Pisa - Cinque Terre - Lucca 20-24.11.2023, ziua 2
Hmm, mă trezesc pe la 7.30 fără alarmă. Dacă acasă mai greu aș face asta în concediu sau zile libere, aici probabil că și în somn mintea îmi caută obiective și locuri de văzut, mai mult sau mai puțin turistice. Așa că peste vreo oră deja lăsasem cheia la recepție și pornesc la explorare a locurilor din apropiere, mai pe lumină. Zidurile pisane și via San Ranierino plus via Cardinale Pietro Maffi (cum italienii nu știu română, îmi permit o asociere oarecum comică: în română/ferentariană/craioveană o avea echivalentul Petru Mafiotul?) ajung în Piazza dell' Duomo pentru marile obiective turistice.
Astfel aflăm că turnul-clopotniță al catedralei a fost început în 1173, are 56 de metri și 14453 de tone și lucrările au fost dirijate de către Diotisalvi, același arhitect care a construit și Baptiseriul. Lucrările s-au întrerupt la al treilea inel datorită subsidenței terenului, fiind știut că Arno/Auser curgea prin această zonă. Clădirea a fost completată la mijlocul sec. XIV când a fost adăugat și clopotul mare. Bazinul din jurul turnului a fost adăugat în sec. XIX. Se poate urca în turn, dar costă și nu aș vedea prea mult. Dintr-un filmuleț de la muzeul Sinopie aflăm că turnul are înclinație de 5.5 grade și se scufundă cu 1.2 mm/an, are 250 de trepte și se fac continuu lucrări de întărire a fundației, printre altele și prin adăugarea unor greutăți care să compenseze înclinarea, se folosesc în restaurare diverse metode moderne ca GIS, software-uri moderne de măsurare a multor factori geografici și de mediu etc.
Vreau să vizitez catedrala și cimitirul Camposanto și pentru asta trebuie să îmi cumpăr de la muzeul Sinopie un bilet integrat de 20 de euro. Hm, poate nu ar merita, ai spune la prima vedere! Dar pentru întreținerea obiectivelor chiar merită. Până să pot vizita (nu mai știu dacă se deschide la 9.00 sau 9.15) mai explorez puțin și fac ceva poze în aceeași celebră piață.
Cimitirul a fost construit în 1277, poate de către Giovanni di Simone. Se află la nordul pieței și oferă protecție sarcofagelor și mormintelor din jurul catedralei. Are acest nume deoarece datorită tradiției că după a treia cruciadă pământul de aici a fost amestecat cu pământ din Țara Sfântă. Intrarea principală, de sec. XIV, are un tabernacol deasupra portalului, cu statuia Fecioarei cu Pruncul, doi sfinți, doi îngeri și clientul. În interior se găsește o capelă cu prețioase sarcofage romane și numeroase picturi cu tematică religioasă în restaurare. Printre multele statui se remarcă cea a lui Leonardo Fibonnacci (Leonardo din Pisa), celebrul matematician din sec. XII, cel care a răspândit sistemul de cifre hindu-arabe și celebrul șir al lui Fibonnacci, esența întregii lumi fizice. Și să nu uităm de capela cu relicve de până la 410 ani vechime (1599, mai exact). Hm, fiind imperiu ca și francezii sau britanicii, ei construiau astfel de clădiri în timp ce al nostru Mihai Viteazul (altul decât bădia Mihai!) luptau pentru unitatea teritoriilor locuite de români! O oră, pe fugă, este un minim de vizitare pentru Camposanto. Asta dacă te interesează și ce scrie pe acolo. Nu reproduc aici fiindcă vă las pe voi să explorați pozele și cimitirul! Este la fel de interesant ca și Monumentale din Milano!
Chiar de am ieșit dintr-un cimitir, simt o senzație de mulțumire pentru astfel de loc. Și continuă cu Domul/Catedrala din Pisa fondat în 1064 și consacrat în 1118 este renumit pentru ușile din bronz în stil romanic și amvonul gravat în 1300. Incendiul din 1595 a produs schimbări importante Domului, acoperișul fiind reconstruit în totalitate după acel eveniment. Putem remarca podeaua de marmură și impozanții piloni cu cap corintic. De jur împrejurul catedralei se găsesc numeroase picturi impunătoare cu explicații foarte detaliate. Poți petrece ore întregi aici citind detaliile acelor picturi... De menționat și amvonul din 1302-1310 ale cărui sculpturi ilustrează episoade importante din viața Mântuitorului și alte subiecte biblice.
O ultimă privire a Piezzei dell' Duomo înainte de a porni într-o explorare a orașului în stil personal, mai puțin obișnuit. Ca să înțelegeți ce vreau să spun, de obicei mă documentez care sunt cele mai importante sau cele mai interesante obiective dintr-un oraș și apoi pornesc în explorare a străduțelor și a aleilor și a parcurilor mai puțin promovate pe internet. Dacă găsesc și vreo construcție sau vreo clădire remarcabilă, îmi opresc pașii și atenția spre ea. De obicei astfel de clădiri sau obiective minore nu fac parte din programele turistice atât de promovate internațional...
Mai departe Via Santa Caterina mă duce spre biserica dorită, omonimă.
Preiau explicațiile date de un ghid local Giuseppe Marzulli pe Wikipedia:
”Este o biserică frumoasă nu prea cunoscută printre turiști, care reprezintă un exemplu clasic de stil romanic pisan. Construită la începutul secolului al XIII-lea, are o structură pe fronton cu o singură navă.
Era deosebit de potrivită pentru predicare și acum este folosită pe scară largă pentru concerte muzicale și corale, deoarece are o acustică excelentă.
Păstrează multe lucrări interesante, inclusiv mormântul Arhiepiscopului Saltarelli, un mare altar și un faimos scaun de lemn.
Este dedicată Sfintei Ecaterina din Alexandria, o tânără creștină condamnată la martiriu pentru că s-a convertit.”
Din păcate sau din fericire biserica este în restaurare și doar pereții și tavanul sunt finalizate. Dar se vede că se lucrează, și în interior și în fața intrării în biserică!
Piazza Martiri della Liberta mi-l înfățișează în mijloc pe marele duce Pietro Leopoldo I la patruzeci de ani după moartea sa. A fost penultimul împărat al Sfântului Imperiul Roman (1790-1792), fiu al împărătesei Maria Tereza și unul din monarhii iluminați.
Tomnaticul parc mă duce la via San Lorenzo și la Departamentul de Matematică al Universității din Pisa. Las Parocchia di San Francesco pe dreapta și ies prin zidurile pisane pe sub pasarela omonimă. Urmez parcul/aleea amenajată pe sub ziduri până la Porta di Santa Marta care mă duce iar în interiorul zidurilor în Piazza delle Gondole. Interesantă modalitate de pătrundere în oraș în vechime, acum doar niște canale subterane și un lac în care sunt frunze și lujeri uscați de nuferi! Cumva ajung în Piazza San Silvestro și în parcul urban cu același nume pe care îl parcurg pe toată lungimea lui pe sub zidurile puternice care mă duc la Porta Calcesana. Nu mă întrebați străduțele pe care ajung la Palazzo dei Congressi. Și de fapt cred că nici nu contează prea mult numele lor... Piazza Caduti di Cefalonia mă duce la podul Ponte della Vittoria care trece peste Arno înapoi spre zona centrală.
Las pe dreapta un bastion al Fortezza Nuova (vorba vine ”nouă” că a început construcția în 1440 sub conducerea florentină; a fost denumită așa pentru a o diferenția de Cittadella Vecchia aflată spre mare). De aici via Benedetto Croce mă duce direct în Piazza Vittorio Emanuelle II și mai departe merg spre gară fiindcă am acum busola îndreptată spre nord: La Spezia și Cinque Terre!
Trenul mă duce 72 de kilometri într-o oră și un sfert (10 euro) până în La Spezia unde am cazare la un hostel pentru mai multe nopți. Găsesc o hartă cu obiective și acum mă concentrez doar să îmi iau cazarea în primire și să pornesc mai departe în explorare. Ajung pe niște scări/alei pietonale pe Via Carso unde îmi iau camera în primire. Pare un pic răcoroasă și mă voi simți foarte bine în fiecare seară, mai ales că explorările mă vor trimite direct la duș și la somn :D!
Într-o oră sunt înapoi la gară și caut soluția de a călători cel mai ieftin spre nord. Voi alege abonamentul de 48 de ore, 34 de euro (în afara sezonului considerat aprilie - octombrie). Așadar azi și mâine pot umbla cu trenurile între La Spezia și Levanto (fără cele internaționale) cât doresc. Păi și mai e de stat?
La ora 16.00 pornesc la drum chiar dacă într-o oră e întuneric! Ultimul tren înapoi până în La Spezia e la 23.49! Deci am ceva ore în care pot explora! Într-o jumătate de oră sunt cu trenul în Monterosso (al Mare) (16.40), teoretic ultimul din cele cinque terre/cele cinci orașe cetăți/sate/orașe din vechime. Aș mai putea merge până în Levanto (care este la fel de fain, doar anticipez acum!), dar îl las pentru mâine! De notat vitezele de 120-140 km/h și multele tuneluri dintre orașe!
Piciorul de munte Punta Mesco separă zona UNESCO Cinque Terre de Levanto (nu are legătură cu Levantul!). De la el orașele Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola și Riomagiorre formează ceea ce e cunoscut la nivel mondial drept zona UNESCO Cinque Terre. Dar este și un parc național Cinque Terre pe care îl voi explora mai mult decât partea turistică, romantică, comercială. Deocamdată suntem în primul oraș, Monterosso al Mare!
”Este cel mai mare orășel din Cinque Terre. Este situat între capurile Mesco și Manara, de pe ale căror stânci suspendate se poate privi bezna mării. Este foarte ușor de deplasat prin Monterosso Al Mare – orașul însuși este „plat”, se înalță pe un șes și posedă o „zonalitate” nespecifică altor orășele: zona de odihnă Fegina, un centru modern cu restaurante și cofetării și partea istorică cu numeroase clădiri medievale.
Totuși, nu atracțiile turistice din Monterosso Al Mare, ci infrastructura orășelului este cea care atrage turiștii. Pentru că acesta este un paradis pentru cei care visează să viziteze cele mai ascunse meleaguri italiene, dar totodată să locuiască în hoteluri de elită cu toate comoditățile și să-și petreacă serile în localuri de distracții.
Monterosso Al Mare le va fi pe plac și amatorilor de plaje: acestea sunt multe la număr și singurele plaje de nisip din această zonă (mai multe informații la pagina „Plajele principale”).”
În capătul nordic este foarte vizibilă statuia giganticului Neptun. Redau descrierea din aceeași sursă ca mai sus:
”Puternicul zeu maritim a fost cioplit în piatră în anul 1910, de către pictorul Arrigo Minerbi și inginerul Levacher. Neptun purta pe umăr o scoică maritimă de dimensiuni gigantice, care servea drept scenă de dans. Statuia de beton cu înălțimea de 14 metri și o greutate de 1700 de tone a fost ridicată chiar lângă mare – la periferia plajei Fegina. Cu regret, Neptun a avut de „suferit” mult din cauza bombelor din perioada celui de-al doilea război mondial și valurile furtunii din 1966. Recent, statuia a fost restabilită parțial.”
De la gară merg pe Via Fegina pietonală, pe deasupra plajelor, până la statuia și Casa del Gigante.
Mă întorc pe aceeași stradă turistică remarcând Chiesa di Santa Maria Nascente. A fost capela și oratoriul privat al cardinalului Saporiti în sec. XVII. Se poate observa pe ziduri stema familiei, biserica făcând parte din Villa Cavallo. După venirea lui Napoleon a fost deconsacrată și a fost folosită ca depozit de iarnă pentru bărci. Abia în 1959 a fost donată parohiei din Monterosso și i s-au adăugat pe fațadă statuile sfinților Andrei și Dominic, patronii familiilor De Andreis, respectiv Montale. În interior se păstrează statuia nașterii Fecioarei Maria cunoscută printre localnici ca "Madonna cea urâtă".
Mai vizitez un pic faleza și înapoi la gară fiindcă nu îmi pare foarte atractiv orășelul. Dar e de reținut că fiecare din cele cinci orașe are ceva special și unic, aici fiind statuia gigantică și plajele unice în zonă! La 17.10 am primul tren regio spre Vernazza. Un sfert de oră mai târziu sunt în al doilea oraș din cele cinci!
Cobor un pic pe Via Roma spre mare și urc în explorare pe străduțe și scări multiple pe partea stângă. Este foarte greu de descris pe unde am mers. Cert este că ajung pe deasupra liniei de tren în Piazzetta dei Caduti aflată mai sus de gară. Cobor iarăși pe sub linia de tren pe Via Roma până la micul port. În dreapta e Chiesa di Santa Maria di Antiohia cu al său turn semeț. Fac ceva poze nocturne la parâma-statuie a navigatorilor și apoi urc pe o potecă pietruită cu sfoară de sprijin pentru unghiuri mai interesante. Revin la port unde bărcile sunt acum scoase pe mal și acoperite și din Piazza Gugliemo Marconi găsesc o alee ce mă duce pietruit pe sub zidurile bisericii până aproape la apă. Motiv de alte poze interesante în sunetul mării! Pe alte străduțe, alei, scări, printre ziduri apropiate, pe sub diverse arcade descopăr una din potecile închise care merge pe malul mării spre Monterosso (SVA 592). Aia e, nu mă supăr. Pe alte alei înguste mă fascinează detaliile care mă duc la 18.10 la gară. Next city Corniglia în 7 minute cu trenul!
De la gară scara Lardarina te duce direct în strada principală Via Fieschi și apoi în piața principală Largo Taragio și terasa de observație Santa Maria. De remarcat biserica gotică Sf. Petru:
”Biserica gotică Sf. Petru, construită în secolul al XI-lea, este situată în partea de sus a Cornigliei. Fațada anostă din piatră gri a bisericii este decorată cu un geam-rozetă de marmură albă, iar deasupra intrării se află statuia modestă a Sfântului Petru. Interiorul bisericii este executat în stil baroc, iar biserica însăși este împodobită cu tablouri, polipticuri și vitralii executate de meșteri locali.”
În Largo Taragio se pot vedea casa de rugăciune Sf. Ecaterina și Monumentul celor căzuți în 1926.
Dacă vreți să citiți mai mult, uite ce am găsit pe un blog de călătorie:
”E unul dintre satele cele mai bogate în istorie. În anul 177 î.C., aici au venit să își arate mușchii invadatorii romani. Și, pentru că aveau, i-au învins pe ligurieni și au pus stăpânire pe teritoriu.
A sosit și vremea împărțelii și, după ce au jucat “una mie, una ție, una lu’ Popa Ilie”, o familie numită Cornelia a primit o bucată mare de podgorii aici – de aici i se trage numele satului.
(O altă sursă zice că numele ar veni de la colonistul roman Corneliu și mama lui, Cornelia. Mă rog, tot pe-acolo…)
Satul e construit prin secolul 11. Încă există casele de piatră, ceea ce mi se pare foarte tare! Inițial, era mai întins înspre sud, dar în ani, din cauza apei mării care lovea puternic, colina s-a tot modificat, au avut loc și alunecări de teren. Așa că, în prezent, a rămas o stâncă lungă, pe care e cocoțat satul.”
În rest ce să vă zic... Indiferent că e zi sau noapte explorați orășelul în toate direcțiile că merită chiar dacă aici nu se poate ajunge la mare.
Și apoi revenirea la gară pentru Manarola, încă 5-6 minute cu trenul!
De la gara din Manarola se ajunge în oraș printr-un tunel la ieșirea căruia sunt săgeți indicatoare spre punctele de interes. Inițial am crezut că tunelul se numește Via dell' Amore, dar de fapt aceasta e o plimbare pietonală mai lungă. Pe Via Antonio Discovolo ajung la niște scări care mă duc pe o platformă faină (nu i-am găsit denumirea). De sub ea o stradă pe care sunt panouri cu prezentarea zonei marine protejate Cinque Terre mă coboară (via Renato Birolli) până la o terasă aflată deasupra stâncilor și mării. În dreapta cobor pe faleză pe stânci pentru poze cu casele colorate în nunațe de portocaliu. Alt peisaj față de până acum! Pe o alee pietruită ajung în zona terasei Nessun Dorma suspendată pe un pinten de munte. Trec pe lângă cimitirul din Manarola, un loc extrem de liniștit, și (e normal să fie) închis la ora asta. De fapt e normal să fie multe locuri închise, chiar și turistice fiindcă sunt destul de puțini clienți sau oameni care vizitează sau care au treabă seara prin oraș. Și de aici tot străduțe înguste și scalinate (scări înguste și înclinate) între străzile paralele cu strada principală. Pentru un curios ca mine și un desen cu ceramică ce atenționează să fii atent/ă la trepte poate fi foarte interesant! Greu de spus cum trec principala și ajung în Piazza Castello de pe partea sudică a orășelului! Alte stradele și ajung cumva la biserica San Lorenzo din partea de sus a orașului. Un comentariu al unui localnic Mario Ghiglione pe Wikipedia:
”Biserica a fost construită între 1338 și 1375 în stilul gotic ligurian al Maeștrilor Antelami, lucrări de restaurare au fost efectuate în 2022. Pe fatada se poate admira un trandafir încrustat în marmura de Carrara din 1375. Biserica a fost inițial dedicată Fecioarei Maria, în timp ce cea de la Volastra lui San Lorenzo, inversarea titlului a avut loc în secolul al XVI-lea.” (hmm, Carrara, o fi fain de vizitat?)
O ultimă coborâre spre gară unde la 20.27 iau trenul spre Riomaggiore. Doar patru minute între ele cu 5 Terre Express, diferit de trenurile regio de până acum!
Un tunel foarte fain cu pereții cu aranjamente cu ceramică sau cu scoici sau alte produse ale mării mă duce sub Piazza Vignaioli. De aici pot opta fie pentru urcare pe strada principală Via Colombo sau coborâre la port. Bine, întâi urc pe terasa piezzei și aleg coborârea pe Via Giacomo spre port și plajă. Îmi propun ca după aceea să urc un pic să văd dacă găsesc vreun loc fain unde să mănânc de seară. Exact sub piață e o expoziție cu câteva statui moderne tăiate în metal! Explorez un pic zona portului/cartierul pescăresc înainte de a mă ”lansa” iar pe stradelele și scările înguste dintre case. Deja m-am obișnuit și mi s-ar părea ciudat să fie altfel!
”Atunci când venim la Cinque Terre, Riomaggiore este primul orășel care îi întâmpină pe turiști dinspre La Spezia. Localitatea poate fi împărțită convențional în 3 sectoare: gara de unde pornesc potecile spre Manarola; centrul sătucului, unde își au începutul potecile spre biserica Montenero și Portovenere; cartierul pescăresc. Toate părțile sunt unite prin tuneluri subterane (intrările sunt notate pe hartă) – pentru că relieful de aici este deluros, astfel este cel mai ușor de ajuns.
Plaja din orășelul Riomaggiore se află într-un golf stâncos pitoresc. Această localitate îi mai atrage pe turiști și prin faimoasa Potecă a Iubirii – un sector din Poteca Albastră, care lasă impresii și oferă peisaje de neuitat.”
Hoinăreala mă aduce înapoi la Piazza Vignaioli și urc pe principală. Sunt multe restaurante cel puțin pe jumătate ocupate și toate au meniul prezentat afară, la intrare. Mi se par mari prețurile și mai amân un pic masa. Cumva stradelele mă duc la biserica San Giovanni Battista/Sf. Ioan Botezătorul. Preiau o descriere din aceeași sursă, cu ceva poze exterioare fiindcă este închisă, cum era de așteptat la ora asta!
”O construcție religioasă din Riomaggiore, din secolul al 14-lea. Chiar dacă bazilica a fost restaurată în anii 1870, suflul vechimii s-a mai păstrat în navele acesteia, în clopotnița cu cupolă și în arcurile frânte. În biserica Sf. Ioan se află o răstignire de lemn, un organ mecanic, tablouri străvechi, dintre care unul, dedicat lui Ioan Botezătorul, a fost pictat în secolul al 16-lea de către Domenico Fiasella.”
Pe Via Pecunia merg spre Castello și apoi pe Scalinata della Tagliata (hm, tagliatelle :D?) cobor la tunel și înapoi la gară (21.22). E destul de multă umblătură astăzi și îmi este și foame! Așa că îmi consider explorarea terminată și la 21.35 iau priml tren spre La Spezia. Face 10-12 minute printr-un lung tunel fiindcă distanțele sunt mici. Și viteza este mare :D!
Mi-e tare foame! Știu că mă repet. Nu mai am nici prea multă baterie și nici prea multă energie. De la gară merg spre centru pe via Fiume spre Piazza Saint Bon și apoi mai departe spre Piazza Giuseppe Garibaldi, marele general care a contribuit alături de Vittorio Emmanuele II, Camillo Cavour și Giuseppe Mazzini la crearea Italiei Unite și a Republicii Romane (1849) și apoi a contribuit, ca marinar și vânător de munte (Vânătorii Alpilor) la unificarea Regatului Italiei la 17 martie 1861. În 1882 se retrage la Napoli, apoi la Palermo și la Caprera unde moare la 2 iunie 1882 după o bogată și activă viață în toată lumea. Știu că este incorect ce am făcut eu aici: Giuseppe Garibaldi nu se poate rezuma doar la câteva cuvinte! Pentru cei care vor mai mult, chiar dacă textele din Wikipedia pot fi scrise de oricine, vă invit să citiți mai mult pe pagina de unde am luat și eu informațiile: https://ro.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Garibaldi.
Fix înainte de piață sunt pizzeriile Pulcinella și Masaniello. O aleg pe a doua și am parte de o foarte gustoasă pizza și ceva bere locală. Având personal extrem de amabil și sociabil, și mâine voi alege să mănânc tot aici, doar că va fi la altă masă! Recomand!
Este aproape 23.00 când termin masa și e timpul să mă retrag spre casă/cazare. De acum știu bine drumul și undeva puțin după miezul nopții mă prinde somnul cu gând la ce voi explora mâine fiindcă azi am vizitat toate cele Cinque Terre. Și veți vedea că montagnardul din mine va găsi alte locuri și poteci foarte faine. Doar vă intrig spunând de Alta Via Cinque Terre (AV5T) și Levanto care merită o vizită separată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu