Pentru câteva zile mergem în concediu în familie (Laura, Veronica, Tudor și Cezar). Joi ne întâlnim cu toții în Ploiești și până pe seară ajungem la gazda noastră de la pensiunea ”14 scaune” de pe valea Cașoca din partea înaltă a Buzăului. În fiecare zi vom merge în alte locuri mai apropiate sau mai puțin îndepărtate din zonă.
21.05.2021
Primul loc vizitat este cascada Cașoca sau Pruncea de pe valea omonimă. Pe drum avem parte și de alte cascade naturale sau artificiale care ne fac plăcere.
La întoarcere mai surprind ceva cascade artificiale ”lângă casă” înainte de a merge la masă. Găsim un local atât de primitor că vom reveni în fiecare zi aici!
După masă urcăm pe lângă lacul Siriu pentru baraj și apoi pentru o joacă la coada lacului.
La întoarcere, la cerere, vizităm Cimitirul Eroilor din comuna Siriu, loc ”cu greutate” spre amintirea celor ce s-au jertfit pentru popor, pentru țară, pentru libertate. Lucruri care acum nouă ni se par naturale, de la sine... Chapeau!
Facem o pauză la parapetul de protecție pentru câteva poze și apoi revenim la același local fain pentru cină (de fapt doar desertul care nu a mai încăput la prânz!)
22.05.2021
Veronica rămâne ”acasă” și doar în trei pornim într- plimbare ”montană”. Pentru asta mergem 7 kilometri în amonte, doi până la cascadă și încă 5 până la Pârâul Stânii. Lăsăm mașina și pornim la deal pe drumul forestier (marcaj rar BR) care ne urcă până în poiana de sub vârf unde e o stână cu lac lângă ea și mai sus o cabană privată. Facem multe pauze de odihnă sau de poze și mai sus de stână întâlnim și marcajul TR care urcă tot din valea Cașoca pe valea Trestia. Poate cu altă ocazie un traseu în circuit!
Din drumul cu marcaje facem dreapta în punctul cel mai înalt și în două ore și douăzeci de minute de la plecare sunt pe vârful de 1440 de metri. Pauză de masă și mesaje către cei dragi și apoi la vale. Ne oprim puțin la lacul artificial de sub cabana privată, la izvor și la lacul de la stână. La vale vom coborî cu multă energie și într-o oră și jumătate suntem înapoi la mașină (coborâre pe același traseu).
23.05.2021
Astăzi avem două obiective turistice aflate în partea de jos a văii. Recunosc că nu știu exact distanțele și asta asociat cu căldura și foamea vor crea ceva motive de nemulțumire. Dar până la urmă bucuria unui copil te face să treci peste foarte multe!
Primul loc este de fapt cel mai dorit: vulcanii noroioși de la Berca. Sunt de fapt la 15 kilometri de DN10, localitatea Sătuc! Pozele spun mai multe decât pot spune cuvintele! Doar câteva detalii tehnice: e parcare gratuită (ulterior am fost cu un autocar de copii), intrarea este 4 lei (adulți)/2 lei (studenți)/1 leu (copii), se recomandă parcurgerea zonei doar pe zonele amenajate (e arie protejată!).
Al doilea loc este muntele de sare de la Mânzălești. Pentru a ajunge acolo este un drum mai scurt (25 de kilometri prin Beciu și Balta Tocila), dar nu se pune problema să mergem pe acolo fiindcă e drum pietruit și nu îi cunosc starea. Pentru siguranță mergem în Berca, apoi trecem prin Pleșcoi în Săpoca și urcăm pe valea Slănicului. Repet, nu cunosc distanțele fiindcă niciodată nu am mers cu mașina. Am mers fie pe jos, fie cu autobuz și mereu am fost preocupat de locurile prin care trec. Se dovedesc a fi 40 de kilometri obositori (motivele sunt căldura și foamea).
Trecem pe lângă Grunj și ne oprim la începutul primei văi din peretele masiv de sare, acoperit pe alocuri cu pământ. Explorăm valea până la punctul în care nu se mai poate trece cu bucuria locurilor noi și surprinzătoare. Mai explorăm puțin și văiuga următoare înainte de ne întoarce la mașină și înapoi să căutăm un loc unde să mâncăm. Cum sunt puține restaurante, vom găsi loc abia la restaurantul din Valea Lupului...
24.05.2021
Este ziua plecării. Ne salutăm gazdele și în drum spre Ploiești, Vero ne sugerează să mergem din Măgura pe la mănăstirea Ciolanu și tabăra de sculptură Măgura. Drumul e foarte fain, prin pădure și cu multe serpentine. Tabăra este așezată în două poieni largi care aparțin mănăstirii Ciolanu. Fiecare vizitează după bunul plac și ne vom regrupa la intrarea mănăstirii pentru vizitarea acesteia.
Mai fusesem pe aici pe jos. Iarăși aprecierea distanțelor este diferită față de mersul cu mașina!
GPS-ul ne duce prin Haleș. Facem o scurtă oprire la fosta mănăstire Bradu dezamăgiți că nu putem intra. Cu altă ocazie am intrat și în curtea interioară și speram și acum același lucru...
Mai departe GPS-ul ne duce prin Glod, înainte de Lapoș facem stânga pe singura zonă fără asfalt (câteva zeci de metri) și apoi urcăm în serpentine prin Valea Unghiului spre Marginea Pădurii. Chiar dacă am fost de multe ori în zonă, este prima dată când vin pe aici. Motivul este simplu: e prima dată când parcurg drumurile astea pe post de călător în mașină :)!
Mai departe ajungem în Mizil și de aici mai e o aruncătură de băț până în Ploiești și apoi fiecare spre casă.
Locuri noi într-o zonă prin care am fost de multe ori. Sper să revenim ca să descoperim altele și altele! Mulțumiri pentru concediu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu