Vorbisem cu Carmen, o colegă de la serviciu, să facem o tură în Crai, la Curmătura. Este cumva o situație de conjunctură fiindcă amândoi avem nevoie de munte. Dar în mod diferit! Unul vrea să respire munte, altul vrea alți oameni și altă atmosferă. Așa că facem un compromis! O iau din Bușteni și la ora 12.00 fără câteva minute pornim de la parcarea de la Botorog pe clasicul traseu BG prin poiana Zănoaga până la cabana Curmătura. Facem o oră și un sfert până la intrarea în larga poiană, o traversăm lejer în 20 de minute cu multe pauze de poze și apoi mai departe prin pădure, relativ pe curbă de nivel, ajungem la 14.25 la Curmătura. E una din cabanele cu atmosferă faină chiar dacă suntem numai noi doi și vedem că printre anajați sunt și ceva asiatici care nu au treabă cu muntele. De lăudat că muncesc în condiții relativ grele pentru ei, de dez-apreciat faptul că nici măcar la cabane de munte nu mai găsești doar angajați români. Ca să nu mai spun iubitori de munte! Dar turismul e turism și să nu fiu ipocrit că și eu mai lucrez din când în când în turism pentru altă țară! Ne cazăm și ne bucurăm de cabană până la 15.45 când eu mai vreau ceva mișcare. Pornesc singur într-o mică buclă ultra-cunoscută!
Bucla mea înseamnă scurta urcare până în Șaua Crăpăturii (PR) unde admir Piatra Mică și Valea Crăpăturii. Nici nu se pune în discuție Piatra Mică solitar și cu gheața care se prevede pe la cabluri! Nici nu aveam de gând să fac asta! Continui pe PR până în șaua Curmăturii unde, sub o stâncă e o veche săgeată de marcaj. Zăpada până în șaua propriu-zisă în care intru în zăpadă până la mijloc în vreo două locuri... Semnul e clar: înapoi! Dar nu pe unde am venit, ci direct pe nemarcat pe sub Locomotivă până în marcajul BA (Lehmann). E unul din locurile dragi unde ajung de fiecare dată cu dor și cu plăcere! Mașina lui Fred Flintstone mă așteaptă cuminte la cabană :D!
Portocala, ceaiul cald și chitara fac o atmosferă la cabană până la ora somnului!
Trezirea și masa sunt de voie. Nu avem grabă și după 11.00 ne pornim la drum cu ”rămas bun, cabanei!” Sunt atâtea variante și aleg varianta mai lungă ce ne duce pe drumul de mașină în Prăpăstiile Zărneștilor (TR).
De aici este o simplă formalitate să parcurgem Prăpăstiile Zărneștilor cu pereții apropiați și înalți în anumite zone sau cu spații mai largi în altele. Mașina ne așteaptă cuminte în parcarea de la Botorog. Fiind luni, este explicabil de ce e așa de puțină lume pe munte. Adică doar noi și cei de la cabană!
O las pe Carmen în Bușteni și prind apusul în benzinăria ETU dinainte de Ploiești...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu