Am fost de multe ori în Văcărești și e greu de crezut că sunt locuri unde nu am ajuns. Și chiar sunt și ajung într-o plimbare în care simt nevoia de aer curat. Intru cam pe la jumătatea digului dinspre calea Văcărești și am parte de primul ”eveniment”: alunec de pe dig și mă sprijin cu palma în niște țepi ce erau adunați de vânt. Sunt 12 țepi în palma mea, poate nu întâmplător așa cum au fost cei 12 apostoli. Tot am intrat în Postul Paștilor și voi afla mâine că este duminica ortodoxiei. Cred că e un semn :)!
Cobor la nivelul stufului și intru în el cu țintă spre niște sălcii crețe pe care le văd la câteva zeci de metri mai în față. Prin stuf și aici poți să ai surprize mereu! O parte din stuf e culcat la pământ, prin alte zone sunt pe marginea unor mlaștini și am de găsit drumul pe unde să nu intru prea mult în apă... La unele ochiuri de apă văd observatoare de păsări amenajate de când nu am mai fost pe aici... Și mai încolo va fi și o casă a administrației Parcului Natural Văcărești, un al doilea observator și niște panouri explicative cu păsările pe care le putem vedea pe aici.
Deocamdată ies la digul dinspre Olteniței pentru ceva imagini de ansamblu. Ies de pe drumuri pe potecile dintre bălți și observ o rață care se ascunde prin stuf...
Urc la una din platformele ce se doreau a fi porturi ale lacului olimpic Văcărești și apoi cobor spre zona marilor lacuri.
După cum spuneam, sunt zone pe unde nu am ajuns până acum. Una din ele este ”zona 1989”. Numele provine de la inscripția în beton de pe una din construcțiile rămase.
Mai departe mă îndrept spre lacuri. E o potecă ce se pierde în stuf între lacuri și după ceva poze mă întorc la ”Poteca prin stuf”.
Am văzut că au încercat mai mulți să meargă și toți s-au întors (sau cei mai mulți) fiindcă este o zonă de vreo 10-15 metri cu apă mare. Dacă nu ai încălțăminte potrivită, te uzi cu siguranță! Acum eu am bocanci și mă încumet. Pe aici nu am trecut niciodată. De fiecare dată m-am oprit pe partea cealaltă a apei de pe potecă. Pe stânga nu merge că ajung la apă mare. Pe dreapta merge pe stuful pe care îl calc ca să am suport. Chiar și așa intru în apă până la gleznă. Sunt la mijloc, nu m-oi întoarce! Și dacă mă ud, mă duc acasă și gata! Continui pe stuf și trec de zona cu apă mare. I did it!
Trec pe un pod amenajat, pe dreapta surprind un stârc roșu pregătit să zboare, mai trec de două zone cu noroi mare și pe stânga las o baltă mai mare pentru a ieși în drumul central (ulița principală a vechi așezări de aici). Fac dreapta și imediat dau de clădirea administrației și de al doilea foișor. Motiv pentru a mă relaxa în foișor în sunetul păsărilor și al vântului. Mai văd pe apă rațe, chirighițe, lișițe și pescăruși zburând deasupra apei... Un cormoran stă pe o creangă în stuf. E atât de fotogenic că un fotograf cu obiectiv puternic s-a oprit să îl surprindă. Eu cu telefonul nu reușesc să prind prea mult.
Imediat sunt la foișorul mare și de aici mai sunt câțiva pași până la ieșire. Nu înainte de a explora niște foste case, de a surprinde o rață roșie în iarbă (vedeți ce bine se ascunde) sau un lăcar mare și vesel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu