare în mijlocul căreia e un monument ceva mai inedit. Se numește Þotuhreiðrið / JetNest i găsesc pe net următoarea descriere :
”Sculptura Jet Nest (Þotuhreiður) de pe aeroportul Keflavik este o opera de artă izbitoare a artistului islandez Magnús Tómasson, instalată în 1990 după ce a câștigat un concurs de aeroport. Sculptura înfățișează un avion cu reacție ieșind dintr-un ou gigant de oțel, asemănător cu o pasăre care clocește din cuibul său. Această metaforă leagă aviația (jetul) cu ciclurile naturale ale vieții, sugerând „nașterea” zborului sau aeroportul ca un teren nutritiv pentru călătorii. Tómasson a tras ideea dintr-un proiect despre istoria păsărilor, îmbinând peisajele islandeze (cuibul este făcut din roci locale) cu inovația umană. Oul, realizat din oțel inoxidabil, măsoară 5,6 metri înălțime și cântărește o șaseme de tonă, subliniind fuziunea elementelor organice și industriale. Situat în afara terminalului, Jet Nest este asociat cu sculptura Rainbow a lui Rúrí, creând un dialog între artă și aviație. Reflectă identitatea Islandei - unind frumusețea naturală accidentată cu tehnologia modernă. Deși sunt lăudați pentru creativitatea sa, unii observă că împrejurimile sale (de exemplu, parcări) îi diminuează impactul. Cu toate acestea, rămâne un reper fotogenic, adesea evidențiat pentru compoziția sa dinamică. Lucrarea de artă poate fi văzută ca un comentariu asupra progresului – avionul „se eliberează” de carcasa sa oglindește ascensiunea Islandei ca centru global de călătorie după cel de-al Doilea Război Mondial, când aeroportul a fost extins de armata americană.” (Weaning Ping).
Spre oraș voi lua un autobuz Airport Direct care mă costă 3390 ISK/cca 31 de dolari. Este primul șoc cu prețurile! Dar avantajul este că poți plăti cu cardul și nu ai nevoie de cash. De altfel nu am plătit nimic în Islanda cu cash! Absolut peste tot am plătit cu cardul! Nu prea ai alte variante de a ajunge în oraș în afară de autobuz sau mașină mică, personală sau închiriată! Autobuzul pleacă la 12.00 și asta înseamnă o oră și jumătate pe care mi-o ocup cumva prin parcarea mare. De la aeroport autobuzul merge pe Reykjanesbraut cu marea pe stânga și întreaga peninsulă pe dreapta. Îmi pare relieful mărunțit, cu ceva munți cu platou în vârf în depărtare (urme de mici și mulți vulcani/zone de erupție). Mă uit pe Google Maps și văd doar câteva drumuri pe aici și restul pustietate. Vă dați seama că într-una din zile vreau să ajung cumva în zona asta! Încă nu știu dacă să închiriez mașină sau nu. Voi ajunge la concluzia că e mai ieftin să merg în excursii organizate pentru câteva zile. Doar dacă ai intenția să faci circuitul întregii insule/țări merită să închiriezi mașină. Și Dusterul nostru este cel mai ieftin și eficient. Și recomandarea este să fie mașină 4x4 fiindcă are aderență mult mai bună. Și drumurile au nevoie, mai ales când bate vântul puternic. Știu, pare ceva ciudat ce zic, dar anticipez că vântul din lateral împinge inclusiv autocarul!!! Cu Google Maps văd când ajung în Njarðvík, Hafnarfjörður, Garðabær, Kópavogur și în fine Reykjavik unde am rezervat loc la Bus Hostel. Este cel mai ieftin și e bine că este chiar aici stație de autobuz de la și spre aeroport! Este răceala tipică nordului și cred că i se pare ciudat șoferului că îi mulțumesc pentru drum. Merg la recepție și voi aștepta puțin până primesc cheia și mi se arată camera în care stau. Este la etaj și voi sta câteva zile doar cu un alt coleg explorator care e venit a treia sau a patra oară în Islanda și care acum are mașină închiriată. Dar nu merg cu el. Doar mă bucur că facem zilnic schimb de experiență despre locurile văzute. Parcă o noapte sau două vom avea și o colegă de cameră cu care nu prea ne intersectăm. Bucătăria este comună și fiecare își vede de ale lui. Nu comunic prea mult nici cu alții din hostel fiindcă nu avem multe de împărțit! Sunt două dușuri la etajul la care stau și jos este un living pentru socializare și net și holul recepției unde este mereu trafic. Nu îmi trebuie prea mult să mă obișnuiesc cu locul în stil norvegian. Și Cezare, hai la exporat. De menționat că îmi fac rezervări pe Booking pentru mâine și poimâine: mâine Golden Circle Direct Tour, ora 10.00, 70 de dolari și poimâine South Island Coast and Waterfall Tour, ora 9.00, 150 de dolari. Hm, pare mult, dar credeți-mă că merită din plin!!!
Așa că azi la plimbare cu pejo-ul :D! Mă știți că îmi plac locurile cu natură! Cel mai apropiat este dealul împădurit Öskjuhlíð (61 metri altitudine maximă). Pentru a ajunge pe el doar traversez strada Bústaðavegur și urc pe alei și poteci la centru de fitness Mjölnir MMA și apoi mai sus pe Seaside Walkway. Îmi place tare mult că dau de zăpadă și de puțină gheață până la aleile ce mă duc la complexul muzeal Perlan. În parcare văd complexul statuar Dance - autor Þorbjörg Pálsdóttir și găsesc prea mare prețul pentru vizitarea muzeului Perlan deși pare interesant: 6290 ISK/50 USD. Poate altă dată! Acum prefer să explorez natura, cum fac nordicii tipici!
Nu pot spune exact pe ce poteci am mers. Cert este că mă las în jos spre Hlíðar, aleea dinainte de Universitatea din Reykjavik/Háskólinn í Reykjavík. Doar pot spune un lucru care mi-a umbrit un pic gândurile. Sau de fapt m-a făcut să realizez mai multe. Trimit, de bucurie, un mesaj unui ”bun prieten”, recunosc, cu așteptarea unei încurajări sau manifestări de bucurie. Și primesc un răspuns sec de genul ”Mersi” și numele. Asta mă face să mă întreb dacă există vreun pic de bucurie sau a devenit doar așa, o relație seacă și rece. Eu m-aș bucura să îmi dea cineva mesaj sau orice semn de prin cine știe ce colț de lume...
Pe un panou explicativ văd ca obiective un sit din al doilea război mondial (este un buncăr/rezervor de combustibil) și golful Nauthólsvík. Găsesc potecile spre acel sit prin pădurea de mici dimensiuni. Nu pare cine știe ce dar când te gândești la roca vulcanică te bucuri și de plăntuțele printre care mergi!
Doar puțin mai jos este un loc de rugăciune numit templu Asatru. Văd doar un pilon de piatră (100% vulcanică) pe care este scris numele
Sveinbjörn Beinteinsson. Se dorește a fi primul templu din Islanda dedicat zeităților nordice. Deocamdată locul este ”în construcție”! Beinteinsson a fost un lider religios islandez și cântăreț de
Rímur, poeme epice scrise cu rimă rímnahættir. A fost primul care a obținut recunoașterea credințelor pre-creștine pe insulă.
De aici mai sunt câțiva pași până la plaja/rezervația Nauthólsvík. Mai bine zis site-ul arheologic Fossvogsbakkar, substrat de sedimente marine și glaciale formate la sfârșitul Epocii de gheață pe fundament bazaltic. Găsim foarte multe fosile în stratul de până la 5 metri grosime, peisaj distinctiv în Reykjavik. La dreapta explorez zona și mă voi opri un pic la ștrandul termal Nauthólsvík unde cu greu găsesc izvorul termal de la marginea micului golf. Restul ștrandului este acum nefolosit. Plaja este foarte faină și o explorez mai departe, pe deasupra site-ului arheologic până înainte de gardul aeroportului (să nu uit de buncărul în care nu am acces!). Fiindcă avem și aici un aeroport care e folosit în alte scopuri decât cel turistic! Ies în zona universității și merg pe Nauthólsvegur, pe sub Öskjuhlíð, spre nord, spre oraș.
În fața clădirii administrative a Icelandair este una din Pietrele Elfilor. Legendele spun că poți sta pe piatră, te poți odihni, posibil poți comunica cu elfii, dar în nici un caz să nu încerci să le muți casa, indiferent ce planuri ai! Dacă știi câte ceva despre lumea invizibilă a elfilor, se recomandă să aduci flori în semn de ofrandă!
Sunt mulțumit de ce am văzut, mă îndrept spre hostel unde iau o scurtă pauză (toilet și umplere a rezervei de apă) înainte de a porni mai departe la drum. Vreau să mă plimb puțin și prin oraș, ca introducere în Islanda! Anticipez: din ce am văzut în zilele următoare (doar o mică parte din Islanda), Reykjavik chiar este locul cu cea mai mare populație și, ca urmare, cele mai multe obiective ”urbane”. Deși este destul de aerisit totul...
Trec micul cartier di nfața hostelului cu case/blocuri cu câteva etaje și apoi traversez parcul/grădina Sleðabrekkan á Klambratúni. Văd biserica protestantă Háteigskirkja interesantă ca arhitectură (aduce puțin, prin turle, cu unele biserici de la noi) și îmi găsesc străzile care mă duc pe faleza nordică pe la Monumentul calului islandez/Klyfjahestur. Preiau o faină descriere de pe Wikipedia (autor: ghid local Brad):
”Monumentul Klyfjahestur (Cal islandez) este situat în Piața Hlemmur de-a lungul străzii populare Laugavegur din centrul orașului Islandei. Este opera sculptorului Sigurjón Ólafsson (1966) și aduce un omagiu rasei unice de cai islandezi, adusă inițial în Islanda din Norvegia de primii coloniști.
Ceea ce vezi este un cal plin cu unelte și un mânz mai mic pe lângă el. Este un omagiu frumos și un monument interesant de văzut în timp ce vizitați orașul.”
Pe coasta vestică/faleză sunt interesante farul Höfði (de la clădirea din apropiere) și sculptura stilizată Sun Voyager. Tot de pe Wikipedia (Arturo Millán) preiau o faină descriere: ”Sun Voyager ( islandeză: Sólfar) este o sculptură de Jón Gunnar Árnason, situată lângă drumul Sæbraut din Reykjavík, Islanda. Sun Voyager este descris ca o barcă de vis sau o odă către soare. Artistul și-a propus să transmită promisiunea unui teritoriu nedescoperit, un vis de speranță, progres și libertate.”
Și, dincolo de asta, doar cei care iubesc natura pot înțelege frumusețea mută a coastelor și a cerului cu nori, de pe partea cealaltă a fiordului, spre Akranes și golful Faxaflói. Faleza mă duce spre sala de conferințe și concerte Harpa și apoi spre pontonul sudic de intrare în portul Reykjavik/Reykjavíkurhöfn. Farul cu lumină roșie se numește Ingólfsgarður și cel cu verde Norðurgarður. În spate este Þúfa, un mic deal cu smocuri de iarbă, loc de meditație și liniștire cu un suport de lemn pentru uscat pește în vârf (idee a fabricii HB Grandi în 2013). După momentele de liniște și reflecție revin la Harpa pentru continuarea circuitului urban.
Pe strada mare Kalkofnsvegur înaintez spre oraș. Nu mult fiindcă vreau să văd programul unui muzeu unic în lume. Așa că pe stânga văd parcul în pantă Arnarhóll cu statuia lui Ingólfur Arnarson, primul colonist norvegian permanent din Islanda (sec. IX) și fac dreapta pe Geirsgata spre... Muzeul islandez al penisului! Da, pentru noi pare o glumă, dar treaba este extrem de serioasă. Veți vedea într-o postare ulterioară. Acum fac doar câteva poze în holul de la intrare fiindcă muzeul merită o vizitare mai îndelungată!
Urmează o explorare a falezei cu panouri descriptive cu nave naufragiate, ceva statui ale localnicilor navigatori și o mică parte de cale ferată folosită în port (nu există căi ferate în Islanda!), o scurtă prezentare istorică pe strada Thorvaldsenstræti cu primele așezări din Islanda (871) și prezentarea din piața Víkurgarður (Fógetagarður sau Bæjarfógetagarður) unde găsim statuia fondatorului orașului modern Skúli Magnússon, trezorier și creator al industriei lânei, apoi modesta clădire a Parlamentului Alþingishúsið și Domul/Biserica Albă/Dómkirkjan í Reykjavík. Cumva îmi răstoarnă ideea de Dom fiindcă eu știu domul ca fiind cea mai impozantă clădire dintr-un oraș. Urmează o plimbare pe la păsările de pe lacul Reykjavikurtjörn și apoi urcare spre strada Bankastræti cu clădiri frumos colorate și luminate și strada turistică, principală, Skólavörðustígur, parțial colorată în culorile curcubeului. Nu știu care este ideea ;D! Din când în când mai sunt panouri explicative în sus spre faimoasa biserică Hallgrímskirkja. După mine aceasta ar trebui să fie Dom. Dar cel mai probabil este vorba aici de vechime, nu de mărime! Prin Cartierul Zeilor (este un panou descriptiv cu asta!) mă mai plimb un pic și tot pe jos merg spre hostel fiindcă a fost o zi destul de lungă și faină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu