Slobozia 19.05.2021

Spuneam ieri de o ”aventură” mai lungă... Folosesc aceeași cale ferată de ieri pentru a ajunge în mijlocul Bărăganului. Mai precis în Slobozia! Pentru asta iau un IR matinal până la Ciulnița, am timp de o ciocolată caldă până la trenul spre Slobozia. Fac doar o observație: e cam multă lume ”de culoare”. Cei mai mulți merg spre Călărași și o mică parte spre Slobozia! În trenul de Slobozia (două vagoane supraetajate) primesc niște recomandări de la un paznic: să nu mai port materiale de camuflaj fiindcă e ilegal. Îmi spune că doar armata are dreptul să poarte! Știu bine legislația și ce ai voie să porți: e vorba de însemnele militare, nu de hainele din material de camuflaj! Dar îl las să vorbească fiindcă observ că are sticla de bere de doi litri golită mai mult de jumătate ;)! 

Iată-mă în gara Slobozia Veche! Să vă spun și motivația pentru care am venit aici: mi s-a spus că nu găsești nimic în orășelul care și-a primit numele de la scutirea/slobozirea de impozite pentru cei care se stabileau aici! Așadar la plimbare începând cu ora 9.00... Trec prin parcul Gării și merg direct la Muzeul Agriculturii trecând pe lângă un ”colac de puț” de la 1853, o biserică de lemn în reparații și un angajat al muzeului care lucra la îndreptarea literelor ce denumesc muzeul. Intru la prima oră în muzeu, apuc să fac câteva poze până vine muzeografa, plătesc taxa de intrare și apoi renunț la poze fiindcă e taxa mare. Muzeul este foarte fain și, având copilăria petrecută la țară, mă descurc bine și avem discuții interesante pe multe subiecte.

Sunt tare încântat de muzeu și pornesc mai departe fiindcă am câte ceva de văzut. La o scurtă oprire la oficiul turistic primesc o hartă și încă vreo 2-3 obiective în plus față de ce știam eu. Plus indicații pentru drum și locații. Bine, orașul este mic și toate pot fi văzute în câteva ore. 

Se miră că vreau să merg la complexul Hermes ridicat de miliardarul de carton Ilie Alexandru în anii '90. Se pot găsi informații despre el și parc, nu vreau să detaliez aici. Știam de la început că e un kitch, dar spuneți-mi ce român nu era încântat de o copie a turnului Eiffel și de serialul Dallas în anii de după '89? Spun asta pentru cine mai știe cât de greu era să ieși din țară și cât de mult fugeam de realitatea cotidiană prin seriale americane, concerte ”underground” (mă refer la rock-ul și la folk-ul de ”rezistență”), excursii și alte câteva distracții... 

 Așadar trec de locomobilul de la intrarea în oraș (sunt două locomobile la cele două intrări în oraș; ce e locomobilul? Aflați asta la Muzeul Agriculturii!) și după Lukoil și Petrom fac stânga pe strada Poligonului. Merg pe ea până la un loc amenajat cu foișoare pentru picnic și printre câini merg la dreapta spre copia turnului Eiffel care este în mijlocul câmpului și înconjurat cu gard. Îl ”vizitez” și apoi explorez un pic ruinele complexului Hermes, cu copia casei din Southfork, Dallas. Întreb un paznic dacă pot ajunge la Ialomița prin pădure și îmi spune că pot merge doar pe drum. Really? Nu cred că știe cu cine are de-a face! Îi mulțumesc și pornesc direct prin pădure pe lângă copia palatului indian.

Sunt în Coridorul Ialomiței, sit de importanță comunitară ROSCI0290. Aici puteți citi mai multe detalii. De fapt filmulețul de pe site m-a făcut să vin aici! Pădurea e deasă și căldura se simte din plin în încercarea mea de a simți jungla unde foarte rar a călcat picior de om. Cine vine pe aici merge pe drumul forestier, nu prin pădure! Traversez o parte din pădure până la a doua curbă a drumului forestier (uitați-vă pe Google Maps ca să înțelegeți la ce mă refer!) Într-o baltă am surpriza să văd o broască țestoasă care era în domeniul ei! În fine ies la drum și merg pe el până la curba cea mai apropiată de Ialomița. Printr-o zonă cu lăstăriș și mesteceni ajung la...

... Râpele de la Ciulnița! Sunt un punct important din Coridorul Ialomiței! Râpele din argilă atrag pe cei ce iubesc natura alături de apele pline de nămol ale Ialomiței. Se pot vizita mai detaliat dacă vii de pe partea cealaltă, din Ciulnița. Acum mă mulțumesc doar cu câteva poze și înapoi în jungla de pe partea stângă a râului, până la drumul care mă va duce înapoi spre oraș.

De aici locurile interesante sunt situate aproximativ pe bulevardul Matei Basarab care traversează orașul: Parcul Vechi, Centrul Cultural ”Ionel Perlea”, Piața Revoluției cu Monumentul Eroilor de la Revoluție și mai departe pe bulevard. Mă voi întoarce pe aici fiindcă acum fac dreapta spre Parcul Mare în centrul căruia sunt Catedrala Înălțarea Domnului, Monumentul Eroilor și alte sculpturi interesante. 

De aici Google Maps mă duce pe străduțe laterale până în Parcul Ialomiței care mi se pare mai mult o zonă verde parțial îngrijită decât un parc. Dar e bun pentru umbră pentru copiii care stau în zonă. Pe aleea Stadionului ajung într-un alt mic părculeț înainte de a ajunge la...

... Mănăstirea ”Sfinții Voievozi”. A fost construită în 1615 și ctitorită de postelnicul Ianache Caragea și în 1634 Matei Basarab a ridicat turnul-clopotniță de la intrare. În 1836-1842 a fost ridicată partea superioară a turnului sub ctitoria egumenului Gavriil de Smirna. S-au efectuat multe lucrări de reparații și consolidare până în prezent. Mănăstirea are o formă mai puțin obișnuită, masivă și cu turle puțin vizibile. Zidurile de apărare dăinuiesc peste vreme.

Refac rezerva de apă și mai departe la drum. Revin la bulevardul principal și pe partea cealaltă mă opresc puțin în dreptul școlii nr.1. Nu pot intra fiindcă sunt ore și în schimb citesc că e construită la 1905 ca ”școală de băieți” de tip ”Spiru Haret”, compusă din patru săli de clasă, cancelarie și secretariat. E unul din obiectivele precizate de cei de la centrul de informare turistică. Mulțumiri!

Mai departe pe bulevard, pe partea stângă, găsesc monumentul dedicat lui Gherainia Mohamed, principele arab din Regimentul 1 Trăgători algerieni împușcat de germani. Este una din victimele devotamentului pentru Franța și cauzele aliaților. Vom regăsi și un monument funerar ceva mai încolo.

Pentru ultimele ”obiective” voi merge pe bulevardul Cosminului până în piața Muntenia/Unirii unde mă așez puțin pe o bancă lângă statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul. E ”șmecher” Mihai! În oraș are și statuie ecvestră și bust (pe care îl văd în drum spre gară).

Și ultimul loc interesant din Slobozia este... Cimitirul eroilor de pe strada Eternității, nr.2. A fost construit în 1932 de societatea ”Cultul Eroilor” din București. Aici se odihnesc 214 algerieni, 142 de indieni, 10 englezi, 77 de români, 1 francez, 1493 de turci, 18 germani și 40 de necunoscuți. Este interesant monumentul central pe care e inscripționat în română, franceză, engleză și turcă: ”Omagiu de admirație și amintire veșnică eroilor căzuți pentru dreptate și libertate”! Chapeau! 

(A se observa simbolistica drumului asfaltat terminat la poarta cimitirului onorific!)

După cum spuneam, în drum spre gară putem vedea pe partea stângă bustul lui Mihai Viteazul!

Cam pe la 16.30 ajung la gară, îmi iau bilet (cu ceva gălăgie că s-a șters cardul Tren Plus în 7 luni de utilizare intensă), un meniu tip fast-food și o sticlă de suc și la 16.50 pornesc spre casă mulțumit de vizita în reședința de județ a Ialomiței. Și am văzut și ce înseamnă Coridorul Ialomiței, cel mai important râu din județ.

Mulțumiri celor care m-au intrigat să vizitez orășelul din mijlocul Bărăganului. Cum spunea textul din postarea trecută: trebuie să mergem în aventuri pentru a vedea mai bine locul căruia aparținem!