Traseul face parte din Drumul Vinului, partea din județul Prahova. Mai fusesem de două ori pe aici: o dată pe jos, în 2015, și a doua oară de Paști, în 2018. De fiecare dată am ajuns la câteva obiective principale și am mai descoperit câte ceva nou. Așa vom face și acum!
Mai precis acum mergem prima dată la conacul Nucu care este în curs de amenajare. Din DN1B intrăm pe DJ102C și în Urlați lăsăm mașina în dreptul conacului. Urcăm câteva sute de metri până la conacul închis și cu multe lemne de schelă. Câteva poze și mai departe la drum!
La capătul Urlaților este mănăstirea Jercălăi. În linkurile de mai sus ați citit despre bisericuța de lemn de la 1731 adusă la Jercălăi și de biserica nouă. O vizităm pe prima fiindcă e ușa deschisă și apoi intrăm în biserica nouă.
Biserica nouă este mult mai amenajată decât data trecută și impresionează prin contrast: în exterior pare mică, în interior pare imensă; în exterior pare seacă (e doar zidul, fără nimic pe el), în interior e plină de culoare!
Revenim la mașină și mergem la următorul ”obiectiv”: fosta mănăstire Vărbila, monument istoric de secol XVI (1510). Intrăm în incintă și în biserică și îi arăt Laurei ce mai țin minte de aici. Intră o doamnă care are grijă de biserică și, auzind ce explic eu, ne povestește mai detaliat despre ce e vorba. De reținut detaliile istorice și urmele celui de-al doilea iconostas! Își cere iertare că nu ne poate arăta muzeul fiindcă a fost o inundație și nu funcționează sistemul de iluminare, mergem puțin la magazinul de obiecte bisericești și apoi, pentru câteva poze, urcăm în balconul bisericii și în turnul-clopotniță de la intrarea în fortificație. Asta după ce facem câteva poze de lângă bustul voievodului Mihai!
De aici cunosc bine drumul de mașină pe dealuri, spre Seciu. Opresc un pic pentru câteva poze la monumentul eroilor pentru reîntregirea neamului, unde am dormit prima dată în cort. Începe frumusețea zilei: picături de apă înghețate pe frunze, crenguțe acoperite de gheață. Un fenomen foarte fain, ploaia înghețată, care pune pe jar lumea din orașe...
Pe drum oprim puțin la biserica ”Sfinții Atanasie și Chiril” din cimitirul din Plopu, biserică de la începutul sec. XIX. Nu reușesc să aflu mai multe detalii nici acum, când scriu. Interesante sunt semiluna de la cruci și clopotnița de lemn prin care se intră în cimitir.
Înainte de a urca spre crama Diac, găsesc pe Google Maps punctul ”Dudul cu icoane”. Aflăm de pe
site-ul ”Adevărul” legenda pomului: ”În urmă cu zeci de ani, alţii ar putea jura că sunt sute de ani, un bărbat rătăcit noaptea pe câmp a fost salvat de lupi după ce s-a adăpostit lângă dud, iar din acesta a pornit un vaiet care a speriat animalele sălbatice. Recunoscător, localnicul a pus o icoană pe copac, iar de atunci, sute de oameni i-au urmat exemplul.” Dăm un pic de mâncare unui cățel aciuat pe lângă mașină, facem câteva poze și admirăm pomul cu obiecte religioase (am văzut cel puțin o carte religioasă pe lângă icoane) și amenajarea de lângă pom și revenim la mașină și mai departe pe drumul nostru în sus, pe lângă crama Diac.
Cam de pe la urcarea pe deal, spre Seciu, crenguțele și arbuștii încep să se acopere iarăși cu un strat fin de gheață. Ne vom opri la o sondă în apropierea drumului pentru alte poze ale fenomenului mai rar întâlnit.
Mai departe vom mai face o ultimă oprire la Casa Seciu. Un pic pentru încălzire și pentru a vedea ce în interior, un pic pentru aceiași țurțuri faini sau straturi de gheață care împodobesc toate pe exterior...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu